ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11

iunie 2012, pe rolul Tribunalului București, reclamanții G.C.T., reprezentat de

tutore G.C., G.T., G.A., F.M., F.M.M., V.N.D., V.D.N., V.V., M.V., C.A., C.I., C.O.C.,

V.O. și M.I.F. au chemat în judecată pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 1.606.000 de euro (contravaloarea, în RON la data plății)

cu titlu de daune pentru prejudicii patrimoniale și nepatrimoniale, la care se adaugă

suma de 80.300 de euro (contravaloarea în RON, la data plății) cu titlu de penalități.

În cauză a formulat cerere

de intervenție principală V.F., mama defunctului V.Va., solicitând obligarea pârâtului

la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, (contravaloare

în RON la data plății), a penalităților de 0,2% pe zi de întârziere calculate din

data de 18 iulie 2012, până la data plății.

La data de 26

septembrie 2012, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea

în parte a cererii în despăgubiri și respingerea cererii în acordare de penalități,

precum și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În apărare, pârâtul a

susținut că din cuprinsul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea rezultă

faptul că întreaga responsabilitate în producerea accidentului rutier revine defunctului

I.C.

Prin sentința civilă

nr. 614 din 22 martie 2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis, în

parte, cererea formulată de reclamanții G.C.T., G.T., G.A., G.C., F.M., F.M.M.,

V.N.D., V.V., V.D.N., M.V., C.A., C.I., C.O.C., V.O. și M.I.F., în contradictoriu

cu pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și intervenientul în nume propriu

V.F., a obligat pârâta la plata către reclamantul G.T.C. a sumei de 100.000 euro,

cu titlu de despăgubiri materiale și 50.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanții

G.A. și G.T. a câte 30.000 euro despăgubiri morale, către reclamantul G.C. a sumei

de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale,

plus penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18

octombrie 2011 - 06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06

decembrie 2011 până la data plății efective. De asemenea, Tribunalul a obligat pârâta

la plata: către reclamantele F.M. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri

materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale; către reclamantele F.M. a sumei de

20.000 euro, despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe

zi pentru perioada 18 octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru

perioada de 06 decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la

plata către reclamanții V.N.D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale

și 30.000 euro, despăgubiri morale, iar către reclamanții V.V., M.V., V.D.N. a câte

20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V.F. suma de 30.000 euro daune

morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18

octombrie 2011 - 06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06

decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamanții

C.A. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 30.000

euro, cu titlu de despăgubiri morale; către reclamantul C.I. a sumei de 30.000 euro,

despăgubiri morale, către reclamantul C.O.C. a sumei de 20.000 euro despăgubiri

morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18

octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06

decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantul

V.O. a sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri

morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18

octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06

decembrie 2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantul

M.I. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri-morale

și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi, pentru perioada 18

octombrie 2011-06 decembrie 2011 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06

decembrie 2011, până la data plății efective. Tribunalul a respins, ca nefondate

restul pretențiilor și a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că la data de 20 octombrie 2009 pe DN 13 la km 57+ 400, pe

raza localității Rupea Gară a avut loc un accident rutier grav soldat cu decesul

victimelor G.L.E., G.C.Tr., C.An., V.Va. și vătămarea corporală gravă a reclamanților

M.I. și V.O.

În urma cercetărilor penale

efectuate s-a stabilit că vina în producerea acestui accident aparține în exclusivitate

conducătorului autoturismului, numitul I.C., decedat în acest accident, cu privire

la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform rezoluției din 1 iunie 2010

pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea în dosarul penal nr. 820/P/2009,

autoturismul marca P.B. implicat în accident, nefiind asigurat RCA. Față de această

situație, având în vedere prevederile art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru

punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii,

obligația de despăgubire revine Fondului.

Dispozițiile legale evocate

prevăd că dacă pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită

obligația de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate

despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.

Reținând așadar ca fiind

justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei, tribunalul a examinat în continuare

cererile de acordare a daunelor materiale și morale formulate de reclamanți, având

în vedere și cele anterior reținute sub aspectul condițiilor în care a avut loc

evenimentul rutier și a persoanei vinovate de producerea acestuia.

Normele privind Fondul

de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările

și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd în

art. 3 alin. (1) că „Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente

de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori

nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente

de vehicule cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”. În art. 3

alin. (3) se stabilește că, în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul

nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă

persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru

vătămări corporale sau decese". Fondul intervine ca garant pentru respectarea

obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul

de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".

În speță intervine ipoteza

în care vehiculul în care se aflau victimele nu avea asigurarea obligatorie R.C.A.,

astfel că Fondul este cel chemat să acorde persoanelor prejudiciate despăgubiri

atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.

Din actele de stare civilă

depuse la dosarul cauzei Tribunalul a reținut că reclamanții sunt copiii, respectiv

părinții sau frații victimelor.

În ceea ce privește pretențiile

reclamantului G.C.T., fiul defuncților G.L.E. și G.C.Tr., tribunalul le-a apreciat

întemeiate în parte. Astfel, sub aspectul daunelor materiale, tribunalul a constatat

că la data decesului părinților, reclamantul era minor, în vârstă de 16 ani. Din

probele administrate s-a reținut că acesta a rămas în întreținerea reclamantului

G.C., pe fondul vârstei fiind în imposibilitate a-și asigura singur existența și

de a-și continua studiile. Din declarația martorului T.C. a rezultat că fiul victimelor

beneficia anterior accidentului de un nivel de instrucție ridicat prin pregătiri

suplimentare bazate pe meditații, schimburi de experiență școlară, vacanțe în afara

țării, în prezent fiind student în Cluj.

