ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 iunie 2012, pe rolul Tribunalului București, reclamanții G.C.T., reprezentat de tutore G.C., G.T., G.A., F.M., F.M.M., V.N.D., V.D.N., V.V., M.V., C.A., C.I., C.O.C., V.O. și M.I.F. au chemat în judecată pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.606.000 de euro (contravaloarea, în RON la data plății) cu titlu de daune pentru prejudicii patrimoniale și nepatrimoniale, la care se adaugă suma de 80.300 de euro (contravaloarea în RON, la data plății) cu titlu de penalități.

În cauză a formulat cerere de intervenție principală V.F., mama defunctului V.Va., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, (contravaloare în RON la data plății), a penalităților de 0,2% pe zi de întârziere calculate din data de 18 iulie 2012, până la data plății. La data de 26 septembrie 2012, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii în despăgubiri și respingerea cererii în acordare de penalități, precum și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. În apărare, pârâtul a susținut că din cuprinsul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea rezultă faptul că întreaga responsabilitate în producerea accidentului rutier revine defunctului I.C.

Prin sentința civilă nr. 614 din 22 martie 2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții G.C.T., G.T., G.A., G.C., F.M., F.M.M., V.N.D., V.V., V.D.N., M.V., C.A., C.I., C.O.C., V.O. și M.I.F., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și intervenientul în nume propriu V.F., a obligat pârâta la plata către reclamantul G.T.C. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 50.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanții G.A. și G.T. a câte 30.000 euro despăgubiri morale, către reclamantul G.C. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale, plus penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18 octombrie 2011 - 06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective.

De asemenea, Tribunalul a obligat pârâta la plata: către reclamantele F.M. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale; către reclamantele F.M. a sumei de 20.000 euro, despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamanții V.N.D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale, iar către reclamanții V.V., M.V., V.D.N. a câte 20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V.F. suma de 30.000 euro daune morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18 octombrie 2011 - 06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective.

A obligat pârâta la plata către reclamanții C.A. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 30.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale; către reclamantul C.I. a sumei de 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul C.O.C. a sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantul V.O. a sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective.

A obligat pârâta la plata către reclamantul M.I. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri-morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi, pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06 decembrie 2011, până la data plății efective. Tribunalul a respins, ca nefondate restul pretențiilor și a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 20 octombrie 2009 pe DN 13 la km 57+ 400, pe raza localității Rupea Gară a avut loc un accident rutier grav soldat cu decesul victimelor G.L.E., G.C.Tr., C.An., V.Va.

și vătămarea corporală gravă a reclamanților M.I. și V.O. În urma cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că vina în producerea acestui accident aparține în exclusivitate conducătorului autoturismului, numitul I.C., decedat în acest accident, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform rezoluției din 1 iunie 2010 pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea în dosarul penal nr. 820/P/2009, autoturismul marca P.B. implicat în accident, nefiind asigurat RCA. Față de această situație, având în vedere prevederile art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii, obligația de despăgubire revine Fondului.

Dispozițiile legale evocate prevăd că dacă pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese. Reținând așadar ca fiind justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei, tribunalul a examinat în continuare cererile de acordare a daunelor materiale și morale formulate de reclamanți, având în vedere și cele anterior reținute sub aspectul condițiilor în care a avut loc evenimentul rutier și a persoanei vinovate de producerea acestuia.

Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd în art. 3 alin. (1) că „Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”.

În art. 3 alin. (3) se stabilește că, în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese". Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului". În speță intervine ipoteza în care vehiculul în care se aflau victimele nu avea asigurarea obligatorie R.C.A., astfel că Fondul este cel chemat să acorde persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei Tribunalul a reținut că reclamanții sunt copiii, respectiv părinții sau frații victimelor. În ceea ce privește pretențiile reclamantului G.C.T., fiul defuncților G.L.E. și G.C.Tr., tribunalul le-a apreciat întemeiate în parte. Astfel, sub aspectul daunelor materiale, tribunalul a constatat că la data decesului părinților, reclamantul era minor, în vârstă de 16 ani. Din probele administrate s-a reținut că acesta a rămas în întreținerea reclamantului G.C., pe fondul vârstei fiind în imposibilitate a-și asigura singur existența și de a-și continua studiile. Din declarația martorului T.C. a rezultat că fiul victimelor beneficia anterior accidentului de un nivel de instrucție ridicat prin pregătiri suplimentare bazate pe meditații, schimburi de experiență școlară, vacanțe în afara țării, în prezent fiind student în Cluj.

