Decizia nr. 5854/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2023, petenții A., B., C., D., E., F., G., H. Și I. au solicitat recuzarea completului de judecată C3RCA al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, compus din judecătorii J., K. și L.. Prin încheierea pronunțată la data de 20.03.2023 în dosarul nr. x/2021, completul C3RCA al Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 520 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea interpretării art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă sintagma "persoana vătămată" are în vedere strict persoana care a solicitat anterior, în condițiile art. 18 alin. (3) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea unui act administrativ normativ fără a solicita totodată și acordarea despăgubirilor pentru daune materiale și morale sau dacă în noțiunea de "persoana vătămată" se include, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, și o persoană care solicită despăgubiri în raport de vătămarea cauzată de un act administrativ normativ anulat la cererea unui terț. Prin Decizia nr. 44/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a completului de judecată C3RCA.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal recurenții-reclamanți F., I., A. moștenitor al defunctului M., H., D., B. moștenitor al defunctului M., G. C. moștenitor al defunctului M. și E. au formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea încheierii, rejudecarea cererii de recuzare și admiterea acesteia, în consecință, casarea deciziei civile nr. 343/R/25.06.2024 pronunțată pe fondul cauzei după respingerea cererii de recuzare și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu desființarea actelor de procedură îndeplinite în cauză. În motivare, recurenții-reclamanți au arătat că prin încheierea din data de 20.03.2023 prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea lămuririi unor aspecte ce țin de interpretarea sintagmei "persoană vătămată", completul C3RCA și-a expus opinia referitoare la soluționarea abstractă a litigiului, antepronunțându-se asupra problemei juridice deduse judecății. Recurenții au susținut că prin modul în care instanța de trimitere și-a expus punctul de vedere asupra problemei de drept a cărei lămurire a solicitat, aceasta a prezentat un singur punct de vedere asupra acesteia, iar argumentele invocate relevă o convingere deja formată asupra soluției abstracte ce urma a fi pronunțată în cauză. Au mai arătat că art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu exclude din noțiunea de antepronunțare situațiile în care se expune un punct de vedere teoretic, iar completul chemat să se pronunțe asupra cererii de recuzare a dat o interpretare greșită conceptului de exprimare anterioară a părerii cu privire la soluția ce urma a fi pronunțată. A învederat că prima instanță a susținut că punctul de vedere expus de completul C3RCA a vizat exclusiv chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte și a reprezentat doar o analiză pur teoretică a problemei care a determinat declanșarea mecanismului de unificare a practicii, însă acest lucru în sine nu exclude nașterea unei situații de incompatibilitate. În acest sens, a susținut că, în secțiunea a 4-a din încheierea de ședință din 20.03.2023, instanta de trimitere și-a expus părerea ca și cum ar rezolva în fond litigiul dedus judecății: "însăși modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 duce la concluzia că are calitatea de persoană vătămată doar persoana care a invocat și justificat anterior o vătămare produsă printr-un act administrativ, în cadrul unei acțiuni având obiectul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, «fără a cere în același timp și despăgubiri»" Or, această afirmație, ce reprezintă esența punctului de vedere al instanței, a fost argumentată de instanța trimitere și de caracterul accesoriu al acțiunii în despăgubiri, de instituirea condiției anulării actului administrativ vătămător. În acest caz, recurenții au apreciat că se află în prezența unei antepronunțări și nu a unei "prezentări pur teoretice", deoarece instanța de trimitere a conturat deja soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză. Au mai arătat că punctul de vedere descris în încheiere reprezintă o veritabilă anunțare și interpretare a normelor juridice abstracte care fundamentează soluția, iar ca această argumentare să se transforme într-o soluționare în fond a litigiului lipsește doar aplicarea concretă, respectiv respingerea cererii. S-a mai susținut că această împrejurare a fost constatată explicit și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În acest sens, "instanța de trimitere nu a arătat, de manieră concretă și explicită, în ce constă dificultatea de interpretare a acestor dispoziții legale" respectiv că din cadrul punctului de vedere "reies argumente în favoarea unei singure soluții, ceea nu este de natură să susțină teoria existenței unei probleme dificile de drept".