Față de cele reținute,

Tribunalul a apreciat că suma de 100.000 euro poate ajuta reclamantul în susținerea

pe viitor a costurilor școlarizării și a costurilor legate de întreținerea sa până

la finalizarea studiilor, una din condițiile reparării prejudiciului în condițiile

art. 998-999 C. civ. de la 1864, se referă la faptul că prejudiciul să nu fi fost

reparat încă, ori din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a primit alte sume

de bani cu titlu de daune materiale, acesta beneficiind de o pensie de urmaș de

la asigurările sociale, urmare decesului părinților.

Sub aspectul daunelor

morale pretinse de reclamantul G.C.T., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile

acordării acestora conform art. 998-999 C. civ. de la 1864, pentru prejudiciul moral

determinat de decesul părinților săi, cauzat de fapta ilicită a persoanei vinovate

de producerea accidentului de circulație.

În stabilirea cuantumului

acestuia, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul moral al reclamantului

este practic imposibil de a fi cuantificat, în condițiile în care aceasta și-a pierdut

ambii părinți, că la acel moment avea vârsta de 16 ani și că va fi lipsit de afecțiunea

și grija specifice relației părinte copil cu atât mai mult cu cât până la acea vârstă

a crescut alături de părinții săi, în timp putând fi afectată posibilitatea sa de

a se forma, de a evolua și chiar de a relaționa cu cei din jur, astfel cum rezultă

și din raportul de evaluare psihologică a reclamantului.

În raport de aceste criterii

minime și amintind încă odată că un asemenea prejudiciu nu poate fi echivalat material,

tribunalul a considerat că se justifică acordarea sumei de 50.000 euro cu titlu

de daune morale pentru prejudiciul determinat de decesul părinților săi și văzând

dispozițiile art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare

a Normelor privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și disp. art. 25

1

lit. b) din Legea nr. 32/2000, a obligat pârâtul la plata sumei menționate.

În ceea ce privește pretențiile

reclamantului G.C., fratele defunctului G.C.T., din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, coroborate cu declarația martorului T.C., a rezultat că acesta s-a ocupat

de înmormântarea defunctului și de pomenirile ulterioare, din planșele fotografice

depuse la dosar reieșind că la eveniment a participat un număr foarte mare de persoane,

astfel încât suma de 10.000 euro pretinsă de acesta este justificată în acoperirea

prejudiciului material determinat de decesul fratelui său.

Sub aspectul daunelor

morale, așa cum s-a arătat, reclamantul a rămas singurul sprijin, în calitate de

tutore al reclamantului G.C.T., precum și singurul sprijin al părinților săi, reclamanții

G.A. și G.T., grav afectați în plan moral urmare a pierderii suferite, fiind nevoit

să-și înăbușească durerea firească urmare a pierderii singurului frate pentru a

putea susține persoanele rămase în grija sa. Tribunalul a apreciat că suma de 20.000

euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamant.

În ceea ce privește pretențiile

reclamanților G.A. și G.T., părinții defunctului G.C.Tr. din raportul de evaluare

psihologică, declarația martorului, rezultă că aceștia au fost devastați de pierderea

fiului, starea de sănătate fiind agravată urmare acestui eveniment, astfel încât,

tribunalul a apreciat că suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului

moral suferit de reclamanți. Pentru identitate de rațiuni, Tribunalul a acordat

reclamantei F.M. a sumei de 10.000 euro, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile

de înmormântare ale defunctei G.L.E., cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000

euro, despăgubiri morale, către reclamanta F.M. a sumei de 20.000 euro, despăgubiri

morale, către reclamanta V.N.D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri

materiale aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului

V.Va. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta C.A. a sumei de 10.000

euro, cu titlu de despăgubiri materiale, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile

de înmormântare ale defunctei C.An. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul

C.I. a sumei de 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamantul C.O.C. a sumei

de 20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V.F. suma de 30.000 euro daune

morale.

În ce privește pretenția

reclamanților V.V., M.V., V.D.N., având în vedere că în urma accidentului aceștia

și-au pierdut tatăl într-un mod tragic, urmare culpei unei alte persoane, criteriile

acordării daunelor morale către frații celorlalți defuncți subzistă, Tribunalul

a obligat pârâtul la plata către acești reclamanți a câte 20.000 euro despăgubiri

morale.

În ce privește pretenția

reclamantului V.O., constatând din actele medicale depuse la dosar, din declarația

martorului T.E. faptul că reclamantul a suferit nenumărate intervenții chirurgicale,

că are nevoie de însoțitor permanent care să-l ajute în a se hrăni, spăla, administra

medicația, soția acestuia fiind nevoită a se pensiona pentru a-l îngriji, starea

de sănătate posttraumatică necesitând pe viitor medicamente, deplasări la unități

sanitare, ajutor permanent din partea altei persoane astfel că prejudiciul creat,

astfel cum este acesta reglementat de art. 998-999 C. civ., se impune a fi reparat,

Tribunalul urmând a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro

daune materiale.

Față de suferințele fizice

urmare accidentului, intervențiilor medicale ulterioare tribunalul a apreciat că

se justifică obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro

cu titlu de daune morale.

În ce privește pretenția

reclamantului M.I., Tribunalul pentru aceleași considerente avute în vedere în soluționarea

pretenției reclamantului V.O. a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la

plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune materiale și 20.000

euro cu titlu de daune morale.

Văzând dispozițiile

art. 3 alin. (3) din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind

Fondul de protecție a victimelor străzii și dispozițiile art. 25

1

lit. b) din Legea nr. 32/2000 a obligat pârâtul la plata sumelor menționate.

