Decizia nr. 84/2000 — ÎCCJ

Act al Consiliului Național al Audiovizualului de retragere a licenței de emisie. Termenul de exercitare a acțiunii în anulare a actului Existând o reglementare specială, acțiunea se exercită în termenul prevăzut de art.37 alin.(2) din Legea nr.48/1998 – 15 zile de la comunicarea actului – iar nu în termenul prevăzut de art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990. Secția de contencios administrativ, decizia nr.703 din 20 februarie 2003 Societatea comercială SC „K.E.” SRL, prin administratori, a chemat în judecată Consiliul Național al Audiovizualului solicitând anularea deciziei nr.84/2000 ca nelegală. In motivarea cererii, reclamanta a susținut că actul administrativ a fost emis cu încălcarea Legii nr.48/1992, pentru că a ignorat scara progresivă a sancțiunilor, aplicând direct măsura retragerii licenței de emisie pe baza unor date nereale.

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.315 din 19 noiembrie 2001, a respins acțiunea ca tardiv formulată. Impotriva acestei soluții, societatea comercială reclamantă a declarat recurs susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece decizia contestată în contencios administrativ nu i-a fost comunicată iar, pe de altă parte, a sesizat instanța de judecată mai înainte de împlinirea termenului de decădere de un an prevăzut de art.5 alin ultim din Legea nr.29/1990. Recursul este neîntemeiat. Potrivit art.37 alin.(2) din Legea audiovizualului nr.48/1998 „Impotriva sancțiunii, persoana sancționată poate face plăngere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de sontencios administrativ în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta”.

In cauză, decizia nr.84/2000 prin care CNA a retras recurentei licența de funcționare a fost publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 10 august 2000, iar sesizarea instanței s-a făcut la 23 mai 2001, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de legea specială. Dispozițiile art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990 nu sunt incidente, deoarece legea specială stabilește, după cum deja s-a menționat un alt termen de decădere, de 15 zile, calculat de la data comunicării actului sancționator. Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.