Apărările formulate în cauză Municipiul Târgu Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, Înalta Curte a Înalta Curte a recalificat excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul-pârât ca fiind o apărare de fond, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare invocat de recurenții-reclamanți este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ. Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că: "(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Examinând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză și încheierea recurată, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea de recuzare formulată de reclamanți. Înalta Curte reține că petenții au formulat cerere de recuzare a completului C3RCA al Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal deoarece acesta s-ar fi antepronunțat prin încheierea din data 20.03.2023 din dosarul nr. x/2021 privind activarea mecanismului prevăzut la art. 519 și următoarele C. proc. civ. în sensul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea interpretării art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă sintagma "persoana vătămată" are în vedere strict persoana care a solicitat anterior, în condițiile art. 18 alin. (3) raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea unui act administrativ normativ fără a solicita totodată și acordarea despăgubirilor pentru daune materiale și morale sau dacă în noțiunea de "persoana vătămată" se include, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, și o persoană care solicită despăgubiri în raport de vătămarea cauzată de un act administrativ normativ anulat la cererea unui terț. Prin Decizia nr. 44/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea. Prin încheierea nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare. Criticile recurenților cu privire la suspiciunea lipsei de imparțialitate a completului de judecată au vizat atât încadrarea în motivul de la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cât și motivul de la pct. 13. Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca în următoarele situații: 1) când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil; (…) 13) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. Articolul 42 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazurile de incompatibilitate relativă. În aceste cazuri, strict determinate de lege, una dintre părți poate cere îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluționarea unei anumite cauze. Astfel, în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din modul în care este redactat textul de lege, rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare. Înalta Curte reține că recurenții au criticat încheierea pentru motivul că instanța de trimitere și-ar fi expus părerea ca și cum ar rezolva în fond litigiul dedus judecății; recurenții au arătat că se află în prezența unei antepronunțări și nu a unei "prezentări pur teoretice", deoarece instanța de trimitere a conturat deja soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză. Totodată, recurenții au indicat practică judiciară prin care încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu cuprinde punctul de vedere al judecătorului pe motivul unei eventuale antepronunțări. Instanța de control judiciar constată că dispozițiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ. prevăd următoarele: "Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților." Înalta Curte apreciază că exprimarea punctului de vedere al completului reprezintă o cerință subsumată scopului acestui mecanism de asigurare a unei practici judiciare unitare, refuzul instanței de trimitere de a reda, în cuprinsul sesizării, punctul său de vedere, motivat de o viitoare incompatibilitate decurgând din această situație, este contrar dispozițiilor legale care instituie o atare cerință, precum și finalității demersului întreprins. Așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 26/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 32: "De asemenea, se constată ca fiind îndeplinită și cerința ca soluționarea cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se cere, în ciuda faptului că, prin încheierea de sesizare a Înaltei Curți, instanța de trimitere, respectiv completul de judecată care a formulat sesizarea, nu și-a exprimat punctul de vedere referitor la problemele de drept supuse dezlegării, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunțare. O atare abordare contravine însă dispozițiilor art. 520 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., care stabilesc condițiile de formă ale sesizării instanței supreme cu această procedură și prevăd în mod expres că în cuprinsul încheierii de sesizare vor fi menționate punctul de vedere al completului de judecată și al părților. Raportat la prevederile legale menționate, omisiunea exprimării de către instanța de trimitere a punctului său de vedere cu privire la chestiunile de drept asupra cărora se solicită rezolvarea de principiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage, de plano, inadmisibilitatea sesizării, însă, în contextul de față, potențează neîndeplinirea condiției noutății", astfel cum în continuare se va arăta.