ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În urma controlului efectuat la Direcția de Telecomunicații Maramureș, cu privire la situația, evoluția și fondul de administrare a patrimoniului, Direcția de Control Financiar Maramureș a constatat următoarele abateri financiare: - deducerea T.V.A. din cheltuielile de deplasare, reprezentând diurna, cazarea și transportul, astfel că s-a diminuat în mod nejustificat T.V.A. de plată, cu suma de 667.073.526 lei și majorări de întârziere de 15.445.523 lei. S-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a lui P.V., director economic, M.E.,șef serviciu financiar, P.R. și G.F., referenți de specialitate. - decontarea unor cheltuieli de cazare pe bază de documente nereale, în sumă de 1.027.820.000 lei.

Prin folosirea acestei sume s-a redus impozitul pe profit cu suma de 425.849.964 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 433.576.141 lei; - decontarea pe cheltuieli de exploatare a contravalorii unor lucrări de modernizare, ceea ce a influențat, de asemenea, baza de calcul a profitului impozabil și diminuarea impozitului pe profit cu 66.204.157 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 67.513.453 lei. S-a angajat răspunderea civilă delictuală a directorului economic P.V.; - plata nejustificată a diferiților executanți a unor lucrări de investiții, în sumă de 276.302.812 lei, pentru care s-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților T.A., P.V., L.V., S.A.

și A.S. Prin actul de sesizare, Procurorul financiar a trimis în judecată persoanele vinovate, conform celor menționate mai sus. Prin sentința nr. 29 din 28 iunie 2001, Colegiul jurisdicțional Maramureș a respins în totalitate actul de sesizare și precizarea procurorului financiar. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală în cauză, întrucât pârâții nu au acționat cu vinovăție, iar controalele efectuate în perioada 1995 - 1998 nu scot în evidență nereguli, nici în ceea ce privește deducerea T.V.A. Împotriva soluției pronunțate au formulat recursuri jurisdicționale, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș și S.N.Tc. R. SA - Direcția de Telecomunicații Maramureș, cu motivarea că s-au plătit cu întârziere obligațiile datorate statului și că aspectele reținute la pct.l 1 din actul de sesizare nu au fost combătute, nici în raportul de expertiză și nici în motivarea sentinței.

În recursul formulat, S.N.Tc. R. SA a arătat că nu sunt precizate motivele de fapt și de drept, care au condus la soluția pronunțată. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 559 din 30 octombrie 2001, a respins recursurile jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș și S.N.Tc. R. SA - Direcția de Telecomunicații Maramureș. Pentru a hotărî astfel, secția jurisdicțională a reținut următoarele: Cu referire la pct. 1 din actul de sesizare privind deducerea nelegală a T.V.A., pentru unele facturi care evidențiază separat această taxă, s-a constatat că pârâții nu aveau atribuția de a verifica autenticitatea documentelor, atâta timp, cât facturile purtau ștampila unității emitente și nu prezentau urme evidente de falsificare.

Cu referire la pct. 2 din actul de sesizare, ca și în situația precedentă, pârâtelor G.F. și P.R. le-au fost prezentate documente care erau semnate și ștampilate de unitățile emitente, acestea neavând ca atribuție de serviciu să verifice la unitatea emitentă, dacă le recunosc sau nu. În ceea cel privește pe P.V., având ca atribuție controlul financiar preventiv, s-a constatat că acesta a verificat legalitatea, oportunitatea și eficiența operațiunii financiar-contabile. De asemenea, și fostul director al unității T.A., prin semnătura sa pe documente, a angajat patrimonial, unitatea, neavând ca obligație, verificarea autenticității documentelor prezentate.

Referitor la pct. 3 din actul de sesizare, s-a constatat din expertiza administrată în cauză că lucrările efectuate în 1996 intră în categoria lucrărilor de reparații, a căror contravaloare se decontează pe cheltuieli de exploatare, iar nu în categoria lucrărilor de investiții, cum greșit au fost încadrate de organul de control financiar fiscal al Curții de Conturi. Referitor la pct. 4 din actul de sesizare nu s-a reținut culpa directorului T.A., în angajarea patrimonială a direcției, întrucât verificarea documentelor justificative intră în atribuțiile de serviciu a altor persoane. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.N.Tc. R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 C. civ., potrivit cărora greșeala, neglijența și imprudența obligă la reparație, indiferent din ce motive, iar pârâții au încălcat o serie de acte normative, împrejurare care a dus la prejudicierea unității. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: - existența unui prejudiciu; - existența unei fapte ilicite; - existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; - existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția neglijentă sau imprudența cu care a acționat.

În materia răspunderii civile delictuale, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel păgubit, ea neputând fi prezumată, ca în materia răspunderii civile contractuale. În cauză, nu s-a făcut dovada culpei pârâților pentru care s-a angajat răspunderea civilă delictuală. Cu privire la pct. 1 și 2 din actul de sesizare al Procurorului financiar, Curtea constată că în mod corect, instanțele financiare au stabilit că nu intră în atribuțiile de serviciu ale persoanelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, verificarea autenticității documentelor, în baza cărora au fost efectuate operațiunile financiar-contabile respective. Referitor la pct. 3 din actul de sesizare s-a stabilit că lucrările efectuate în anul 1996 au fost lucrări de reparații și au fost decontate corect pe cheltuieli de exploatare, astfel că nici în această situație nu poate fi reținută culpa directorului economic.

Și în ceea ce privește pct. 4 din actul de sesizare, de asemenea, nu s-a dovedit culpa directorului T.A., verificarea documentelor justificative intrând în atribuțiile de serviciu ale altor persoane, iar nu a acestuia. Pentru aceste motive, și cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.Tc. R. SA, Direcția de Telecomunicații Maramureș, împotriva deciziei nr. 559 din 30 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Obligă recurenta S.N.Tc. R. SA – Direcția de Telecomunicații Maramureș, la cheltuieli de judecată către T.A., în cuantum de 2.000.045 lei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.