ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1787/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

5 decembrie 2005, SC M. SRL Arad a formulat, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, contestație în anularea

deciziei nr. 5464 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, în urma admiterii recursurilor declarate de pârâte, s-a dispus

modificarea sentinței civile nr. 140/P.I. din 25 aprilie 2005, a Curții de Apel Timișoara și respingerea acțiunii societății, privind obligații fiscale în

valoare de 11.384.032.947 ROL.

Contestatoarea a susținut că hotărârea

este rezultatul unor erori materiale, regăsindu-se motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Astfel, instanța de recurs a reținut

în mod eronat că societatea ar fi invocat prevederile art. 22

1

alin.

(9) din H.G. nr. 348/2003, deși în realitate, s-a susținut că sunt aplicabile

dispozițiile art. 22

1

alin. (11) din acea hotărâre, privind T.V.A. aferentă

imobilizărilor închiriate.

O a doua eroare materială ar fi

reținerea din decizie, privind faptul că reclamanta nu ar fi cunoscut

destinația imobilelor, pe când, în realitate, societatea a afirmat că a avut

cunoștință despre acea destinație.

În fine, tot din eroare instanța de

recurs a reținut că reclamanta ar fi susținut că nu rezultă că bunurile au fost

utilizate exclusiv pentru operațiuni care dau drept de deducere, deși, în

realitate, susținerea a fost în sensul că, trecând de la regimul de scutire, la

cel de taxare, societatea are dreptul la deducerea T.V.A. pentru aceste bunuri.

Examinând contestația în anulare, în

raport cu prevederile art. 318 C. proc. civ., Curtea va respinge cererea, ca

nefondată, neîncadrându-se în motivul invocat de contestatoare.

Toate motivele invocate privesc

judecata cauzei, ceea ce se susține că ar fi erori materiale, constituind, de fapt,

aspecte de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, care

nu pot fi examinate pe calea contestației în anulare.

Greșelile materiale la care se

referă art. 318 C. proc. civ., trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță,

ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale

din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru

remedierea unor eventuale erori de judecată, nefiind posibil în acest cadru

procesual să se facă o altă apreciere a probelor sau o altă interpretare a

textelor de lege aplicabile, deoarece ar echivala cu o rejudecare a recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC M. SRL Arad împotriva deciziei nr. 5464 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 mai 2006.