Față de cele reținute, Tribunalul a apreciat că suma de 100.000 euro poate ajuta reclamantul în susținerea pe viitor a costurilor școlarizării și a costurilor legate de întreținerea sa până la finalizarea studiilor, una din condițiile reparării prejudiciului în condițiile art. 998-999 C. civ. de la 1864, se referă la faptul că prejudiciul să nu fi fost reparat încă, ori din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a primit alte sume de bani cu titlu de daune materiale, acesta beneficiind de o pensie de urmaș de la asigurările sociale, urmare decesului părinților. Sub aspectul daunelor morale pretinse de reclamantul G.C.T., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile acordării acestora conform art. 998-999 C. civ.

de la 1864, pentru prejudiciul moral determinat de decesul părinților săi, cauzat de fapta ilicită a persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație. În stabilirea cuantumului acestuia, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul moral al reclamantului este practic imposibil de a fi cuantificat, în condițiile în care aceasta și-a pierdut ambii părinți, că la acel moment avea vârsta de 16 ani și că va fi lipsit de afecțiunea și grija specifice relației părinte copil cu atât mai mult cu cât până la acea vârstă a crescut alături de părinții săi, în timp putând fi afectată posibilitatea sa de a se forma, de a evolua și chiar de a relaționa cu cei din jur, astfel cum rezultă și din raportul de evaluare psihologică a reclamantului.

În raport de aceste criterii minime și amintind încă odată că un asemenea prejudiciu nu poate fi echivalat material, tribunalul a considerat că se justifică acordarea sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul determinat de decesul părinților săi și văzând dispozițiile art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și disp. art. 25 1 lit. b) din Legea nr. 32/2000, a obligat pârâtul la plata sumei menționate.

În ceea ce privește pretențiile reclamantului G.C., fratele defunctului G.C.T., din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, coroborate cu declarația martorului T.C., a rezultat că acesta s-a ocupat de înmormântarea defunctului și de pomenirile ulterioare, din planșele fotografice depuse la dosar reieșind că la eveniment a participat un număr foarte mare de persoane, astfel încât suma de 10.000 euro pretinsă de acesta este justificată în acoperirea prejudiciului material determinat de decesul fratelui său. Sub aspectul daunelor morale, așa cum s-a arătat, reclamantul a rămas singurul sprijin, în calitate de tutore al reclamantului G.C.T., precum și singurul sprijin al părinților săi, reclamanții G.A.

și G.T., grav afectați în plan moral urmare a pierderii suferite, fiind nevoit să-și înăbușească durerea firească urmare a pierderii singurului frate pentru a putea susține persoanele rămase în grija sa. Tribunalul a apreciat că suma de 20.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamant. În ceea ce privește pretențiile reclamanților G.A. și G.T., părinții defunctului G.C.Tr. din raportul de evaluare psihologică, declarația martorului, rezultă că aceștia au fost devastați de pierderea fiului, starea de sănătate fiind agravată urmare acestui eveniment, astfel încât, tribunalul a apreciat că suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți.

Pentru identitate de rațiuni, Tribunalul a acordat reclamantei F.M. a sumei de 10.000 euro, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctei G.L.E., cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta F.M. a sumei de 20.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta V.N.D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului V.Va. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta C.A. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctei C.An. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul C.I.

a sumei de 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamantul C.O.C. a sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V.F. suma de 30.000 euro daune morale. În ce privește pretenția reclamanților V.V., M.V., V.D.N., având în vedere că în urma accidentului aceștia și-au pierdut tatăl într-un mod tragic, urmare culpei unei alte persoane, criteriile acordării daunelor morale către frații celorlalți defuncți subzistă, Tribunalul a obligat pârâtul la plata către acești reclamanți a câte 20.000 euro despăgubiri morale. În ce privește pretenția reclamantului V.O., constatând din actele medicale depuse la dosar, din declarația martorului T.E.

faptul că reclamantul a suferit nenumărate intervenții chirurgicale, că are nevoie de însoțitor permanent care să-l ajute în a se hrăni, spăla, administra medicația, soția acestuia fiind nevoită a se pensiona pentru a-l îngriji, starea de sănătate posttraumatică necesitând pe viitor medicamente, deplasări la unități sanitare, ajutor permanent din partea altei persoane astfel că prejudiciul creat, astfel cum este acesta reglementat de art. 998-999 C. civ., se impune a fi reparat, Tribunalul urmând a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro daune materiale. Față de suferințele fizice urmare accidentului, intervențiilor medicale ulterioare tribunalul a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale.

În ce privește pretenția reclamantului M.I., Tribunalul pentru aceleași considerente avute în vedere în soluționarea pretenției reclamantului V.O. a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale. Văzând dispozițiile art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii și dispozițiile art. 25 1 lit. b) din Legea nr. 32/2000 a obligat pârâtul la plata sumelor menționate. Cum accidentul s-a produs pe teritoriul României, de un autovehicul fără asigurare R.C.A.

și al cărui conducător vinovat exclusiv de producerea accidentului și-a pierdut viața în aceste împrejurări și având în vedere că avizarea de daună a avut loc în data de 18 octombrie 2011 și văzând dispozițiile art. 35-36-37 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit cu care persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asiguratorul R.C.A., în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie R.C.A., potrivit prezentelor norme, sau către Asociația „Fondul de protecție a victimelor străzii”, în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, că despăgubirea se plătește de către asiguratorul R.C.A.

