ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 270 din 18 mai 2010

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus

următoarele:

- a admis acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC T. SA Arad în contradictoriu cu

Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad și A.N.A.F.

București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cauza fiind

soluționată în fond după casarea sentinței civile nr. 188 din 30 iulie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4595/108/2007,

irevocabilă prin Decizia nr. 729 din 11 februarie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4594/108/2007;

- a anulat în parte Raportul

de inspecție fiscală din 30 mai 2007 emis de pârâta Administrația Financiară pentru

Contribuabilii Mijlocii Arad, decizia de impunere fiscală din 2007 emisă de pârâta

Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad și decizia din 31

ianuarie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. București - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, pentru suma de 663.079 RON, reprezentând TVA și accesorii, conform

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul B.N., raport care

face parte integrantă din hotărâre;

- a obligat pârâta Administrația

Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad să efectueze un control tematic la

reclamantă, care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului;

- a obligat pârâtele la

plata către reclamantă a sumei de 6,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată compuse

din 6 RON taxă timbru și 0,3 RON timbru judiciar.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia de impunere

fiscală din 31 mai 2007 pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili

Mijlocii Arad a impus-o pe reclamantă, urmare solicitării acesteia de a i se rambursa

TVA, la plata sumei de 159.021 RON cu titlu de TVA, cu accesorii în cuantum de 428.822

RON, pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2006 și de asemenea a stabilit

TVA fără drept de rambursare în valoare de 682.727 RON.

În procedura prealabilă

pârâta A.N.A.F. a emis decizia din 31 ianuarie 2008 prin care a respins ca nemotivată

și neîntemeiată, la pct. 1 din decizie, contestația pentru T.V.A. de plată în sumă

totală de 147.562 RON, rezultată ca urmare a respingerii ca neîntemeiată a T.V.A.

suplimentară în sumă totală de 723.524 RON și a majorărilor de întârziere aferente

de 15.298 RON, a penalităților aferente de 318 RON și, ca urmare a respingerii ca

nemotivată a contestației pentru suma de 106.765 RON și la pct. 2 din decizie, s-a

desființat parțial decizia de impunere fiscală pentru suma de 4.221.348 RON.

S-a mai reținut faptul

că prin precizarea de acțiune reclamanta a arătat că obiectul acesteia îl reprezintă

suma de 663.097 RON, reprezentând diferența dintre suma de 697.652 RON, cuprinsă

la pct. 1 din decizia de impunere fiscală din 31 mai 2007 și că nu mai susține acțiunea

pentru T.V.A. calculată suplimentar în sumă de 9.362 RON pentru minusurile în gestiune,

pentru 6.400 RON aferentă facturilor constatate lipsă, pentru suma de 1.208 RON

aferentă facturilor neprezentate în original și pentru 10.951 RON TVA aferentă facturilor

prezentate în copii xerox.

Instanța a reținut că

expertiza contabilă a ajuns la concluzia că organele de control au greșit atunci

când au stabilit TVA suplimentar în valoare de 568.369 RON asupra transporturilor

internaționale efectuate de societate, deoarece aceste transporturi sunt scutite

de TVA cu drept de deducere în baza dispozițiilor art. 134 alin. (1) Legea nr. 571/2003

privind C. fisc..

De asemenea, s-a constatat

că expertul, prin concluziile sale, a arătat că organele de control în mod greșit

au colectat TVA la veniturile realizate din transporturi de persoane ocazionate

pe parcurs extern în sumă de 40.306 RON, întrucât nu au ținut seama de natura operațiunilor

desfășurate de societate, care au fost de transport ocazional de pe parcurs extern,

scutite de TVA cu drept de deducere în conformitate cu dispozițiile art. 134

alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și de art. 1 alin. (4) Ordinul

Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003, care prevede că „scutirea de TVA

se poate aplica dacă există alte documente prin care se poate face dovada realizării

operațiunii”.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză ce fac parte integrantă din hotărâre și văzând că reclamanta

nu a mai susținut acțiunea pentru T.V.A. calculată suplimentar în sumă de 9.362

RON pentru minusurile în gestiune, pentru 6.400 RON aferentă facturilor constatate

lipsă, pentru suma de 1.208 RON aferentă facturilor neprezentate în original și

pentru 10.951 RON TVA aferentă facturilor prezentate în copii xerox, instanța, coroborat

cu dispozițiile art. 18 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a admis

acțiunea precizată ca fiind întemeiată și a dispus anularea în parte a Raportului

de inspecție fiscală din 30 mai 2007 emis de pârâta Administrația Financiară pentru

Contribuabilii Mijlocii Arad, anularea deciziei de impunere fiscală din 2007 emisă

de pârâta Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad și a deciziei

din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, pentru suma de 663.079 RON, reprezentând TVA și accesorii.