Cum accidentul s-a produs

pe teritoriul României, de un autovehicul fără asigurare R.C.A. și al cărui conducător

vinovat exclusiv de producerea accidentului și-a pierdut viața în aceste împrejurări

și având în vedere că avizarea de daună a avut loc în data de 18 octombrie 2011

și văzând dispozițiile art. 35-36-37 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor, potrivit cu care persoana prejudiciată are dreptul să înainteze

cererea de despăgubire către asiguratorul R.C.A., în cazul producerii unui risc

acoperit prin asigurarea obligatorie R.C.A., potrivit prezentelor norme, sau către

Asociația „Fondul de protecție a victimelor străzii”, în cazul producerii unui risc

acoperit din acest fond, că despăgubirea se plătește de către asiguratorul R.C.A.

în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii

și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator, sau de la data

la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la

suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar dacă asiguratorul R.C.A.

nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește

defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire

cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată

pentru fiecare zi de întârziere, Tribunalul a obligat pârâtul la plată către reclamanți

a penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 18

octombrie 2011-06 decembrie 2011, când a intervenit aplicarea Ordinului nr. 14/2011

al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ce reglementează aceeași situație și

care stabilește un cuantum de 2 % ca penalitate pe zi de întârziere, astfel că după

acest moment, pârâtul ar fi obligat la plată către reclamanți a unor penalități

în acest cuantum, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel atât reclamanții G.C.T., G.T., G.A., G.C., F.M., F.M.M., V.N.D.,

V.V., V.D.N., M.V., C.A., C.I., C.O.C., V.O. și M.I.F. și V.F., cât și pârâtul Fondul

de Protecție a Victimelor Străzii.

În motivarea apelului,

reclamanții au arătat că d

espăgubirile morale solicitate pentru minorul G.C.T. sunt

în cuantum de 178.447 de euro (contravaloarea în RON la data plății). Despăgubirile

solicitate sunt reprezentate de Pretium Affectionis - daunele morale pentru prejudicii

prin ricoșeu, suferințe psihice grave determinate de cauzarea morții ambilor părinți

la o vârstă la care copilul resimte la cote maxime șocul traumatic.

Apelanții reclamanți au

mai arătat că prejudiciul moral suferit este unul major, suferința acestui copil

fiind greu de imaginat. Reclamanții au considerat că daunele morale cuvenite minorului

G.C.T. trebuie să prezinte un raport de proporționalitate cu atingerea fără

precedent adusă sentimentelor de afecțiune ale unui copil căruia îi sunt luați,

în același timp, ambii părinți.

S-a precizat că deși hotărârea

primei instanțe admite întru totul gravitatea prejudiciului material apărut ca urmare

a dispariției ambilor săi părinți, acest lucru nu se recunoaște și în ceea ce privește

cuantificarea prejudiciului moral adus acestui copil, acordându-se cu titlu de despăgubiri

morale suma de 50.000 de euro,

Apelanții reclamanți au

arătat că pentru G.A. și G.T., părinții defunctului G.C. se solicită acordarea sumei

de 45.689 de euro (contravaloarea în RON la data plății) pentru fiecare din părți,

cu titlu de despăgubiri morale având în vedere suferința încercată de aceștia ca

urmare a înmormântării propriului copil și norei, dublată de durerea de a-și vedea

propriul nepot rămas fără ambii părinți și lipsirea acestora de ajutor din partea

copilului și a soției acestuia, de care au fost foarte apropiați.

În ceea ce privește repararea

prejudiciului moral solicitat de G.C., fratele victimei G.C.Tr., acesta este în

cuantum de 46.767 de euro (contravaloarea în RON la data plății). Durerea cauzată

acestuia prin dispariția fratelui său este cu mult accentuată ca urmare a faptului

că a rămas singurul susținător al părinților în anii de bătrânețe când se impune

ajutorul acestora, la care se adaugă îngrijirea nepotului său, al cărui tutore este,

ca urmare a decesului fratelui și a cumnatei lui G.C.Tr. și G.L.E.

Pentru familia victimei

G.L.E. au rămas ca părți vătămate F.M. și F.M.M., respectiv mama și sora defunctei

G.L.E.

Pentru F.M. mama defunctei

G.L.E. apelanții au apreciat că se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantumul

solicitat având în vedere suferința încercată de mama obligată să își înmormânteze

propriul copil, îngrijorarea și zbuciumul acesteia văzându-și propriul nepot rămas

fără ambii părinți, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului său pentru

anii de bătrânețe.

În ceea ce privește repararea

prejudiciului suferit de F.M.M., apelanții reclamanți au solicitat acordarea integrală

a despăgubirilor morale.

Apelanții reclamanți au

precizat că în urma defunctului V.Va., victimă a accidentului de circulație, au

rămas părți prejudiciate soția V.N.D. și cei trei copii ai acestora: V.V., V.D.N.

și M. (născută V.) V.

Pentru V.N.D. soția victimei

V.Va. reclamanții au considerat că se impune acordarea despăgubirilor morale în

cuantumul solicitat, respectiv 62.456 de euro (contravaloarea în RON la data plății)

având în vedere suferința încercată de aceasta de a-și înmormânta prematur propriul

soț dublată de lipsirea ajutorului din partea acestuia pentru creșterea copiilor,

educarea și susținerea lor.

Astfel cuantumul de 30.000

de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale nu acoperă integral

prejudiciul suferit.

