ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5464/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 august 2004, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, și precizată ulterior, la data de 25 aprilie 2005,

reclamanta SC M. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal din 26 martie

2004, încheiat de prima pârâtă, precum și a deciziei nr. 195 din 1 iulie 2004,

emisă de cea de-a doua pârâtă, în partea referitoare la suma de 11.384.032.947

lei ROL, cu titlu de T.V.A. deductibilă fiscal.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

arătat că a solicitat rambursarea T.V.A. aferentă imobilelor achiziționate,

T.V.A. rezultată din decontul de T.V.A. depus pentru luna decembrie 2003, în

sumă de 13.760.863.384 lei și, prin procesul-verbal contestat, pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad i-a respins cererea de rambursare, ca

nejustificată, această soluție fiind menținută și de Ministerul Finanțelor

Publice, prin decizia nr. 195 din 1 iulie 2004.

A mai susținut reclamanta, că în mod

greșit au considerat pârâții, că a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 342/2002 și art. 61 alin. (2) și art. 62 din H.G. nr.

598/2002, atâta vreme, cât a justificat cererea de rambursare, cu facturi

fiscale și alte documente legal aprobate, emise pe numele sau de către persoane

impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A., iar operațiunile de achiziții

ale imobilelor, pe care le-a efectuat reclamanta, au legătură cu activitatea

economică a acesteia.

Ulterior, la termenul din 25 aprilie

2005, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a redus cuantumul T.V.A.

deductibilă, de la 13.760.863.384 ROL, la 11.384.032.947 ROL, conform

suplimentului de expertiză efectuat în cauză.

Pârâții, prin întâmpinare, au

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, în perioada 23

septembrie 2003 - 31 decembrie 2003, societatea reclamantă a realizat venituri

din închirierea unui imobil achiziționat de la R.B., facturile de chirie emise

de către aceasta fiind fără T.V.A., în conformitate cu prevederile art. 8 alin.

(1) lit. c) și art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A.,

republicată.

Prin sentința civilă nr. 140/P.I.

din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum

aceasta a fost precizată și, anulând cele două acte emise de pârâți, i-a

obligat pe aceștia, la restituirea către reclamantă, a sumei de 11.384.032.947

ROL, reprezentând T.V.A. deductibilă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că, întrucât prin hotărârea A.G.A. din

23 septembrie 2003, reclamanta a optat pentru trecerea la regimul de operațiuni

taxabile cu privire la imobilele achiziționate, cu excepția celui dobândit de

la R.B., aceasta are dreptul de deducere a T.V.A. pentru respectivele bunuri,

în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (9) din Normele de aplicare a

Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, în nume

propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține, în

esență, că, întrucât societatea nu a obținut în perioada verificată, operațiuni

care dau dreptul la deducerea T.V.A., pro rata determinată este zero. Se

menționează că prin expertiza contabilă efectuată în cauză, s-a stabilit că

organele de control au respectat prevederile legale aplicabile în speță și că

în mod legal s-a respins de la rambursare, suma de 13.760.863.384 lei,

reprezentând rezultatul decontului aferent lunii decembrie a anului 2003.

Recursul este fondat.

Intimata-reclamantă SC M. SRL Arad a

formulat contestație împotriva procesului-verbal de control încheiat de

Direcția Controlului Fiscal Arad, având ca obiect suma de 13.602.255.723 lei,

reprezentând T.V.A. neadmisă la rambursare.

Prin decizia nr. 195 din 1 iulie

2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, contestația a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat

acțiune, SC M. SRL Arad, solicitând anularea acesteia. Prin contestația

formulată, SC M. SRL, a precizat că în perioada octombrie - decembrie 2003, a

achiziționat 5 imobile și un teren în valoare totală de 80.856.398.357 lei, din

care T.V.A. în sumă de 12.909.844.789 lei. Unul din imobile a fost achiziționat

de la R.B., în valoare totală de 14.885.444.365 lei, cu T.V.A. aferentă în sumă

de 2.376.667.270 lei, imobil care, în luna decembrie 2003, a fost închiriat de

societate, factura fiscală emisă de aceasta fiind fără T.V.A., conform

prevederilor art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002, republicată.

Începând cu 1 ianuarie 2004,

societatea a mai închiriat alte trei imobile, închirierea făcându-se cu T.V.A.,

conform art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 și conform notificării făcute

de Administrația Financiară Arad.

Organele de control au considerat că

suma de 2.376.667.270 lei reprezintă T.V.A. aferent imobilului achiziționat și

acesta a fost utilizat pentru realizarea de operațiuni scutite fără drept de

deducere. Toate celelalte achiziții de imobile au fost încadrate de organele de

control din proprie inițiativă, fără a ține cont de nota explicativă dată de

împuternicitul societății, ca achiziții de imobile folosite exclusiv pentru a

fi închiriate. T.V.A. - ul aferent acestor achiziții se deduce, în opinia

organului de control, pe baza pro ratei.

În fapt, SC M. SRL a închiriat un

imobil din luna decembrie 2003, până în martie 2004, facturile emise fiind fără

T.V.A.

Începând cu 1 aprilie 2004,

societatea și-a exprimat opțiunea pentru taxarea închirierii acestui imobil,

conform art. 141 din Legea nr. 571/2003 și a notificării depuse la

Administrația Finanțelor Publice Arad. Facturile fiscale emise după 1 aprilie

2004, sunt cu T.V.A.