De asemenea, instanța,

în baza acelorași dispoziții legale, a obligat pârâta Administrația Financiară pentru

Contribuabilii Mijlocii Arad să efectueze un control tematic la reclamantă, care

să aibă ca obiect verificarea TVA-ului.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., pârâtele aflate în culpă procesuală au fost obligate la

plata către reclamantă a sumei de 6,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată, compuse

din 6 RON taxă timbru și 0,3 RON timbru judiciar, reținându-se că restul cheltuielilor

de judecată solicitate de către reclamantă nu au fost dovedite la dosar.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad,

în nume propriu și pentru Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii

și A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ..

Recurenta-pârâtă prin

motivele de recurs formulate, critică sentința instanței de fond, susținând, în

esență, următoarele:

1) în mod greșit a reținut

instanța de fond că organele de inspecție fiscală au aplicat în mod nelegal cota

de TVA de 19% și au colectat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 568.369 RON, prima

instanță statuând eronat asupra faptului că reclamanta poate beneficia de scutirea

de TVA cu drept de deducere chiar dacă documentele prezentate pentru justificarea

scutirii de TVA sunt pe numele altei societăți și nu în nume propriu.

Concluziile expertului

contabil sunt eronate în privința sumei de 568.369 RON TVA, susține recurenta-pârâtă,

întrucât conținutul contractului încheiat de intimata-reclamantă cu SC T.C. SRL,

coroborat cu foile de parcurs, carnetul TIR și CMR demonstrează că operațiunile

au fost efectuate de SC T.C. SRL, astfel că nu se pune problema prevalenței economicului

asupra juridicului, cu atât mai mult cu cât parte din documente au regim special

și nu pot fi transmise altui subiect de drept, astfel cum rezultă din prevederile

art. 2 alin. (3) Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1824/2001 și art. 8 alin. (1) și art. 9

Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1843/2001.

Din documentele existente

la dosarul cauzei a rezultat că societatea nu a prezentat documente justificative,

aferente efectuării de transport internațional de marfă așa cum este menționat în

facturile fiscale emise către SC T.C. SRL, chiar administratorul societății precizând

că nu poate prezenta documente justificative, societatea neavând licență de intermediere

în transportul internațional de marfă pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31

decembrie 2006, iar potrivit art. 8 alin. (1) și art. 9 Ordinul nr. 1843/2001 pentru

aprobarea Normelor privind condițiile de utilizare a vehiculelor deținute temporar

în scopul efectuării operațiunilor de transport rutier, SC T.C. SRL avea obligația

de a preda autorizațiile de transport internațional către agenția Autorității

Rutiere Române și nicidecum să le pună la dispoziția SC T. SA, în baza unui contract

de prestări servicii încheiat între cele două societăți.

Cu privire la acest prim

motiv de recurs, recurenta-pârâtă concluzionează că în mod legal organele de inspecție

fiscală au aplicat cota de TVA de 19% și au colectat taxa pe valoarea adăugată în

sumă de 568.369 RON, întrucât intimata-reclamantă nu poate beneficia de scutirea

de TVA cu drept de deducere, având în vedere că toate documentele prezentate de

aceasta și prevăzute de lege pentru justificarea scutirii de TVA sunt pe numele

altei societăți și nu în nume propriu.

Sunt aplicabile în speță

dispozițiile art. 143 alin. (1) și (2) și art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

2) cât privește TVA-ul

în sumă de 40.306 RON, calculat de organele de inspecție fiscală pentru activitatea

de transport internațional de persoane, instanța de fond a considerat în mod greșit

că intimata-reclamantă are drept de deducere de TVA, deoarece contractul de închiriere

și cel de asociere în participațiune nu relevă efectuarea activității pretinse de

societate, licențele de transport fiind emise de Autorității Rutiere Române pentru

SC A. SRL, iar mijloacele de transport sunt proprietatea aceleiași societăți comerciale,

documentația ce atestă autorizarea transportului internațional de persoane având

regim special, ea nefiind transmisibilă.