Apelanții reclamanți au

menționat că în ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de cei trei copii

ai victimei: V.V., V.D.N. și M. (născută V.) V. se impune a fi acordat în cuantumul

solicitat, respectiv suma de 46.767 de euro (contravaloarea în RON la data plății)

pentru fiecare din aceștia prin raportarea la circumstanțele concrete ale cauzei,

pentru suferința provocată lor prin dispariția prematură a tatălui, pentru legăturile

foarte apropiate care existau între ei, pentru sprijinul moral și părintesc care

acum nu mai există. Durerea produsă familiei acestuia de dispariția prematură a

defunctului este redată și de declarația martorului E.P.

În opinia apelanților,

cuantumul de 20.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale

cuvenite fiecăruia dintre copii nu acoperă integral prejudiciul suferit.

S-a precizat că pentru

intervenienta V.F. - mama victimei, acordarea integrală a despăgubirilor solicitate

în cuantum de 45.689 euro (contravaloarea în RON la data plății) este pe deplin

justificată având în vedere suferința încercată de acesta în condițiile decesului

propriului său fiu la scurt timp după decesul soțului.

În urma decesului defunctei

C.An. victimă a accidentului de circulație au rămas părți vătămate C.A. și C.I.

părinții defunctei precum și fratele acesteia C.O.C.

S-a precizat că pentru

părinții defunctei se impune acordarea despăgubirilor morale solicitate în cuantum

de 91.379 euro (contravaloarea în RON la data plății) pentru fiecare dintre părți,

având în vedere suferința fără margini încercată de părinții obligați a-și înmormânta

propriul copil de numai 23 de ani, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului

pentru anii de bătrânețe.

În opinia apelanților-reclamanți,

circumstanțierea prejudiciului nepatrimonial adus lor - prin raportarea la vârsta

victimei, situația sa profesională, legăturile afective stabilite între părinți

și copilul lor, modificarea totală și definitivă a propriilor lor vieți după momentul

decesului fiicei lor - trebuie să conducă la acordarea despăgubirilor morale în

cuantumul solicitat. Astfel cuantumul de 30.000 de euro la care instanța de fond

a apreciat despăgubire morale cuvenite fiecăruia dintre părinți nu acoperă integral

prejudiciul suferit.

În ceea ce privește repararea

prejudiciului încercat de C.O.C., fratele victimei C.An. evaluată la suma de 36.767

de euro (contravaloarea în RON la data plății)- suferința cauzată acestuia prin

dispariția unicei surori este foarte mare, acesta fiind pentru fratele sau, nu doar

o bună prietenă ci și, datorită rezultatelor ei de excepție, modelul sau în viață.

Renunțarea după momentul

accidentului surorii lui, în mod definitiv la o carieră sportivă strălucită, acesta

fiind campion național la box conform declarației martorilor, indică durerea profundă

încercată de acesta.

Decesul său la numai 23

de ani a însemnat nu doar lezarea gravă a sentimentelor de afecțiune și apariția

unei profunde traume psihologice (părinții neputând continua viața fără ajutor

psihiatric) și chiar lipsirea pentru părinții acesteia de sensul și motivația de

a trăi.

Durerea morală încercată

de acești părinți, susținută de declarațiile martorilor, care și-au văzut copilul

mândria și speranța lor pentru anii de bătrânețe, este greu de descris și de imaginat.

S-a menționat că despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul în RON

la data plății a 200.000 euro.

În evaluarea prejudiciului

trebuie avută în vedere suferința continuă cauzată de vătămările suferite de victimă

respectiv:"traumatism cranio-cerebral grav, tetraplegie, tulburări psihice

severe, crize comițiale, tulburări de vorbire, tulburări sficterine permanente"-

fiind încadrabil conform H.G. nr. 155 din 23 februarie 2011 în gradul 1 de invaliditate,

diagnosticul funcțional fiind acela de: deficiență gravă, cu capacitatea de muncă

și capacitatea de autoconducție pierdute în totalitate.

Apelanții au considerat

că acordarea prin hotărârea dată de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu

titlu de despăgubiri morale nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul

major suferit de victima.

Pentru persoana vătămată

M.I., în opinia apelanților despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul

în RON la data plății a sumei de 70.000 euro (contravaloarea în RON la data plății).

Vătămările grave ortopedice

apărute ca urmare a accidentului au necesitat mai multe intervenții chirurgicale,

nici până la această dată, mai bine de trei ani de la producere accidentului, neputându-se

mișca normal, având un deficit marcat de flexie și moderat de extensie.

Despăgubirile morale solicitate

reprezintă o minima compensare a durerii fizice și psihice suferite la momentul

accidentului cât și ulterior datorită operațiilor chirurgicale la care a fost supus,

îndelungata suferință din perioada recuperării, prejudiciul estetic suferit de persoana

vătămată prin modificarea permanentă a aspectului brațului precum și alterarea ireversibilă

a musculaturii acestuia, prejudiciul de agrement adus acestuia prin restrângerea

posibilităților sale de a se bucura de viață.

În cuantificarea prejudiciului

nepatrimonial trebuie a se ține seama de faptul că lipsa totală de flexie și mobilitate

a cotului victimei constituie o gravă infirmitate, acestea neputând a fi ameliorate

decât printr-o nouă intervenție chirurgicală, fapt ce presupune o nouă suferință.

Această situație este susținută prin declarația martorului B.V. coleg de serviciu

cu victima.

În opinia apelanților

reclamanți acordarea prin hotărârea dată de instanța de fond a sumei de 20.000 de

euro cu titlu de despăgubiri morale, nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul

major suferit de victimă.