în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar dacă asiguratorul R.C.A.

nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, Tribunalul a obligat pârâtul la plată către reclamanți a penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011, când a intervenit aplicarea Ordinului nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ce reglementează aceeași situație și care stabilește un cuantum de 2 % ca penalitate pe zi de întârziere, astfel că după acest moment, pârâtul ar fi obligat la plată către reclamanți a unor penalități în acest cuantum, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții G.C.T., G.T., G.A., G.C., F.M., F.M.M., V.N.D., V.V., V.D.N., M.V., C.A., C.I., C.O.C., V.O. și M.I.F. și V.F., cât și pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. În motivarea apelului, reclamanții au arătat că d espăgubirile morale solicitate pentru minorul G.C.T. sunt în cuantum de 178.447 de euro (contravaloarea în RON la data plății). Despăgubirile solicitate sunt reprezentate de Pretium Affectionis - daunele morale pentru prejudicii prin ricoșeu, suferințe psihice grave determinate de cauzarea morții ambilor părinți la o vârstă la care copilul resimte la cote maxime șocul traumatic. Apelanții reclamanți au mai arătat că prejudiciul moral suferit este unul major, suferința acestui copil fiind greu de imaginat.

Reclamanții au considerat că daunele morale cuvenite minorului G.C.T. trebuie să prezinte un raport de proporționalitate cu atingerea fără precedent adusă sentimentelor de afecțiune ale unui copil căruia îi sunt luați, în același timp, ambii părinți. S-a precizat că deși hotărârea primei instanțe admite întru totul gravitatea prejudiciului material apărut ca urmare a dispariției ambilor săi părinți, acest lucru nu se recunoaște și în ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral adus acestui copil, acordându-se cu titlu de despăgubiri morale suma de 50.000 de euro, Apelanții reclamanți au arătat că pentru G.A. și G.T., părinții defunctului G.C.

se solicită acordarea sumei de 45.689 de euro (contravaloarea în RON la data plății) pentru fiecare din părți, cu titlu de despăgubiri morale având în vedere suferința încercată de aceștia ca urmare a înmormântării propriului copil și norei, dublată de durerea de a-și vedea propriul nepot rămas fără ambii părinți și lipsirea acestora de ajutor din partea copilului și a soției acestuia, de care au fost foarte apropiați. În ceea ce privește repararea prejudiciului moral solicitat de G.C., fratele victimei G.C.Tr., acesta este în cuantum de 46.767 de euro (contravaloarea în RON la data plății). Durerea cauzată acestuia prin dispariția fratelui său este cu mult accentuată ca urmare a faptului că a rămas singurul susținător al părinților în anii de bătrânețe când se impune ajutorul acestora, la care se adaugă îngrijirea nepotului său, al cărui tutore este, ca urmare a decesului fratelui și a cumnatei lui G.C.Tr.

și G.L.E. Pentru familia victimei G.L.E. au rămas ca părți vătămate F.M. și F.M.M., respectiv mama și sora defunctei G.L.E. Pentru F.M. mama defunctei G.L.E. apelanții au apreciat că se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat având în vedere suferința încercată de mama obligată să își înmormânteze propriul copil, îngrijorarea și zbuciumul acesteia văzându-și propriul nepot rămas fără ambii părinți, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului său pentru anii de bătrânețe. În ceea ce privește repararea prejudiciului suferit de F.M.M., apelanții reclamanți au solicitat acordarea integrală a despăgubirilor morale. Apelanții reclamanți au precizat că în urma defunctului V.Va., victimă a accidentului de circulație, au rămas părți prejudiciate soția V.N.D.

și cei trei copii ai acestora: V.V., V.D.N. și M. (născută V.) V. Pentru V.N.D. soția victimei V.Va. reclamanții au considerat că se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat, respectiv 62.456 de euro (contravaloarea în RON la data plății) având în vedere suferința încercată de aceasta de a-și înmormânta prematur propriul soț dublată de lipsirea ajutorului din partea acestuia pentru creșterea copiilor, educarea și susținerea lor. Astfel cuantumul de 30.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale nu acoperă integral prejudiciul suferit. Apelanții reclamanți au menționat că în ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de cei trei copii ai victimei: V.V., V.D.N.

și M. (născută V.) V. se impune a fi acordat în cuantumul solicitat, respectiv suma de 46.767 de euro (contravaloarea în RON la data plății) pentru fiecare din aceștia prin raportarea la circumstanțele concrete ale cauzei, pentru suferința provocată lor prin dispariția prematură a tatălui, pentru legăturile foarte apropiate care existau între ei, pentru sprijinul moral și părintesc care acum nu mai există. Durerea produsă familiei acestuia de dispariția prematură a defunctului este redată și de declarația martorului E.P. În opinia apelanților, cuantumul de 20.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale cuvenite fiecăruia dintre copii nu acoperă integral prejudiciul suferit.