Intimata-reclamanta, susține

recurenta-pârâtă, nu a prezentat documentația justificativă vizată de organele vamale

din care să rezulte efectuarea transporturilor pentru justificarea scutirii de TVA

cu drept de deducere.

Sunt aplicabile dispozițiile

art. 143 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările

și completările ulterioare și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1846/2003.

3) în mod nelegal instanța

de fond a dispus prin dispozitivul sentinței atacate, obligarea recurentei-pârâte

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad la efectuarea

unui control tematic la reclamanta-intimată, având ca obiect verificarea TVA-ului,

întrucât această obligație nu se încadrează în dispozițiile art. 18 Legea contenciosului

administrativ. Mai mult, această măsură nu mai poate fi adusă la îndeplinire întrucât

Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad este organ de

executare și nu mai poate efectua un control fiscal tematic care să aibă ca obiect

verificarea TVA-ului.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate

a acțiunii formulate, menținându-se ca legale și temeinice actele administrativ-fiscale

atacate.

Intimata-reclamantă SC

T. SA Arad a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este fondat și

va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel cum precizează

recurentele-pârâte, în mod legal organele de inspecție fiscală au aplicat cota de

TVA de 19% și au colectat TVA în sumă de 568.369 RON, intimata-reclamantă neputând

beneficia de scutire de TVA cu drept de deducere deoarece nu a prezentat documentele

necesare prevăzute de lege pentru justificarea scutirii de TVA, toate aceste documente

fiind pe numele altei societăți - SC T.C. SRL.

Textul de lege aplicabil

în speță este art. 143 alin. (1) și alin. (2) Legea nr. 571/2003 privind C.

fisc., cu modificările și completările ulterioare și potrivit acestuia: „(1) Sunt

scutite de plata TVA a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara

țării de către furnizor sau de altă persoană în contul său; b) livrările de bunuri

expediate sau transportate în afara țării de cumpărătorul care nu este stabilit

în țară sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de

cumpărătorul însuși și folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcațiunilor

de agrement și avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;

c) prestările de servicii, inclusiv transportul și prestările de servicii accesorii

transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri

vamale suspensive, cu excepția prestărilor de servicii scutite, potrivit art. 141;

d) transportul, prestările de servicii accesorii transportului, alte servicii legate

direct de importul bunurilor, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare

a bunurilor importate, potrivit art. 139”.

2) Prin norme, se stabilesc

acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA pentru

operațiunile prevăzute la alin. (1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie

îndeplinite pentru aplicarea scutirii de TVA.

Art.6 alin. (6) Ordinul

Ministerul Finanțelor Publice nr. 1846/2003 pentru aprobarea instrucțiunilor de

aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru

transportul internațional și operațiunile legate de traficul internațional de bunuri,

prevăzute la art. 143 alin. (1) și art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2003 din C.

fisc., prevede că: „(6) Scutirea de TVA pentru transportul aferent bunurilor expoertate

se justifică astfel:

a) în cazul transportului

auto cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz,

cu casa de expediție ori cu beneficiarul din străinătate; copie de pe carnetul TIR

sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional

sau copie de pe acesta pentru casele de expediție”.

Art. 7 alin. (1) lit.

a) din același act normativ prevede: „(1) pentru transportul mărfurilor importate

a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă potrivit prevederilor

art. 139 din Legea nr. 571/2003, scutirea de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1)

lit. d) din aceeași lege, se justifică de transportatori, respectiv de casele de

expediție, în funcție de tipul transportului, astfel: „(a) în cazul transportului

auto cu următoarele documente: contractul încheiat cu exportatorul sau, după caz,

cu casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate; copie de pe carnetul TIR

sau de pe documentul de transport comunitar T, documentul de transport internațional

din care să rezulte că bunurile transportate provin din import sau copie de pe acesta

pentru casele de expediție”.