În cazul societății reclamante, un

singur imobil a fost închiriat fără T.V.A., timp de 4 luni, celelalte imobile

achiziționate nefiind închiriate în perioada verificată de organele de control,

astfel că aceste imobile nu pot fi considerate ca achiziții pentru operațiuni

scutite fără drept de deducere a T.V.A., potrivit art. 22 alin. (1) din H.G.

nr. 348/2003.

Ajustarea, în sensul

nedeductibilității T.V.A. aferentă imobilelor închiriate fără T.V.A., se face

în momentul exprimării opțiunii legale de închiriere fără T.V.A. și

proporțional cu numărul de luni în care se închiriază fără T.V.A., în cei 5 ani

de recalculare societății în acel moment.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(4) din Legea nr. 345/2002, republicată, privind T.V.A., „persoanele impozabile

înregistrate ca plătitori de T.V.A., au dreptul de deducere a T.V.A. aferentă

bunurilor și serviciilor destinate realizării de: a) operațiuni taxabile”.

Art. 61 din H.G. nr. 598/2002,

pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002, prevede că: „(1),

în temeiul art. 23 din lege, dreptul de deducere a T.V.A. aferentă achizițiilor

de bunuri și/sau de servicii se exercită în funcție de gradul de utilizare a

acestora la realizarea operațiunilor care dau drept de deducere, prevăzute la

art. 22 alin. (4) din lege.

(2) persoanele impozabile care

efectuează atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care

nu dau drept de deducere, ar determina T.V.A. astfel [...] c) achizițiile de

bunuri și/sau de servicii destinate atât realizării de operațiuni care dau

drept de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere, precum și de

investiții destinate realizării acestor operațiuni, se evidențiază în jurnalul

pentru cumpărături întocmit separat.

T.V.A. aferentă acestor operațiuni

se deduce pe baza de pro rata [...].

(4) Pro rata se determină ca raport

între veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere la

numărător, iar la numitor, veniturile de la numărător, plus veniturile obținute

din operațiuni care nu dau drept de deducere [...].

(6) Pro rata definitivă se determină

în luna decembrie, în funcție de realizările aferente din cursul anului,

conform formulei de calcul prevăzute la alin. (4) și se înscrie în decontul de

T.V.A. înlocuit pentru luna decembrie”.

Având în vedere prevederile legale

mai sus menționate și din analiza documentelor de la dosar, rezultă că SC M.

SRL Arad nu a calculat pro rata în luna decembrie 2003.

Întrucât intimata-reclamantă nu a

realizat în anul 2003, operațiuni care dau drept de deducere a T.V.A., aceasta

efectuând numai operațiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere, pro rata

determinată este zero, motiv pentru care organele de control, în mod legal au

respins de la rambursare T.V.A. aferentă imobilelor achiziționate, evidențiate

în decontul de T.V.A. depus pe luna decembrie din 2003.

Mai mult, societatea avea posibilitatea

în anul 2003, să opteze pentru aplicarea regimului de taxare; în conformitate

cu prevederile art. 22

1

alin. (6) din H.G. nr. 348/2003, opțiunea se

notifică organelor fiscale teritoriale și se aplică de la data înscrisă în

notificare.

SC M. SRL a depus notificarea la 4

mai 2004, optând pentru taxarea cu începere de la 1 aprilie 2004.

Având în vedere cele de mai sus,

rezultă că opțiunea de aplică de la data de 1 ianuarie 2004, înscrisă în

notificare, pentru bunurile imobile și a vizat perioada septembrie - decembrie

2003, în care nu erau incidente prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, astfel că acestea nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a

cauzei.

În ceea ce privește invocarea de

către intimata-reclamantă a art. 22

1

alin. (9) din H.G. nr.

348/2003, pentru modificarea și completarea unor metodologii fiscale, aceasta

nu are relevanță în speță, întrucât se referă la recalcularea T.V.A. dedusă

pentru bunurile imobile achiziționate construite sau modernizate în ultimii 5

ani, de către persoanele impozabile care trec de la regimul de taxare, la cel

de scutire, ori reclamanta se află în situația inversă, în sensul că a trecut

de la regimul de scutire, la cel de taxare.

Referitor la afirmația societății,

potrivit căreia la data achiziției imobilelor nu cunoștea destinația acestora,

aceasta nu poate fi reținută, întrucât art. 61 alin. (2) lit. a) din H.G. nr.

598/2002, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002, prevăd că

pentru situația în care se efectuează investiții destinate exclusiv realizării

de operațiuni care dau drept de deducere, intrările aferente acestora se

înregistrează în același jurnal și se deduce integral T.V.A. aferentă.

Întrucât până la 31 decembrie 2003,

pe perioada verificată, nu rezultă că aceste bunuri au fost utilizate exclusiv

pentru operațiuni care dau drept de deducere, astfel că la finele anului 2003

societatea să beneficieze de rambursarea T.V.A., în mod corect organele de

control au opinat respingerea cererii.

Având în vedere cele mai sus expuse,

se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica sentința atacată și pe

fond, se va respinge acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și în

reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 140/P.I. din 25 aprilie

2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Arad, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.