ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În urma controlului efectuat la

Direcția de Telecomunicații Maramureș, cu privire la situația, evoluția și

fondul de administrare a patrimoniului, Direcția de Control Financiar Maramureș

a constatat următoarele abateri financiare:

- deducerea T.V.A. din cheltuielile

de deplasare, reprezentând diurna, cazarea și transportul, astfel că s-a

diminuat în mod nejustificat T.V.A. de plată, cu suma de 667.073.526 lei și

majorări de întârziere de 15.445.523 lei.

S-a dispus angajarea răspunderii

civile delictuale a lui P.V., director economic, M.E.,șef serviciu financiar,

P.R. și G.F., referenți de specialitate.

- decontarea unor cheltuieli de

cazare pe bază de documente nereale, în sumă de 1.027.820.000 lei.

Prin folosirea acestei sume s-a

redus impozitul pe profit cu suma de 425.849.964 lei, la care s-au calculat

majorări de întârziere de 433.576.141 lei;

- decontarea pe cheltuieli de

exploatare a contravalorii unor lucrări de modernizare, ceea ce a influențat,

de asemenea, baza de calcul a profitului impozabil și diminuarea impozitului pe

profit cu 66.204.157 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă

de 67.513.453 lei.

S-a angajat răspunderea civilă

delictuală a directorului economic P.V.;

- plata nejustificată a diferiților

executanți a unor lucrări de investiții, în sumă de 276.302.812 lei, pentru

care s-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților T.A., P.V.,

L.V., S.A. și A.S.

Prin actul de sesizare, Procurorul

financiar a trimis în judecată persoanele vinovate, conform celor menționate mai

sus.

Prin sentința nr. 29 din 28 iunie

2001, Colegiul jurisdicțional Maramureș a respins în totalitate actul de

sesizare și precizarea procurorului financiar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu

poate fi angajată răspunderea civilă delictuală în cauză, întrucât pârâții nu

au acționat cu vinovăție, iar controalele efectuate în perioada 1995 - 1998 nu

scot în evidență nereguli, nici în ceea ce privește deducerea T.V.A.

Împotriva soluției pronunțate au

formulat recursuri jurisdicționale, Procurorul financiar de pe lângă Camera de

Conturi Maramureș și S.N.Tc. R. SA - Direcția de Telecomunicații Maramureș, cu

motivarea că s-au plătit cu întârziere obligațiile datorate statului și că

aspectele reținute la pct.l 1 din actul de sesizare nu au fost combătute, nici

în raportul de expertiză și nici în motivarea sentinței.

În recursul formulat, S.N.Tc. R. SA a arătat că nu

sunt precizate motivele de fapt și de drept, care au condus la soluția

pronunțată.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 559 din 30 octombrie 2001, a respins

recursurile jurisdicționale declarate de Procurorul financiar de pe lângă

Camera de Conturi Maramureș și S.N.Tc. R. SA - Direcția de Telecomunicații

Maramureș.

Pentru a hotărî astfel, secția

jurisdicțională a reținut următoarele:

Cu referire la pct. 1 din actul de

sesizare privind deducerea nelegală a T.V.A., pentru unele facturi care

evidențiază separat această taxă, s-a constatat că pârâții nu aveau atribuția

de a verifica autenticitatea documentelor, atâta timp, cât facturile purtau

ștampila unității emitente și nu prezentau urme evidente de falsificare.

Cu referire la pct. 2 din actul de sesizare, ca și

în situația precedentă, pârâtelor G.F. și P.R. le-au fost prezentate documente

care erau semnate și ștampilate de unitățile emitente, acestea neavând ca

atribuție de serviciu să verifice la unitatea emitentă, dacă le recunosc sau

nu.

În ceea cel privește pe P.V., având ca atribuție

controlul financiar preventiv, s-a constatat că acesta a verificat legalitatea,

oportunitatea și eficiența operațiunii financiar-contabile.

De asemenea, și fostul director al

unității T.A., prin semnătura sa pe documente, a angajat patrimonial, unitatea,

neavând ca obligație, verificarea autenticității documentelor prezentate.

Referitor la pct. 3 din actul de sesizare, s-a

constatat din expertiza administrată în cauză că lucrările efectuate în 1996

intră în categoria lucrărilor de reparații, a căror contravaloare se decontează

pe cheltuieli de exploatare, iar nu în categoria lucrărilor de investiții, cum

greșit au fost încadrate de organul de control financiar fiscal al Curții de

Conturi.

Referitor la pct. 4 din actul de

sesizare nu s-a reținut culpa directorului T.A., în angajarea patrimonială a

direcției, întrucât verificarea documentelor justificative intră în atribuțiile

de serviciu a altor persoane.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs S.N.Tc. R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 C. civ., potrivit cărora

greșeala, neglijența și imprudența obligă la reparație, indiferent din ce

motive, iar pârâții au încălcat o serie de acte normative, împrejurare care a

dus la prejudicierea unității.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru angajarea răspunderii civile

delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:

- existența unui prejudiciu;

- existența unei fapte ilicite;

- existența unui raport de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

- existența vinovăției celui care a

cauzat prejudiciul, constând în intenția neglijentă sau imprudența cu care a

acționat.

În materia răspunderii civile

delictuale, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel

păgubit, ea neputând fi prezumată, ca în materia răspunderii civile

contractuale.

În cauză, nu s-a făcut dovada culpei

pârâților pentru care s-a angajat răspunderea civilă delictuală.

Cu privire la pct. 1 și 2 din actul

de sesizare al Procurorului financiar, Curtea constată că în mod corect,

instanțele financiare au stabilit că nu intră în atribuțiile de serviciu ale

persoanelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, verificarea

autenticității documentelor, în baza cărora au fost efectuate operațiunile financiar-contabile

respective.

Referitor la pct. 3 din actul de

sesizare s-a stabilit că lucrările efectuate în anul 1996 au fost lucrări de

reparații și au fost decontate corect pe cheltuieli de exploatare, astfel că

nici în această situație nu poate fi reținută culpa directorului economic.

Și în ceea ce privește pct. 4 din

actul de sesizare, de asemenea, nu s-a dovedit culpa directorului T.A.,

verificarea documentelor justificative intrând în atribuțiile de serviciu ale

altor persoane, iar nu a acestuia.

Pentru aceste motive, și cum în

cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, în sensul art.

306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

S.N.Tc. R. SA, Direcția de Telecomunicații Maramureș, împotriva deciziei nr.

559 din 30 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Obligă recurenta S.N.Tc. R. SA –

Direcția de Telecomunicații Maramureș, la cheltuieli de judecată către T.A., în

cuantum de 2.000.045 lei.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2003.