În motivarea apelului

declarat de pârâtul Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii a invocat că instanța

de judecată a acordat despăgubiri sub forma penalităților de întârziere în mod nelegal

întrucât, pe de o parte a acordat penalități de întârziere reclamanților în temeiul

unui text de lege care a fost aplicat retroactiv, iar pe de altă parte a acordat

penalități de întârziere în mod netemeinic pentru ca dispozițiile legale referitoare

la obligarea pârâtei la plata de penalități datorate în baza hotărârilor judecătorești

se aplică numai dacă acestea nu sunt achitate și sunt datorate în baza unor hotărâri

judecătorești definitive.

În susținerea primului

aspect, respectiv aplicarea retroactivă a unui text de lege, pârâtul a invocat faptul

că temeiul legal în baza căruia instanța l-a obligat la plata pretențiilor constând

din penalități de întârziere acordate reclamanților este Ordinul nr. 14/2011, în

condițiile în care oricăror pretenții decurgând din evenimentul rutier la care se

refera cauza, îi erau aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 5/2010.

Având în vedere că pentru

despăgubirile solicitate este pornit procesul care face obiectul prezentei cauze,

până la soluționarea definitivă a procesului și refuzul pârâtului de a-și îndeplini

obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească, instanța nu-l putea obliga pe

acesta la plata penalităților de întârziere.

În opinia apelantului

pârât, acordarea penalităților de întârziere în favoarea reclamanților în această

fază procesuală a cauzei, este netemeinică.

Apelantul pârât a arătat

că despăgubirile materiale pentru prejudicii patrimoniale au fost acordate cu încălcarea

dispozițiilor imperative ale legii și că despăgubirile materiale pentru daunele

materiale au fost acordate avându-se în vedere în probațiune și declarațiile de

martori pentru dovedirea cuantumului acestora.

Având în vedere dispozițiile

art. 49 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, la stabilirea

despăgubirilor în caz de deces al unor persoane se au în vedere următoarele:

„a) cheltuielile de înmormântare,

inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor

religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul

cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative de

la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate

și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului

și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de

producerea accidentului;"

S-a precizat că obligațiile

de plată reținute în considerentele hotărârii pentru reclamanții G.A. și G.T., nu

sunt susținute de sumele acordate în considerentele hotărârii, între dispozitiv

și considerente neexistând concordanță.

Astfel, apelantul pârât

a menționat că la hotărârea apelată, instanța tratând global pretențiile reclamanților

G.A. și G.T. a reținut că "[...] suma de 30.000 euro poate veni ca suport în

reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți", însă în dispozitiv se

reține că "Obligă pârâta la plata [...] către reclamanții G.A. și G.T. a câte

30.000.euro despăgubiri morale [...]".

Având în vedere neconcordanța

gravă între rațiunea din considerente și neconcordanța cu obligațiile cuprinse în

dispozitivul hotărârii, cât și cuantumul mare al sumei acordate drept despăgubire,

mult peste media pe țară stabilită de jurisprudență, apelantul pârât a solicitat

desființarea hotărârii apelate și rejudecarea fondului cauzei sub acest aspect.

S-a menționat că despăgubirile

materiale pentru prejudiciul nepatrimonial în cazul tuturor reclamanților au fost

acordate într-un cuantum excesiv, iar valoarea acestora depășește cu mult media

despăgubirilor acordate de instanțele de judecată din România, fie că este vorba

de reclamanți, rude ale persoanelor decedate, fie că este vorba de reclamații vătămați

corporal.

Apelantul pârât a susținut

că instanța a considerat că, urmare a tragicului eveniment, suferința afectivă a

fost de multe ori egală pentru oricare dintre rudele defuncților, la fel procedând

și în cazul vătămărilor corporale din culpa.

De altfel, sumele reprezentând

despăgubirile morale solicitate de reclamanți au fost acordate de instanța de fond

fără indicarea unor criterii concrete sau a unor repere pe baza cărora s-a cuantificat,

determinat valoarea acestora. Pârâtul a invocat faptul că dacă s-ar privi lucrurile

prin prisma cuantumului mare al daunelor al despăgubirilor materiale acordate reclamanților

pentru prejudiciile nepatrimoniale, nu se poate spune că despăgubirile materiale

acordate de instanța de fond se încadrează în practica constantă a instanțelor,

așa cum reiese din jurisprudența din România.

Astfel, dincolo de aspectul

formal al cererilor de constituire parte civilă, trebuie să se aibă în vedere faptul

că la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, respectiv la acordarea

daunelor morale în caz de deces, în practică, se au în vedere dispozițiile art.

49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

nr. 5/2010 care prevede că aceste daune trebuie stabilite în conformitate cu "(...)

legislația în vigoare și cu jurisprudența existentă în România."

Pentru stabilirea daunelor

morale nu există prevederi legale exprese cu privire la cuantumul lor, dar pentru

a fi acordate, mai ales când cuantumul solicitat este mare, acestea trebuie probate.

S-a constatat din analiza

cererilor formulate de reclamanți în susținerea pretențiilor referitoare la despăgubirile

materiale pentru prejudiciul fără caracter patrimonial că acestea vizează aspecte

cu caracter general și nu aspecte în legătura directă de cauzalitate cu fapta generatoare

a prejudiciului.

În opinia apelantului

pârât, reclamanții au pretins sume foarte mari pentru daune morale fără ca aceste

solicitări să fie corelate în mod direct și real cu suferința personală dovedită

a fiecăruia dintre ele ca urmare a tragicului eveniment, pretențiile acestora pentru

despăgubiri materiale pentru daune nepatrimoniale fiind foarte probabil influențate

de creșterea limitelor de despăgubire, și nu de situația de fapt concretă creată

ca urmare a accidentului rutier.