S-a precizat că pentru intervenienta V.F. - mama victimei, acordarea integrală a despăgubirilor solicitate în cuantum de 45.689 euro (contravaloarea în RON la data plății) este pe deplin justificată având în vedere suferința încercată de acesta în condițiile decesului propriului său fiu la scurt timp după decesul soțului. În urma decesului defunctei C.An. victimă a accidentului de circulație au rămas părți vătămate C.A. și C.I. părinții defunctei precum și fratele acesteia C.O.C. S-a precizat că pentru părinții defunctei se impune acordarea despăgubirilor morale solicitate în cuantum de 91.379 euro (contravaloarea în RON la data plății) pentru fiecare dintre părți, având în vedere suferința fără margini încercată de părinții obligați a-și înmormânta propriul copil de numai 23 de ani, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului pentru anii de bătrânețe.

În opinia apelanților-reclamanți, circumstanțierea prejudiciului nepatrimonial adus lor - prin raportarea la vârsta victimei, situația sa profesională, legăturile afective stabilite între părinți și copilul lor, modificarea totală și definitivă a propriilor lor vieți după momentul decesului fiicei lor - trebuie să conducă la acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat. Astfel cuantumul de 30.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubire morale cuvenite fiecăruia dintre părinți nu acoperă integral prejudiciul suferit. În ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de C.O.C., fratele victimei C.An. evaluată la suma de 36.767 de euro (contravaloarea în RON la data plății)- suferința cauzată acestuia prin dispariția unicei surori este foarte mare, acesta fiind pentru fratele sau, nu doar o bună prietenă ci și, datorită rezultatelor ei de excepție, modelul sau în viață.

Renunțarea după momentul accidentului surorii lui, în mod definitiv la o carieră sportivă strălucită, acesta fiind campion național la box conform declarației martorilor, indică durerea profundă încercată de acesta. Decesul său la numai 23 de ani a însemnat nu doar lezarea gravă a sentimentelor de afecțiune și apariția unei profunde traume psihologice (părinții neputând continua viața fără ajutor psihiatric) și chiar lipsirea pentru părinții acesteia de sensul și motivația de a trăi. Durerea morală încercată de acești părinți, susținută de declarațiile martorilor, care și-au văzut copilul mândria și speranța lor pentru anii de bătrânețe, este greu de descris și de imaginat. S-a menționat că despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul în RON la data plății a 200.000 euro.

În evaluarea prejudiciului trebuie avută în vedere suferința continuă cauzată de vătămările suferite de victimă respectiv:"traumatism cranio-cerebral grav, tetraplegie, tulburări psihice severe, crize comițiale, tulburări de vorbire, tulburări sficterine permanente"- fiind încadrabil conform H.G. nr. 155 din 23 februarie 2011 în gradul 1 de invaliditate, diagnosticul funcțional fiind acela de: deficiență gravă, cu capacitatea de muncă și capacitatea de autoconducție pierdute în totalitate. Apelanții au considerat că acordarea prin hotărârea dată de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul major suferit de victima.

Pentru persoana vătămată M.I., în opinia apelanților despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul în RON la data plății a sumei de 70.000 euro (contravaloarea în RON la data plății). Vătămările grave ortopedice apărute ca urmare a accidentului au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, nici până la această dată, mai bine de trei ani de la producere accidentului, neputându-se mișca normal, având un deficit marcat de flexie și moderat de extensie. Despăgubirile morale solicitate reprezintă o minima compensare a durerii fizice și psihice suferite la momentul accidentului cât și ulterior datorită operațiilor chirurgicale la care a fost supus, îndelungata suferință din perioada recuperării, prejudiciul estetic suferit de persoana vătămată prin modificarea permanentă a aspectului brațului precum și alterarea ireversibilă a musculaturii acestuia, prejudiciul de agrement adus acestuia prin restrângerea posibilităților sale de a se bucura de viață.

În cuantificarea prejudiciului nepatrimonial trebuie a se ține seama de faptul că lipsa totală de flexie și mobilitate a cotului victimei constituie o gravă infirmitate, acestea neputând a fi ameliorate decât printr-o nouă intervenție chirurgicală, fapt ce presupune o nouă suferință. Această situație este susținută prin declarația martorului B.V. coleg de serviciu cu victima. În opinia apelanților reclamanți acordarea prin hotărârea dată de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale, nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul major suferit de victimă.

În motivarea apelului declarat de pârâtul Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii a invocat că instanța de judecată a acordat despăgubiri sub forma penalităților de întârziere în mod nelegal întrucât, pe de o parte a acordat penalități de întârziere reclamanților în temeiul unui text de lege care a fost aplicat retroactiv, iar pe de altă parte a acordat penalități de întârziere în mod netemeinic pentru ca dispozițiile legale referitoare la obligarea pârâtei la plata de penalități datorate în baza hotărârilor judecătorești se aplică numai dacă acestea nu sunt achitate și sunt datorate în baza unor hotărâri judecătorești definitive.