În spiritul prevederilor

legale sus citate, organul de inspecție fiscală a solicitat intimatei-reclamante

documentele necesare pentru justificarea aplicării scutirii de TVA aferentă operațiunilor

de transport internațional de mărfuri legate direct de exportul sau importul de

bunuri, documente ce nu au putut fi prezentate, societatea intimată neputând justifica

transportul internațional de marfă astfel cum este menționat în facturile fiscale

emise către SC T.C. SRL.

De altfel, administratorul

societății în nota explicativă, dată cu ocazia controlului fiscal, a declarat că

nu poate prezenta documentele prevăzute de lege, deoarece acestea sunt emise pe

numele SC T.C. SRL, precizând totodată că nu deține licența de intermediere în transportul

internațional de marfă pentru perioada 1 aprilie 2004 - 31 decembrie 2006.

Or, pentru ca societatea

intimată să aplice scutirea de TVA pentru transportul internațional de marfă, trebuia

să prezinte contract încheiat cu expeditorul, carnetele TIR sau documentele de transport

internațional în care să fie menționat numele său și nu cel al altei societăți,

făcând astfel dovada că ea a efectuat transportul și nu o altă societate - SC

T.C. SRL.

Aceasta însă a prezentat

contractul de prestări servicii din 21 februarie 2005, încheiat cu beneficiarul

SC T.C. SRL având ca obiect „efectuarea de către prestator (SC T. SA) de transporturi

internaționale de marfă și întreținere tehnică a parcului auto închiriat, menționat

în anexa 1”, după efectuarea transportului intimata-reclamantă având obligația de

a emite către beneficiar factura de servicii conform comenzii de transport și de

a ține evidența minimală a carnetelor de TIR și a autorizațiilor, răspunzând în

mod solidar cu titularul acestora.

SC T.C. SRL, în calitate

de beneficiar în cadrul acestui contract de prestări servicii a acționat însă împotriva

dispozițiilor art. 2 alin. (3) Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 privind Norma metodologică

de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activității conexe acestora,

potrivit cărora licențele de transport și autorizațiile de transport rutier sunt

documente cu regim special, nominale și netransmisibile.

Mai mult, potrivit

art. 8 alin. (1) și art. 9 Ordinul nr. 1843/2001 pentru aprobarea Normelor privind

condițiile de utilizare a vehiculelor deținute temporar în scopul efectuării operațiunilor

de transport rutier „locatorii, persoane juridice, care transmit dreptul de utilizare

a vehiculelor în baza unui contract de închiriere sunt obligați să predea la agenția

Autorității Rutiere Române - emitentă, în termen de 5 zile de la data încheierii

contractului de închiriere, licențele de execuție pentru aceste vehicule și, după

caz, autorizațiile de transport internațional neconsumate, primite ca urmare a deținerii

vehiculului pentru care s-a emis dreptul de utilizare în baza contractului de închiriere”.

Art.9 - „Locatorii, persoane

juridice, au obligația să restituie la agenția Autorității Rutiere Române în termen

de 5 zile de la încetarea contractului de închiriere, licențele de execuție pentru

vehiculele închiriate și, după caz, autorizațiile de transport internațional neconsumate,

primite ca urmare a deținerii vehiculelor respective pentru care s-a dobândit dreptul

de utilizare în baza contractului de închiriere”.

Față de dispozițiile legale

sus-menționate, astfel cum corect susțin recurenții, concluzia expertului contabil

cu privire la TVA suplimentar în sumă de 568.369 RON TVA, în sensul că organele

de control fiscal au greșit atunci când au stabilit acest TVA suplimentar, este

eronată, iar soluția instanței de fond bazată pe această concluzie este și ea greșită.

Documentele depuse de

intimata-reclamantă pentru a face dovada efectuării transporturilor și anume: contractul

de prestări servicii încheiat cu SC T.C. SRL Sibiu, foi de parcurs, carnet TIR,

CMR întocmite pe numele SC T.C. SRL Sibiu, chiar dacă atestă faptul că reclamanta-intimată

a efectuat în fapt operațiunile de transport internațional, nu pot fi considerate

documente justificative în sensul prevăzut de art. 6 alin. (6) lit. a) Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1846/2003, astfel cum s-a analizat mai sus.