Pe de altă parte, reclamanții

nu au subliniat în vreun fel dacă defuncții erau sprijinul moral de baza al familiei

și nici aspectul că această faptă regretabilă nu are menirea de a se îmbogăți fără

just temei.

În scopul sprijinirii

activității instanței în vederea cuantificării obiective a unor astfel de despăgubiri

și în vederea oferirii unor criterii cât se poate de obiective pentru stabilirea

unor compensații materiale pentru daune morale, apelantul pârât a invocat din Ghidul

pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și

tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului, fiind cel mai recent ghid și care cuprinde „Studiul privind practica națională

și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale

suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului

persoanelor produse prin accidente rutiere".

Din anexa 1 a acestui

ghid publicat de Editura U. în anul 2012 a rezultat că în România, în conformitate

cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale

pentru daune morale acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă.

La dosar, atât reclamanții,

cât și pârâtul au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelurilor formulate

de către părțile adverse.

În cadrul probei cu înscrisuri,

au fost depuse de către părți în dosar, un Ghid pentru soluționarea daunelor morale,

fișa de consultații medicale, bilete de externare, scrisori medicale, cât și copii

ale cărților de muncă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, dovezi privind veniturile

nete încasate de către victimele accidentului anterior acestuia. S-au mai depus

de asemenea, mai multe hotărâri ale diverselor instanțe cu titlu de practică judiciară.

Prin decizia nr. 62A din

20 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

declarat de apelantul-pârât Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței

civile nr. 614 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă.

A respins apelul declarat

de apelanții reclamanți C.A., C.I., C.O.C., F.M.M., F.M., G.A., G.C.T., G.C., G.T.,

M.I.F., M.V., V.O., V.D.N., V.N.D., V.V., V.F. împotriva aceleiași sentințe și a

schimbat în parte sentința apelată în sensul că:

A obligat pârâta la plata

către G.C.T. a sumei de 41.425 euro - despăgubiri materiale și 45.620 euro despăgubiri

morale către G.A. și G.T. a câte 20.000 euro - despăgubiri morale către reclamantul

G.C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale.

A obligat pârâta la plata

către reclamanta F.M. la plata sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, iar către

reclamanta F.M.M. la despăgubiri morale de 10.000 euro.

A obligat pârâta la plata

către reclamanta V.N.D. a sumei de 12.000 euro despăgubiri morale către reclamanții

V.Va., M.N. și V.D. la câte 10.000 euro despăgubiri morale, iar către reclamanta

V.F. la despăgubiri morale de 20.000 euro.

A obligat pârâta la plata

către reclamanta C.A. a sumei de 20.000 euro daune morale către reclamantul C.I.

a sumei de 20.000 euro daune morale, către reclamantul C.O.C. a sumei de 10.000

euro despăgubiri morale.

A obligat pârâta la plata

către reclamantul V.O. a sumei de 42.000 euro despăgubiri materiale.

A obligat pârâta la plata

către reclamantul M.I. la plata de despăgubiri morale în sumă de 15.000 euro.

Au fost menținute dispozițiile

privind cuantumul despăgubirilor materiale cu privire la reclamanții G.C., F.M.,

V.N.D. și C.A., cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor morale în ceea ce

îl privește pe V.O.; dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți

a penalităților de întârziere și dispoziția de respingere a cererii de obligare

a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

S-au respins restul pretențiilor,

ca nefondate.

Curtea de Apel a reținut

următoarele:

În ceea ce privește apelul

pârâtului referitor la primul motiv de apel privitor la penalitățile de întârziere,

criticile invocate sunt neîntemeiate.

În mod corect a fost reținută

existența culpei pârâtei datorată nerespectării termenelor referitoare la plata

despăgubirilor materiale, aflate în sarcina pârâtului conform art. 36 din Normele

R.C.A.

În speță a existat un

refuz al pârâtei de a acorda despăgubiri materiale părților vătămate și moștenitorilor

defuncților,

Prin Ordinele nr. 5/2010

și nr. 14/2011 a fost prevăzută modalitatea de dezdăunare și termenele în care pârâta

trebuia să efectueze această operațiune în favoarea persoanelor prejudiciate.

Reiese astfel că în mod

cert există obligația pârâtei de a achita despăgubirile datorate chiar înainte de

existența unei hotărâri judecătorești pronunțate în acest sens, fiind evidentă existența

prejudiciului prin neexecutarea obligațiilor în termenele stabilite de Norme.

Trebuie ținut cont de

faptul că activitatea de bază a F.P.V.S. este de a acorda despăgubirile datorate

persoanelor păgubite pe cale amiabilă, fiind ținută de anumite termene și proceduri,

plata despăgubirilor nefiind condiționată de existența unei hotărâri judecătorești,

așa cum susține pârâtul.

În caz de neexecutare

a obligațiilor, prin normele legale menționate, s-a stabilit sancționarea pârâtului

prin plata unor penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. În acest sens,

prin Ordinul nr. 14/2011 a fost abrogat Ordinul nr. 5/2001, fiind majorat cuantumul

penalităților datorate pentru neefectuarea obligațiilor sau efectuarea defectuoasă

a acestora. Drept urmare a abrogării Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Asigurarea

Obligatorie de Răspundere Civilă pentru Prejudiciile produse prin Accidente de Vehicule,

ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 14/2011 nu se mai pot aplica prevederile

Ordinului nr. 5/2010.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de apel din apelul declarat de către pârât privind despăgubirile

materiale acordate: Referitor la reclamantul G.T.C., daunele materiale solicitate

de către acesta au constat în: prestația periodică lunară până la împlinirea vârstei

de 25 ani, în vederea asigurării existenței dezvoltării individuale, necesarul de

resurse materiale pentru acoperirea sumelor ce ar fi fost susținute de veniturile

părinților decedați, cheltuieli de status și participare socială, constând în bunuri

de folosință îndelungată, automobil, apartament.