În susținerea primului aspect, respectiv aplicarea retroactivă a unui text de lege, pârâtul a invocat faptul că temeiul legal în baza căruia instanța l-a obligat la plata pretențiilor constând din penalități de întârziere acordate reclamanților este Ordinul nr. 14/2011, în condițiile în care oricăror pretenții decurgând din evenimentul rutier la care se refera cauza, îi erau aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 5/2010. Având în vedere că pentru despăgubirile solicitate este pornit procesul care face obiectul prezentei cauze, până la soluționarea definitivă a procesului și refuzul pârâtului de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească, instanța nu-l putea obliga pe acesta la plata penalităților de întârziere.

În opinia apelantului pârât, acordarea penalităților de întârziere în favoarea reclamanților în această fază procesuală a cauzei, este netemeinică. Apelantul pârât a arătat că despăgubirile materiale pentru prejudicii patrimoniale au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și că despăgubirile materiale pentru daunele materiale au fost acordate avându-se în vedere în probațiune și declarațiile de martori pentru dovedirea cuantumului acestora.

Având în vedere dispozițiile art. 49 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, la stabilirea despăgubirilor în caz de deces al unor persoane se au în vedere următoarele: „a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;" S-a precizat că obligațiile de plată reținute în considerentele hotărârii pentru reclamanții G.A.

și G.T., nu sunt susținute de sumele acordate în considerentele hotărârii, între dispozitiv și considerente neexistând concordanță. Astfel, apelantul pârât a menționat că la hotărârea apelată, instanța tratând global pretențiile reclamanților G.A. și G.T. a reținut că "[...] suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți", însă în dispozitiv se reține că "Obligă pârâta la plata [...] către reclamanții G.A. și G.T. a câte 30.000.euro despăgubiri morale [...]". Având în vedere neconcordanța gravă între rațiunea din considerente și neconcordanța cu obligațiile cuprinse în dispozitivul hotărârii, cât și cuantumul mare al sumei acordate drept despăgubire, mult peste media pe țară stabilită de jurisprudență, apelantul pârât a solicitat desființarea hotărârii apelate și rejudecarea fondului cauzei sub acest aspect.

S-a menționat că despăgubirile materiale pentru prejudiciul nepatrimonial în cazul tuturor reclamanților au fost acordate într-un cuantum excesiv, iar valoarea acestora depășește cu mult media despăgubirilor acordate de instanțele de judecată din România, fie că este vorba de reclamanți, rude ale persoanelor decedate, fie că este vorba de reclamații vătămați corporal. Apelantul pârât a susținut că instanța a considerat că, urmare a tragicului eveniment, suferința afectivă a fost de multe ori egală pentru oricare dintre rudele defuncților, la fel procedând și în cazul vătămărilor corporale din culpa. De altfel, sumele reprezentând despăgubirile morale solicitate de reclamanți au fost acordate de instanța de fond fără indicarea unor criterii concrete sau a unor repere pe baza cărora s-a cuantificat, determinat valoarea acestora.

Pârâtul a invocat faptul că dacă s-ar privi lucrurile prin prisma cuantumului mare al daunelor al despăgubirilor materiale acordate reclamanților pentru prejudiciile nepatrimoniale, nu se poate spune că despăgubirile materiale acordate de instanța de fond se încadrează în practica constantă a instanțelor, așa cum reiese din jurisprudența din România.

Astfel, dincolo de aspectul formal al cererilor de constituire parte civilă, trebuie să se aibă în vedere faptul că la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, respectiv la acordarea daunelor morale în caz de deces, în practică, se au în vedere dispozițiile art. 49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 care prevede că aceste daune trebuie stabilite în conformitate cu "(...) legislația în vigoare și cu jurisprudența existentă în România." Pentru stabilirea daunelor morale nu există prevederi legale exprese cu privire la cuantumul lor, dar pentru a fi acordate, mai ales când cuantumul solicitat este mare, acestea trebuie probate.

S-a constatat din analiza cererilor formulate de reclamanți în susținerea pretențiilor referitoare la despăgubirile materiale pentru prejudiciul fără caracter patrimonial că acestea vizează aspecte cu caracter general și nu aspecte în legătura directă de cauzalitate cu fapta generatoare a prejudiciului. În opinia apelantului pârât, reclamanții au pretins sume foarte mari pentru daune morale fără ca aceste solicitări să fie corelate în mod direct și real cu suferința personală dovedită a fiecăruia dintre ele ca urmare a tragicului eveniment, pretențiile acestora pentru despăgubiri materiale pentru daune nepatrimoniale fiind foarte probabil influențate de creșterea limitelor de despăgubire, și nu de situația de fapt concretă creată ca urmare a accidentului rutier.

Pe de altă parte, reclamanții nu au subliniat în vreun fel dacă defuncții erau sprijinul moral de baza al familiei și nici aspectul că această faptă regretabilă nu are menirea de a se îmbogăți fără just temei.

În scopul sprijinirii activității instanței în vederea cuantificării obiective a unor astfel de despăgubiri și în vederea oferirii unor criterii cât se poate de obiective pentru stabilirea unor compensații materiale pentru daune morale, apelantul pârât a invocat din Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind cel mai recent ghid și care cuprinde „Studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere". Din anexa 1 a acestui ghid publicat de Editura U. în anul 2012 a rezultat că în România, în conformitate cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale pentru daune morale acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă.

