ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

23 iulie 2001, reclamanta SC K.E. SRL, Sovata, reprezentată de administratorii

F.M. și F.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea deciziei

din 8 mai 2001 și a deciziei din 12 iunie 2001, privind neacordarea unei

licențe de emisie, în urma participării la concursul din 8 mai 2001 și

obligarea pârâtului să emită licență de emisie.

În susținerea cererii sale,

reclamanta a arătat că pârâta i-a respins nemotivat, solicitarea privind

acordarea licenței de emisie, deși era îndreptățită să o obțină.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 337 din 4

decembrie 2001, a respins acțiunea.

Motivându-și soluția, prima instanță

a reținut că decizia C.N.A. este legală și temeinică, în raport cu

circumstanțele de la data adoptării ei.

Astfel, faptul că administratorul

societății, F.Z. a fost scos de sub urmărire penală, privind comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 38 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 48/1992,

stabilindu-se prin rezoluție a parchetului, că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, nu este de natură să determine anularea

deciziei de retragere a licenței de emisie, întrucât fapta de difuzare a

programelor fără licență a existat și a continuat și după retragerea licenței.

Curtea de apel a apreciat că atâta

timp, cât C.N.A. a hotărât retragerea licenței de emisie, ca urmare a

încălcării unor obligații legale de către societatea reclamantă, ar fi cel

puțin bizar ca același organ administrativ să emită o nouă licență, mai ales că

după retragerea licenței, conduita reclamantei nu s-a schimbat, difuzarea

programelor continuând, ca și cum ar fi fost autorizată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta SC K.E. SRL, Sovata.

Ca motiv de recurs, reclamanta a

reiterat susținerile din acțiune, precizând că organul administrativ i-a

respins solicitarea fără un motiv consistent, deoarece trebuie făcută

distincție între persoana juridică și persoanele fizice, care o constituie. Chiar

dacă unul dintre administratori a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 38 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 48/1992, parchetul a dispus

scoaterea sa de sub urmărire penală, iar al doilea nu a fost întrunit pentru

nici o faptă.

Analizând motivele invocate, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale

incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

care se vor expune în continuare.

Într-adevăr, așa după cum corect a

reținut instanța fondului, refuzul intimatului-pârât de acordare a licenței de

emisie, în favoarea recurentei-reclamante, nu poate fi privit ca neîntemeiat,

întrucât la momentul respectiv, circumstanțele justificau o asemenea măsură.

Independent de existența sau inexistența

unor sancțiuni penale aplicate administratorilor societății recurente, pentru

încălcarea Legii audiovizualului, rămâne fapta necontestată a persoanei

juridice, de difuzare a programelor fără licență, chiar și după retragerea

licenței de către autoritatea publică abilitată și care dovedește ignorarea de

către recurentă, a dispozițiilor legale în materie.

Mai mult decât atât, potrivit noilor

reglementări legale privind audiovizualul, respectiv în noua Lege – în vigoare

– nr. 504/2002, distribuitorilor de televiziune prin cablu nu li se mai acordă

licența de emisie, fiind expres abrogată Legea nr. 48/1992.

Întrucât noua lege nu mai dispune în

acest sens, iar prevederile normative anterioare au fost abrogate, cererea

recurentei reclamante nu poate fi admisă.

Ca atare, ținând cont că instanța de

fond a analizat corect situația de fapt dedusă judecății și a pronunțat o

hotărâre conformă dispozițiilor legale, sentința atacată se privește ca legală

și temeinică și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

K.E. SRL Sovata, împotriva sentinței civile nr. 337 din 4 decembrie 2001, a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.