(...)" De asemenea, Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 53 din 2019 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 53: "Exprimarea punctului de vedere al completului de judecată reprezintă, în cadrul acestei proceduri particulare, sui-generis, "motivele de drept" pe care se întemeiază soluția dată de instanță și care trebuie să fie cuprinse în orice încheiere, așa cum indică art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.. Încheierea trebuie să fie motivată de o asemenea manieră încât să fie aptă să semnaleze raționamentele judecătorului din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, însoțite de argumentele aferente, iar în final să cuprindă opțiunea provizorie pentru dezlegarea pe care o socotește de preferat. 54. De altfel, în jurisprudența anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că "49.(...) instanța care inițiază sesizarea este obligată să releve norma a cărei interpretare se solicită, caracterul complex sau,după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la o jurisprudență neunitară" (Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). De asemenea, "39.(...) exprimarea punctului de vedere este o obligație legală, prevăzută ca atare în sarcina instanței de trimitere prindispozițiile art. 520 alin. (1) din C. proc. civ., (...) punctul de vedere reprezentând opinia instanței de trimitere cu privire la modalitatea de interpretare a normei de drept ce se circumscrie problemei sesizate, și nu opinia acestei instanțe asupra modalității de rezolvare a fondului cauzei" (Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019). (...) 59. În acord cu orientarea jurisprudențială anterior menționată se constată că, în cauza pendinte, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îndeplinește condițiile unui act de sesizare legal întocmit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. 60. Aceasta deoarece, atunci când a trebuit să exprime punctul său de vedere asupra chestiunii de drept în legătură cu care a declanșat procedura hotărârii prealabile, instanța de trimitere s-a limitat să precizeze că "instanța nu își va exprima opinia pentru a nu risca o antepronunțare în situația în care se va respinge prezenta sesizare". 61. Instanțele nu pot invoca, pentru a justifica neprezentarea punctului lor de vedere - obligatoriu potrivit art. 520 alin. (1) din C. proc. civ. -, scuza unei viitoare incompatibilități, dedusă din exprimarea opiniei asupra textului de lege în legătură cu care declanșează mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile. Soluția se impune întrucât, indiferent în ce sens s-au pronunțat, art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. arată că dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru toate instanțele. Pe cale de consecință, opinia exprimată nu ar mai putea fi valorificată în cadrul procesului, dacă nu coincide cu cea cuprinsă în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu va fi de natură să atragă incompatibilitatea." În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 76/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 81: "Prin urmare, completul de judecată nu își poate limita rolul la preluarea necritică a cererii formulate de parte și la transmiterea acesteia către Înalta Curte de Casație și Justiție, ci este obligat, potrivit dispozițiilor legale invocate, să prezinte punctul de vedere propriu cu privire la problema în legătură cu care s-a formulat sesizarea, condiție neîndeplinită de instanța de sesizare." Nu în ultimul rând, instanța de recurs redă considerentele reținute prin Decizia nr. 87/2017 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 54: "Astfel, art. 520 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. stabilește că actul de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, motive conținute în corpul art. 519, punctul de vedere al instanței și al părților. O interpretare gramaticală a dispozițiilor evocate permite concluzia că legiuitorul imprimă, prin enumerare, două cerințe, de a reda motivele care susțin admisibilitatea, dar și de a reda punctul de vedere al părților și al instanței asupra fondului chestiunii de drept. O interpretare contrară, în sensul că obligația completului care a formulat sesizarea este de a-și spune punctul de vedere doar asupra admisibilității, ar atribui textului de lege un caracter redundant și l-ar face, prin această interpretare, lipsit de efecte." În speță, instanța de control judiciar reține că în mod corect judecătorul fondului a constatat că referirea petenților la considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție de respingere a sesizării nu este de natură a susține incompatibilitatea afirmată de aceștia. Analiza pe care a făcut-o completul sesizat cu dezlegarea chestiunii de drept a fost strict din perspectiva admisibilității sesizării, nefiind vorba în cauză de antepronunțarea completului și nici de existența unor indicii cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat derecurenții-reclamanți F., I., A. moștenitor al defunctului M., H., D., B. moștenitor al defunctului M., G. C. moștenitor al defunctului M. și E. împotriva încheierii nr. 54/R/CC din 07 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,