La dosar, atât reclamanții, cât și pârâtul au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelurilor formulate de către părțile adverse. În cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse de către părți în dosar, un Ghid pentru soluționarea daunelor morale, fișa de consultații medicale, bilete de externare, scrisori medicale, cât și copii ale cărților de muncă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, dovezi privind veniturile nete încasate de către victimele accidentului anterior acestuia. S-au mai depus de asemenea, mai multe hotărâri ale diverselor instanțe cu titlu de practică judiciară. Prin decizia nr. 62A din 20 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul-pârât Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței civile nr. 614 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

A respins apelul declarat de apelanții reclamanți C.A., C.I., C.O.C., F.M.M., F.M., G.A., G.C.T., G.C., G.T., M.I.F., M.V., V.O., V.D.N., V.N.D., V.V., V.F. împotriva aceleiași sentințe și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: A obligat pârâta la plata către G.C.T. a sumei de 41.425 euro - despăgubiri materiale și 45.620 euro despăgubiri morale către G.A. și G.T. a câte 20.000 euro - despăgubiri morale către reclamantul G.C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale. A obligat pârâta la plata către reclamanta F.M. la plata sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, iar către reclamanta F.M.M. la despăgubiri morale de 10.000 euro. A obligat pârâta la plata către reclamanta V.N.D. a sumei de 12.000 euro despăgubiri morale către reclamanții V.Va., M.N.

și V.D. la câte 10.000 euro despăgubiri morale, iar către reclamanta V.F. la despăgubiri morale de 20.000 euro. A obligat pârâta la plata către reclamanta C.A. a sumei de 20.000 euro daune morale către reclamantul C.I. a sumei de 20.000 euro daune morale, către reclamantul C.O.C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale. A obligat pârâta la plata către reclamantul V.O. a sumei de 42.000 euro despăgubiri materiale. A obligat pârâta la plata către reclamantul M.I. la plata de despăgubiri morale în sumă de 15.000 euro. Au fost menținute dispozițiile privind cuantumul despăgubirilor materiale cu privire la reclamanții G.C., F.M., V.N.D. și C.A., cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor morale în ceea ce îl privește pe V.O.; dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a penalităților de întârziere și dispoziția de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

S-au respins restul pretențiilor, ca nefondate. Curtea de Apel a reținut următoarele: În ceea ce privește apelul pârâtului referitor la primul motiv de apel privitor la penalitățile de întârziere, criticile invocate sunt neîntemeiate. În mod corect a fost reținută existența culpei pârâtei datorată nerespectării termenelor referitoare la plata despăgubirilor materiale, aflate în sarcina pârâtului conform art. 36 din Normele R.C.A. În speță a existat un refuz al pârâtei de a acorda despăgubiri materiale părților vătămate și moștenitorilor defuncților, Prin Ordinele nr. 5/2010 și nr. 14/2011 a fost prevăzută modalitatea de dezdăunare și termenele în care pârâta trebuia să efectueze această operațiune în favoarea persoanelor prejudiciate.

Reiese astfel că în mod cert există obligația pârâtei de a achita despăgubirile datorate chiar înainte de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate în acest sens, fiind evidentă existența prejudiciului prin neexecutarea obligațiilor în termenele stabilite de Norme. Trebuie ținut cont de faptul că activitatea de bază a F.P.V.S. este de a acorda despăgubirile datorate persoanelor păgubite pe cale amiabilă, fiind ținută de anumite termene și proceduri, plata despăgubirilor nefiind condiționată de existența unei hotărâri judecătorești, așa cum susține pârâtul. În caz de neexecutare a obligațiilor, prin normele legale menționate, s-a stabilit sancționarea pârâtului prin plata unor penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

În acest sens, prin Ordinul nr. 14/2011 a fost abrogat Ordinul nr. 5/2001, fiind majorat cuantumul penalităților datorate pentru neefectuarea obligațiilor sau efectuarea defectuoasă a acestora. Drept urmare a abrogării Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă pentru Prejudiciile produse prin Accidente de Vehicule, ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 14/2011 nu se mai pot aplica prevederile Ordinului nr. 5/2010.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel din apelul declarat de către pârât privind despăgubirile materiale acordate: Referitor la reclamantul G.T.C., daunele materiale solicitate de către acesta au constat în: prestația periodică lunară până la împlinirea vârstei de 25 ani, în vederea asigurării existenței dezvoltării individuale, necesarul de resurse materiale pentru acoperirea sumelor ce ar fi fost susținute de veniturile părinților decedați, cheltuieli de status și participare socială, constând în bunuri de folosință îndelungată, automobil, apartament.