Dintre toate acestea însă,

reclamantul nu a dovedit decât daunele materiale reprezentând acoperirea sumelor

care ar fi fost în mod firesc susținute de către părinți, dacă aceștia ar fi trăit,

raportat atât la veniturile lor, cât și la procentul de ¼ prevăzut din punct

de vedere legal, în vederea întreținerii copilului minor până la împlinirea majoratului

și ulterior, aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 25 ani.

Astfel, luând în considerare

veniturile părinților reclamantului G.T.C. și anume ale numiților G.C. și G.L.,

care sunt atașate la dosarul C.A.B, reiese că daunele materiale cuvenite de pe urma

părinților săi sunt de 95.333 RON și respectiv 91.080 RON, în total 186.413 RON,

sume care în euro sunt de 21.185 euro și respectiv 20.240 euro, în total 41.425

euro.

Cu privire la acest cuantum

privind daunele materiale, urmează a se dispune obligarea pârâtului la plata lor

către reclamantul G.C.T., și nu la un cuantum mai mare, nejustificat sub aspectul

probatoriului.

În ceea ce îl privește

pe reclamantul, persoană vătămată, M.I.F., acesta a solicitat daune materiale constând

în proteza de cot (10.000 euro) gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul

vieții (24.000 euro) ajutor în gospodărie pentru tot restul vieții, (12.000 euro).

Cu privire însă la nici

una dintre aceste cheltuieli materiale care au fost menționate, reclamantul nu a

depus la dosar nici un document justificativ, în vederea dovedirii certe a acestora

ca și cuantum, astfel încât, Curtea nu le poate acorda.

În acest sens, prin

art. 49 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

nr. 5/2010, pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, s-a prevăzut

ca la stabilirea despăgubirilor în caz de deces a unor persoane, să se aibă în vedere

cheltuielile efectuate, probate cu documente justificative.

Cu privire la persoana

vătămată V.O., daunele materiale solicitate de către acesta au fost: calculul necesarului

de resurse materiale în vederea asigurării existenței, dezvoltării individuale,

participării și afirmării în societate pentru tot restul vieții, pierderea de venit

- diferența între salariu și pensie, tratamente de recuperare în stațiuni balneo-climaterice

pentru tot restul vieții, gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții,

îngrijire casnică de două ori pe lună, tratament și consultații neurologice și adaptarea

imobilului la nevoile reclamantului.

Dintre toate daunele materiale

solicitate, această persoană vătămată, reclamantul V.O. a reușit să dovedească în

mod cert, cu înscrisuri depuse la dosar, doar pierderea de venit rezultată, respectiv

diferența dintre salariul încasat anterior accidentului și pensia pe care a primit-o

ulterior.

Din adeverința din 30

noiembrie 2011, eliberată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

reiese că în cursul anului 2009, V.O. ocupând funcția publică de consilier superior

la Serviciul Controale pe Teren, a beneficiat de un salariu net mediu de 3468 RON.

De asemenea, din cuponul

de pensie depus din același dosar, a rezultat că acesta are o pensie stabilită în

cuantum de 1217 RON.

Făcând diferența între

venitul obținut în mod cert anterior și cuantumul pensiei stabilit ulterior accidentului,

reiese că aceasta este de 2251 RON lunar, adică 500 euro lunar. Rezultă astfel o

diferență a veniturilor primite anual de 6000 euro, iar pentru cei 7 ani, cât reclamantul

ar mai fi câștigat veniturile cuvenite până la pensionare, suma cuvenită ca daune

materiale, sub acest aspect este de 42.000 euro.

În ceea ce îi privește

pe reclamanții G.C., F.M., F.N.D., C.A., Curtea constată că pentru aceștia în mod

corect s-a stabilit un cuantum al daunelor materiale la suma de 10.000 euro.

Aceste despăgubiri constau

în cheltuielile efectuate cu înmormântarea defuncților, și anume cu ridicarea de

monumente funerare, cheltuielile de înmormântare propriu-zisă, parastasele și pomenirile

cuvenite, făcându-se dovada în acest sens cu înscrisuri, proba testimonială și fotografii

privind numărul foarte mare al persoanelor participante la înmormântări, și ca atare

a cheltuielilor ocazionate.

Cu privire la cel de-al

treilea motiv de apel, privind susținerea că ar exista o neconcordanță între considerente

și dispozitiv, acesta este neîntemeiat.

Astfel, din dispozitivul

sentinței tribunalului reiese că instanța a obligat pârâta la plata a câte 30.000

euro despăgubiri morale către reclamanții G.A. și G.T.

Din considerentele referitoare

la acest aspect, reținute pe parcursul hotărârii tribunalului, s-a reținut, în stabilirea

cuantumului daunelor morale că „suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația

prejudiciului moral suferit de reclamanți”.

Curtea a constatat că

și fără folosirea adverbului „câte” alături de aprecierea cuantumului de 30.000

euro, ca și prejudiciu moral, reiese din context, că această sumă este aferentă

în cuantumul precizat pentru fiecare dintre cei doi părinți, și nu pentru ambii

la un loc.

În ceea ce privește critica

din ultimul motiv de apel, privind despăgubirile morale, se reține următoarele aspecte:

În sprijinul cuantificării

cât mai obiective a cuantumului daunelor morale, la dosar s-a atașat ghidul pentru

soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului

nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

care cuprinde studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteza

și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării

sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente

rutiere.