Cele de-al doilea motiv

de recurs se referă la suma de 40.306 RON TVA deductibil, în opinia intimatei-reclamante,

calculat de organele de inspecție fiscală pentru activitatea de transport internațional

de persoane.

Și sub acest aspect concluziile

expertului sunt greșite și ele trebuie înlăturate, potrivit celor ce urmează.

Potrivit art. 143

alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările

ulterioare:

(1) Sunt scutite de TVA:

e) transportul internațional de persoane și serviciile direct legate de acest transport,

inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca tratație pasagerilor la

bordul unui vapor, avion, autocar sau tren.

(2) Prin Norme se stabilesc,

acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA pentru

operațiunile prevăzute la alin. (1) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie

îndeplinite pentru aplicarea scutirii de TVA”.

Art. 8 Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a

scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul

internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de bunuri

prevăzute la art. 143 alin. (1) și art. 144 alin. (1) Legea nr. 571/2000 privind

C. fisc., prevede că „Transportul internațional de persoane pentru care se aplică

scutirea de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. e) Legea nr. 571/2003, este

transportul pentru care locul prestării se consideră a fi România, potrivit

art. 133 alin. (2) lit. b) din aceeași lege.

(3) Justificarea scutirii

de TVA pentru transportul de persoane internațional cu mijloace auto se face cu

următoarele documente:

- licența de transport;

- carnetul de sarcini

al licenței de traseu, după caz;

- foaia de parcurs sau

alte documente din care să rezulte data de ieșire/ intrare din țară, vizate de organul

vamal;

- diagrama biletelor de

călătorie sau, după caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale;

- factura fiscală pentru

contravaloarea biletelor vândute, în situația în care vânzarea biletelor se face

prin intermediari.

La solicitarea organelor

fiscale, intimata-reclamantă a prezentat ca documente justificative pentru efectuarea

transporturilor - „curse speciale” de transport de persoane pe parcurs extern -

contractul de prestări servicii din 30 martie 2004 încheiat cu SC A. SRL și contractul

de asociere în participațiune din 30 iunie 2005 încheiat cu SC A. SRL, licențele

de transport fiind emise de Autorității Rutiere Române pe numele SC A. SRL, căreia

îi aparțin și mijloacele de transport, acestea fiind, așa cum s-a precizat mai sus,

documente cu regim special, nominale și netransmisibile.

Din cuprinsul contractului

de asociere în participațiune, astfel cum corect precizează recurentele-pârâte,

nu rezultă că asocierea s-a realizat în vederea efectuării unor operațiuni de transport

internațional.

Așadar, pentru a justifica

o scutire de TVA, intimata-reclamantă trebuia să prezinte foi de parcurs sau alte

documente normale, vizate de organele vamale și licența de transport în nume propriu

și nu pe numele SC A. SRL.

Prin urmare, concluzia

ce se desprinde este aceea că organul fiscal, în mod legal a colectat TVA în sumă

de 40.306 RON, întrucât intimata-reclamantă nu a justificat nici de această dată

cu documente prevăzute de lege scutirea de TVA cu drept de deducere pentru transportul

internațional de persoane, pentru care a emis în perioada iulie-decembrie 2006 și

în mai 2006 către diverse societăți, facturi fiscale fără TVA.

Cât privește cel de-al

treilea motiv de recurs formulat, se constată că și acesta este întemeiat, instanța

de fond neputând nicicum dispune obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice

pentru Contribuabili Mijlocii Arad la efectuarea unui control tematic la societatea

reclamantă, care să aibă ca obiect verificarea TVA-ului, obligație ce excede dispozițiilor

art. 18 Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, astfel

cum susțin recurentele-pârâte, potrivit Ordinului nr. 360 din 25 martie 2009 activitatea

de inspecție fiscală exista doar în cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice Arad, acesta fiind încă un motiv de netemeinicie al sentinței atacate cu

recurs.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu

recurs, numai printr-o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și

cu aplicarea greșită a legii, motivarea sentinței fiind bazată pe concluziile eronate

ale raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert B.N., astfel încât

recursul formulat de pârâtă se privește ca fondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi admis.

Ca o consecință, sentința

instanței de fond va fi modificată în sensul că se va respinge acțiunea formulată

de reclamantă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și pentru

Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii și A.N.A.F. - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 270 din 18 mai 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie

2011.