Dintre toate acestea însă, reclamantul nu a dovedit decât daunele materiale reprezentând acoperirea sumelor care ar fi fost în mod firesc susținute de către părinți, dacă aceștia ar fi trăit, raportat atât la veniturile lor, cât și la procentul de ¼ prevăzut din punct de vedere legal, în vederea întreținerii copilului minor până la împlinirea majoratului și ulterior, aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 25 ani. Astfel, luând în considerare veniturile părinților reclamantului G.T.C. și anume ale numiților G.C. și G.L., care sunt atașate la dosarul C.A.B, reiese că daunele materiale cuvenite de pe urma părinților săi sunt de 95.333 RON și respectiv 91.080 RON, în total 186.413 RON, sume care în euro sunt de 21.185 euro și respectiv 20.240 euro, în total 41.425 euro.

Cu privire la acest cuantum privind daunele materiale, urmează a se dispune obligarea pârâtului la plata lor către reclamantul G.C.T., și nu la un cuantum mai mare, nejustificat sub aspectul probatoriului. În ceea ce îl privește pe reclamantul, persoană vătămată, M.I.F., acesta a solicitat daune materiale constând în proteza de cot (10.000 euro) gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții (24.000 euro) ajutor în gospodărie pentru tot restul vieții, (12.000 euro). Cu privire însă la nici una dintre aceste cheltuieli materiale care au fost menționate, reclamantul nu a depus la dosar nici un document justificativ, în vederea dovedirii certe a acestora ca și cuantum, astfel încât, Curtea nu le poate acorda.

În acest sens, prin art. 49 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, s-a prevăzut ca la stabilirea despăgubirilor în caz de deces a unor persoane, să se aibă în vedere cheltuielile efectuate, probate cu documente justificative.

Cu privire la persoana vătămată V.O., daunele materiale solicitate de către acesta au fost: calculul necesarului de resurse materiale în vederea asigurării existenței, dezvoltării individuale, participării și afirmării în societate pentru tot restul vieții, pierderea de venit - diferența între salariu și pensie, tratamente de recuperare în stațiuni balneo-climaterice pentru tot restul vieții, gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții, îngrijire casnică de două ori pe lună, tratament și consultații neurologice și adaptarea imobilului la nevoile reclamantului. Dintre toate daunele materiale solicitate, această persoană vătămată, reclamantul V.O. a reușit să dovedească în mod cert, cu înscrisuri depuse la dosar, doar pierderea de venit rezultată, respectiv diferența dintre salariul încasat anterior accidentului și pensia pe care a primit-o ulterior.

Din adeverința din 30 noiembrie 2011, eliberată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale reiese că în cursul anului 2009, V.O. ocupând funcția publică de consilier superior la Serviciul Controale pe Teren, a beneficiat de un salariu net mediu de 3468 RON. De asemenea, din cuponul de pensie depus din același dosar, a rezultat că acesta are o pensie stabilită în cuantum de 1217 RON. Făcând diferența între venitul obținut în mod cert anterior și cuantumul pensiei stabilit ulterior accidentului, reiese că aceasta este de 2251 RON lunar, adică 500 euro lunar. Rezultă astfel o diferență a veniturilor primite anual de 6000 euro, iar pentru cei 7 ani, cât reclamantul ar mai fi câștigat veniturile cuvenite până la pensionare, suma cuvenită ca daune materiale, sub acest aspect este de 42.000 euro.

În ceea ce îi privește pe reclamanții G.C., F.M., F.N.D., C.A., Curtea constată că pentru aceștia în mod corect s-a stabilit un cuantum al daunelor materiale la suma de 10.000 euro. Aceste despăgubiri constau în cheltuielile efectuate cu înmormântarea defuncților, și anume cu ridicarea de monumente funerare, cheltuielile de înmormântare propriu-zisă, parastasele și pomenirile cuvenite, făcându-se dovada în acest sens cu înscrisuri, proba testimonială și fotografii privind numărul foarte mare al persoanelor participante la înmormântări, și ca atare a cheltuielilor ocazionate. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, privind susținerea că ar exista o neconcordanță între considerente și dispozitiv, acesta este neîntemeiat.

Astfel, din dispozitivul sentinței tribunalului reiese că instanța a obligat pârâta la plata a câte 30.000 euro despăgubiri morale către reclamanții G.A. și G.T. Din considerentele referitoare la acest aspect, reținute pe parcursul hotărârii tribunalului, s-a reținut, în stabilirea cuantumului daunelor morale că „suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți”. Curtea a constatat că și fără folosirea adverbului „câte” alături de aprecierea cuantumului de 30.000 euro, ca și prejudiciu moral, reiese din context, că această sumă este aferentă în cuantumul precizat pentru fiecare dintre cei doi părinți, și nu pentru ambii la un loc.

În ceea ce privește critica din ultimul motiv de apel, privind despăgubirile morale, se reține următoarele aspecte: În sprijinul cuantificării cât mai obiective a cuantumului daunelor morale, la dosar s-a atașat ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care cuprinde studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteza și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere. Din anexa nr. 1 a acestui ghid publicat de Editura U. în anul 2012 reiese care este în România, în conformitate cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale pentru daune morale, acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă.