Din anexa nr. 1 a acestui

ghid publicat de Editura U. în anul 2012 reiese care este în România, în conformitate

cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale

pentru daune morale, acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă.

Având în vedere numărul

impresionant de hotărâri judecătorești care au făcut obiectul acestui studiu (2300)

care stă la baza ghidului, reiese că acest ghid are o probitate superioară în stabilirea

unitară și echitabilă a daunelor morale solicitate, față de anumite hotărâri pronunțate

în mod izolat de către anumite instanțe.

Așa cum s-a statuat în

doctrina și în practica judiciară, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile

cu caracter nepatrimonial suferite de către reclamanți. Ele au menirea de a duce

la realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce a fost

general apelanților, având în vedere prejudiciul adus condițiilor lor de viață.

Cu toate că nu există

criterii obiective pentru a estima, cuantifica daunele morale în caz de deces, stabilirea

cuantumului acestora presupune o doză de aproximare, considerarea consecințelor

negative suferite de către apelanți sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor

morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute.

Despăgubirile acordate

pentru prejudiciul nepatrimonial vizează efectul compensatoriu al suferințelor suportate,

pricinuite, la acordarea lor avându-se în vedere atât consecințele negative suferite

de părțile vătămate sub aspectul vieții de familie, cât și faptul că prin acordarea

de daune morale, se încearcă o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață

ale acestora, fără însă a se realiza o îmbogățire fără just temei.

Din ghidul pentru soluționarea

daunelor morale atașat la dosar, reiese că s-a concluzionat și s-a calculat o valoare

medie de despăgubire acordată la nivelul curților de apel din România pentru rudele

de gradul I ale persoanei decedate, în sensul următor: pentru copilul minor - 51.324

RON, pentru copilul major - 36.434 RON, pentru frate/soră - 29.912 RON, pentru părinte

- 75.097 RON, pentru decesul soțului/soției - 52.510 RON.

Concretizând, cu privire

la fiecare reclamant în parte, în ceea ce îl privește pe reclamantul G.C.T., acestuia

i s-ar cuveni, luând în calcul valorile reținute menționate anterior, câte 51.324

RON de pe urma fiecărui părinte, reieșind astfel suma totală de 102.648 RON, echivalentul

a 22.810 euro.

Daunele materiale care

i se cuvin reclamantului G.C.T., minor la data accidentului, trebuie să reprezinte

un raport de proporționalitate față de atingerea adusă sentimentelor sale de afecțiune,

trauma suferită de acesta fiind imensă, prin moartea ambilor părinți.

Instanța a cuantificat

aceste daune morale, ținând cont de aceste aspecte și dublând suma reieșită prin

calculul matematic specificat anterior, astfel încât, cuantumul se ridică la suma

de 45.620 euro.

Lipsirea de dragoste,

de viață familială, de echilibru, de normalitatea adusă în mod firesc prin existența

ambilor părinți, a atins limite maxime cu privire la minorul G.C.T. Acesta avea

la momentul accidentului, vârsta de 16 ani, când un copil simte poate cel mai acut

nevoia de ocrotire, de comunicare, îndrumare din partea părinților, necesitând o

susținere permanentă din partea părinților săi pentru a se regăsi pe sine și pentru

a-și găsi drumul în viață.

Pierderea suferită de

către acest reclamant este o pierdere imensă, pentru toată viața, afectând iremediabil

tot parcursul vieții acestuia sub toate aspectele posibile.

În ceea ce-l privește

pe fratele defunctului G.C.T., și anume pe reclamantul G.C., raportat la același

ghid menționat, daunele morale rezultate sunt de 29.912 RON echivalentul a 6647

euro.

Și în acest caz, se ține

cont de faptul că particularitatea speței generează o majorare a cuantumului acestor

daune la 10.000 euro, ținând cont că la suferința cauzată prin dispariția fratelui

său, s-a adăugat aspectul că în grija lui a revenit atât îngrijirea de proprii părinții

în anii bătrâneții, singur, fără ajutorul fratelui său, cât și îngrijirea nepotului

său, al cărui tutore este și cu privire la care, are și va avea mari responsabilități.

Suferința deosebită a

acestuia a fost remarcată și menționată și de către martorul audiat în acest sens

în dosarul de fond.

Pentru fiecare dintre

părinții lui G.C.Tr. și G.L.E., și anume pentru reclamanții G.T., G A., și respectiv

F.M. conform ghidului, acestora li se cuvin daune morale de 16.688 RON.

Și în cazul acestora,

se reține o traumă morală accentuată de existența a două decesuri simultane în familie,

fiind astfel accentuate daunele morale provocate, aceștia văzându-se atât fără copil,

dar văzându-și și nepotul minor la început de viață fără sprijinul niciunuia dintre

părinți.

Este împotriva legilor

firești, ca un părinte să-și vadă îngropat propriul copil, suferința părintelui

fiind în acest caz deosebit de mare.

Toate aceste considerente

îndrituiesc instanța să majoreze și în cazul acestor reclamanți, cuantumul daunelor

morale la câte 20.000 euro pentru fiecare dintre aceștia.

Și pentru sora defunctei

G.L.E, reclamanta F.M.M. urmează a se majora cuantumul daunelor morale de la 6647

euro la 10.000 euro, ținând seama de dimensiunile dublei tragedii ce a afectat întreaga

familie și de durerea de a-și vedea nepotul minor fără sprijin și ajutor părintesc.

Prin dispariția sorei sale, mama sa a rămas în anii bătrâneții doar în grija acestei

reclamante, suferința fiind astfel accentuată.

În