ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 octombrie 2001 și ulterior precizată, reclamanta SC C.G. SRL Timișoara a solicitat anularea deciziei nr. 1454/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a procesului-verbal nr. 1006/2001, emis de Administrația Finanțelor Publice Timișoara și obligarea pârâților la restituirea sumei de 656.754.400 lei, reprezentând T.V.A. nedeductibilă pentru perioada 10 octombrie 2000 – 31 octombrie 2000, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantei i s-a eliberat certificat de înregistrare fiscală nr. R/1342, la data de 10 octombrie 2000, dată de la care a devenit plătitor de T.V.A., în conformitate cu art. 11.1 alin. (3) din H.G. nr. 401/2001, astfel încât are dreptul la rambursarea T.V.A., de la data de 10 octombrie 2000.

Prin sentința civilă nr. 81/2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă. Instanța a reținut că reclamanta a dobândit calitatea de plătitor de T.V.A., la data de 10 octombrie 2000 și ca urmare, conform art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000, are dreptul la rambursarea T.V.A., începând cu această dată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea recursurilor s-a arătat că instanța în mod greșit a admis acțiunea, deoarece, conform art. 25 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 și art. 11.1 alin. (2) din H.G. nr. 401/2000, reclamantei i s-a atribuit calitatea de plătitor de T.V.A., începând cu data de 1 noiembrie 2000.

Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, reclamantei i s-a eliberat certificatul de înregistrare fiscală nr. R/1342 din 10 octombrie 2000, în care s-a precizat că este plătitoare de T.V.A., din data de 1 noiembrie 2000.

În ultima teză a articolului sus-menționat s-a prevăzut că „atribuirea calității de plătitor de T.V.A., se face cu data de întâi a lunii următoare”, astfel încât organele fiscale au procedat în mod legal.

În același sens sunt și dispozițiile art. 11.1 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000.

Devenind plătitoare de T.V.A., de la data de 1 noiembrie 2000, pentru perioada în discuție, 10 octombrie – 31 octombrie 2000, reclamanta nu are drept de deducere a T.V.A., astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000.

Invocarea de către intimata-reclamantă, prin întâmpinare, a O.G. nr. 4/2002, care a abrogat art. 25 din O.U.G. nr. 17/2000, nu poate fi luată în considerare, deoarece legea nu retroactivează.

Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise, ca fiind fondate, sentința se va modifica și acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și de Administrația Finanțelor Publice Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 81 din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Timișoara, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.