Având în vedere numărul impresionant de hotărâri judecătorești care au făcut obiectul acestui studiu (2300) care stă la baza ghidului, reiese că acest ghid are o probitate superioară în stabilirea unitară și echitabilă a daunelor morale solicitate, față de anumite hotărâri pronunțate în mod izolat de către anumite instanțe. Așa cum s-a statuat în doctrina și în practica judiciară, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de către reclamanți. Ele au menirea de a duce la realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce a fost general apelanților, având în vedere prejudiciul adus condițiilor lor de viață.

Cu toate că nu există criterii obiective pentru a estima, cuantifica daunele morale în caz de deces, stabilirea cuantumului acestora presupune o doză de aproximare, considerarea consecințelor negative suferite de către apelanți sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute. Despăgubirile acordate pentru prejudiciul nepatrimonial vizează efectul compensatoriu al suferințelor suportate, pricinuite, la acordarea lor avându-se în vedere atât consecințele negative suferite de părțile vătămate sub aspectul vieții de familie, cât și faptul că prin acordarea de daune morale, se încearcă o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață ale acestora, fără însă a se realiza o îmbogățire fără just temei.

Din ghidul pentru soluționarea daunelor morale atașat la dosar, reiese că s-a concluzionat și s-a calculat o valoare medie de despăgubire acordată la nivelul curților de apel din România pentru rudele de gradul I ale persoanei decedate, în sensul următor: pentru copilul minor - 51.324 RON, pentru copilul major - 36.434 RON, pentru frate/soră - 29.912 RON, pentru părinte - 75.097 RON, pentru decesul soțului/soției - 52.510 RON. Concretizând, cu privire la fiecare reclamant în parte, în ceea ce îl privește pe reclamantul G.C.T., acestuia i s-ar cuveni, luând în calcul valorile reținute menționate anterior, câte 51.324 RON de pe urma fiecărui părinte, reieșind astfel suma totală de 102.648 RON, echivalentul a 22.810 euro.

Daunele materiale care i se cuvin reclamantului G.C.T., minor la data accidentului, trebuie să reprezinte un raport de proporționalitate față de atingerea adusă sentimentelor sale de afecțiune, trauma suferită de acesta fiind imensă, prin moartea ambilor părinți. Instanța a cuantificat aceste daune morale, ținând cont de aceste aspecte și dublând suma reieșită prin calculul matematic specificat anterior, astfel încât, cuantumul se ridică la suma de 45.620 euro. Lipsirea de dragoste, de viață familială, de echilibru, de normalitatea adusă în mod firesc prin existența ambilor părinți, a atins limite maxime cu privire la minorul G.C.T. Acesta avea la momentul accidentului, vârsta de 16 ani, când un copil simte poate cel mai acut nevoia de ocrotire, de comunicare, îndrumare din partea părinților, necesitând o susținere permanentă din partea părinților săi pentru a se regăsi pe sine și pentru a-și găsi drumul în viață.

Pierderea suferită de către acest reclamant este o pierdere imensă, pentru toată viața, afectând iremediabil tot parcursul vieții acestuia sub toate aspectele posibile. În ceea ce-l privește pe fratele defunctului G.C.T., și anume pe reclamantul G.C., raportat la același ghid menționat, daunele morale rezultate sunt de 29.912 RON echivalentul a 6647 euro. Și în acest caz, se ține cont de faptul că particularitatea speței generează o majorare a cuantumului acestor daune la 10.000 euro, ținând cont că la suferința cauzată prin dispariția fratelui său, s-a adăugat aspectul că în grija lui a revenit atât îngrijirea de proprii părinții în anii bătrâneții, singur, fără ajutorul fratelui său, cât și îngrijirea nepotului său, al cărui tutore este și cu privire la care, are și va avea mari responsabilități.

Suferința deosebită a acestuia a fost remarcată și menționată și de către martorul audiat în acest sens în dosarul de fond. Pentru fiecare dintre părinții lui G.C.Tr. și G.L.E., și anume pentru reclamanții G.T., G A., și respectiv F.M. conform ghidului, acestora li se cuvin daune morale de 16.688 RON. Și în cazul acestora, se reține o traumă morală accentuată de existența a două decesuri simultane în familie, fiind astfel accentuate daunele morale provocate, aceștia văzându-se atât fără copil, dar văzându-și și nepotul minor la început de viață fără sprijinul niciunuia dintre părinți. Este împotriva legilor firești, ca un părinte să-și vadă îngropat propriul copil, suferința părintelui fiind în acest caz deosebit de mare.

Toate aceste considerente îndrituiesc instanța să majoreze și în cazul acestor reclamanți, cuantumul daunelor morale la câte 20.000 euro pentru fiecare dintre aceștia. Și pentru sora defunctei G.L.E, reclamanta F.M.M. urmează a se majora cuantumul daunelor morale de la 6647 euro la 10.000 euro, ținând seama de dimensiunile dublei tragedii ce a afectat întreaga familie și de durerea de a-și vedea nepotul minor fără sprijin și ajutor părintesc. Prin dispariția sorei sale, mama sa a rămas în anii bătrâneții doar în grija acestei reclamante, suferința fiind astfel accentuată. În