ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
8 noiembrie 2001, S.N.Tc R. SA București a formulat contestație în anularea
deciziei nr. 704 din 20 februarie 2001, prin care secția de contencios
administrativ a Curții Supreme de Justiție a respins recursul declarat de S.N.Tc.
R., împotriva deciziei nr. 84 din 25 februarie 2000 a secției jurisdicționale a
Curții de Conturi.
În motivarea contestației,
petiționara a arătat că soluția pronunțată de instanța de recurs este
rezultatul unei greșeli materiale și a faptului că nu au fost cercetate toate
motivele de recurs invocate de societate.
Contestatoarea a învederat că
instanța de recurs, în mod eronat, a respins excepțiile invocate și nu s-a
pronunțat asupra motivelor de recurs, care se refereau la reglementările legale
din domeniul T.V.A., reglementări ce trebuiau interpretate în ansablul lor.
Examinând contestația în anulare, în
raport cu prevederile art. C. proc. civ., Curtea va constata neteminicia
cererii, urmând a o respinge ca atare
Prin decizia nr. 704 din 20
februarie 2001 a secției de contencios administrativ a Curții Supreme de
Justiție, au fost soluționate excepțiile invocate de recurentă, privitor la
lipsa calității procesuale a părților în proces, în sensul că Direcția de
Telecomunicații Mureș nu are personalitate juridică, fiind introdusă în cauză,
în calitate de pârâtă, S.N.Tc. R. SA, pentru a răspunde din punct de vedere
juridic, pentru prejudiciul creat bugetului de stat, de către sucursala sa,
aceasta fiind obligată să plătească T.V.A. aferent consumului propriu de
impulsuri telefonice.
Contestatoarea a invocat în
sprijinul cererii sale, dispozițiile tezei I a art. 318 C. proc. civ., potrivit
căreia se justifică admisibilitatea contestației în anulare, când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Argumentele invocate nu se
încadrează în ipoteza reglementată de textul de lege sus-menționat, care
vizează strict greșeli materiale, și nu greșeli de judecată, cum ar fi erori în
aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale ori în încălcarea
unor legi.
În raport cu cele expuse, Curtea va
respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de
S.N.Tc. R. SA București, împotriva deciziei nr. 704 din 20 februarie 2001 a
Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 ianuarie 2003.