ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 august 2004, SC D.P. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, solicitând anularea deciziei nr. 158 din 31 mai 2004 și a procesului-verbal de control nr. 40 din 9 martie 2004, prin care pârâții au refuzat rambursarea sumei de 8.171.829.266 lei, reprezentând T.V.A. aferentă perioadei iulie 2001 - decembrie 2003. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod eronat, organele financiare au contestat deductibilitatea T.V.A. aferentă cheltuielilor reprezentate de sumele înscrise în cele 10 facturi controlate privind studii, cercetări, publicitate și alte consumabile, deși în realitate, aceste operațiuni au fost legate strict de activitatea economică a societății.

Prin sentința civilă nr. 1140 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâților, la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a concluzionat, în sensul că reclamanta are dreptul la deducerea T.V.A. aferentă celor 10 facturi în litigiu, cuantumul acestei taxe fiind de 7.946.739.197 lei. Instanța a reținut că bunurile și serviciile procurate conform facturilor supuse verificării au constat în studii, cercetări, publicitate, consumabile, contracte de proiectare și de execuție care constituie operațiuni taxabile în sensul art. 18 lit. a) din O.U.G.

nr. 17/2000 și art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 345/2002. Prin schimbarea denumirii societății și a locației implementării proiectului parcului tematic de distracții nu a luat ființă o nouă societate comercială și nu s-a modificat în întregime obiectul de activitate, doar că principala activitate a devenit construirea și exploatarea parcului de distracții. Instanța a reținut că aceste modificări ale actului constitutiv al societății nu au fost de natură să conducă la concluzia că bunurile și serviciile achiziționate nu au fost destinate nevoilor firmei sau unor operațiuni legate de activitatea economică a acesteia, de vreme ce cheltuielile au fost efectuate pentru îndeplinirea obiectivului construirii parcului tematic de distracții, iar operațiunile facturate au fost necesare pentru optimizarea activității societății.

Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au arătat că, pentru a putea deduce T.V.A., în sumă de 8.171.829.266 lei, reclamanta avea obligația de a face dovada faptului că bunurile și serviciile în cauză erau destinate realizării de operațiuni taxabile sau de alte operațiuni prevăzute la art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000 și la art. 22 alin. (4) din Legea nr. 345/2002, respectiv că erau achiziționate pentru nevoile firmei și erau destinate unor operațiuni legate de activitatea economică a acesteia.

Or, bunurile și serviciile au constat în publicitate, cercetări, studii și alte consumabile, în condițiile în care proiectul nu a mai fost materializat, reclamanta modificându-și obiectul de activitate în construirea și exploatarea parcului tematic de distracții D.P., noua locație fiind în Snagov, în timp ce inițial, principala activitate era reabilitarea și revitalizarea cetății Sighișoara și crearea unei zone exclusive de cazare și divertisment. Întrucât toate bunurile și serviciile înscrise în cele 10 facturi s-au referit la obiectul inițial de activitate, care ulterior s-a modificat în totalitate, dovada fiind inclusiv codurile CAEN specifice pentru fiecare din activitățile desfășurate, societatea nu avea dreptul să-și deducă T.V.A.

aferentă. Pârâții au mai criticat sentința, și pentru faptul că nu a analizat cu atenție raportul de expertiză contabilă, pentru a stabili dacă studiile și cercetările efectuate și necesare proiectului inițial sunt aplicabile și autorizate și pentru noua locație la Snagov, care nu era prevăzută ca alternativă pentru implementarea programului special de dezvoltare turistică, așa cum a fost el aprobat prin O.G. nr. 3/2001. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Astfel, Curtea constată că probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză contabilă suplimentat, nu au lămurit deductibiliutatea T.V.A. aferentă celor 10 facturi verificate, emise în perioada 15 mai 2002 - 13 august 2003, fiind necesară completarea dovezilor. Societatea D.P. SA a fost înființată la de 23 iulie 2001, sub denumirea „F.D.T.S.” SA, având ca obiect de activitate principal, reabilitarea și revitalizarea cetății Sighișoara și crearea în acest spațiu a unei zone exclusive de cazare și divertisment, iar în secundar, alte activități recreative, parcul tematic de distracții ce urma a fi construit, fiind menționat în O.G. nr. 3/2001.

Ulterior, urmare a avizului negativ al Ministerului Apărării Naționale, a celui restrictiv sub aspectul suprafeței alocate proiectului, al Ministerului Mediului și al rezultatului nefavorabil al studiului de prefezabilitate pentru locația Sighișoara, consiliul de administrație al societății a decis la 6 mai 2003 și 30 iunie 2003, modificarea actului constitutiv privind denumirea firmei și obiectul principal de activitate, care devine construirea la Snagov și exploatarea parcului tematic de distracții D.P. În perioada noiembrie 2001 - mai 2002, reclamanta a încheiat o serie de contracte cu SC D.C. SRL, SC G.M. SA, SC A.P. SA, SC R.C. SRL și SC P.W. SRL, în vederea realizării proiectului inițial, 9 din cele 10 facturi verificate fiind emise de aceste societăți.

Aceste contracte au privit executarea de lucrări de proiectare, studiu de prefezabilitate, studiu geotehnic și hidrogeologic, aferente obiectivului, respectiv publicitate, emisiune de acțiuni D.P. Doar factura emisă la 28 mai 2003, de SC E.I. SA a reprezentat rate de capital pentru achiziția în sistem leasing a unui autovehicul P., conform contractului de leasing financiar din 26 mai 2003. Astfel cum rezultă din probe, 5 dintre cele 10 facturi sunt emise ulterior datei de 6 mai 2003, când s-a înregistrat la Registrul comerțului, actul adițional de modificare a obiectului principal de activitate și respectiv, schimbarea locației de la Sighișoara, la Snagov, fără a se stabili dacă toate cheltuielile efectuate după această dată au fost necesare realizării activității economice principale, care a devenit în această etapă construirea și exploatarea parcului tematic de distracții D.P.

de la Snagov. De altfel, expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit în suplimentul la raport, dreptul societății la deducerea T.V.A. aferentă celor 10 facturi, fără a analiza și a demonstra că bunurile și serviciile achiziționate în baza acestora, au fost destinate realizării de operațiuni taxabile, în sensul art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000 și art. 22 alin. (4) din Legea nr. 345/2002, necesare noului obiect de activitate, limitându-se a afirma că facturile se încadrează în prevederile legale referitoare la exigibilitatea și deducerea T.V.A.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursurile, va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea completării probelor, inclusiv a raportului de expertiză contabilă, pentru a se stabili cu certitudine dacă bunurile și serviciile facturate ulterior datei schimbării locației, pentru care societatea a efectuat cheltuieli și a solicitat a se recunoaște deductibilitatea T.V.A., au fost necesare în acea etapă, pentru realizarea activității economice a firmei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș și Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 1140 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.