ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6958/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6958/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28
noiembrie 2000, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC N.R. SRL a
solicitat anularea deciziei nr. 1526 din 16 noiembrie 2000, emisă de Ministerul
Finanțelor și suspendarea executării procesului-verbal nr. 1996 din 26 mai 2000,
încheiat de comisari ai Gărzii Financiare Mureș.
În motivarea acțiunii, reclamanta
arată că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș se află un dosar de
cercetare penală, prin care reprezentantul societății este cercetat pentru
fals, uz de fals și evaziune fiscală, privitoare la plata T.V.A. în sumă de
47.880.662 lei și majorări de întârziere aferente și că nelegal s-a anulat
contestația societății, ca netimbrată, cu toate că a contestat inexistența
facturilor, nu o anumită sumă.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 24 din 5 februarie
2001, a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a trimis cauza,
aceluiași organ administrativ-jurisdicțional, pentru a o analiza și a se pronunța
asupra cererii reclamantei, de suspendare a executării procesului-verbal, până
la soluționarea cauzei penale.
Se reține că prin Decizia nr. 208
din 2000 a Curții Constituționale, s-au declarat neconstituționale, prevederile
art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, astfel că aceste dispoziții nu pot produce
efecte juridice, impunându-se aplicarea normelor generale în materie, și anume,
Legea nr. 29/1990 care nu condiționează soluționarea recursului grațios, de
timbrarea cererii.
Direcția Generală a Finanțelor
Publice Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a
declarat recurs împotriva sentinței, în temeiul art. 304 pct. 9 teza a III-a C.
proc. civ., considerând că este nelegală.
Susține că prin art. 6 din Legea nr.
105/1997, s-a instituit obligația timbrării plângerilor adresate Ministerului
Finanțelor, cu 1% din suma contestată, sub sancțiunea anulării, ca netimbrate
și că decizia nr. 1526/2000 a fost emisă la 16 noiembrie 2000, iar Decizia nr. 208
din 2000 a Curții Constituționale a fost publicată la 27 decembrie 2000 și ea
produce efecte numai pentru viitor.
Recursul este fondat.
Intimata-reclamantă a atacat decizia
nr. 1526 din 16 noiembrie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală
de Soluționare a Plângerilor, prin care i s-a anulat ca netimbrată, plângerea
formulată împotriva procesului-verbal nr. 1996 din 25 mai 2000, încheiat de
comisari ai Gărzii Financiare Mureș, pentru suma totală de 545.674.725 lei,
reprezentând T.V.A., impozit pe profit și majorări de întârziere aferente
acestora.
S-au avut în vedere prevederile art.
4 - 6 din Legea nr. 105/1997, pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor
și a plângerilor asupra sumelor contestate și aplicate prin actele de control
sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, care stabileau
obligativitatea timbrării contestației, cu 2% din valoarea contestată și cu 1%,
timbrarea plângerii, sub sancțiunea anulării acestora, ca netimbrate.
Conform dispozițiilor art. 145 alin.
(2) din Constituție, „Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au
putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României”.
Decizia nr. 208 din 2000 a Curții Constituționale a fost publicată în M. Of. nr. 695
/
27.12.2000 și de la această dată ea își produce efectele.
Cum data emiterii deciziei nr. 1526 a Ministerului Finanțelor a fost anterioară datei publicării Deciziei Curții Constituționale nr.
208 din 2000, exista obligația pentru intimată, să achite taxa de timbru
corespunzătoare, până la momentul emiterii deciziei Ministerului Finanțelor.
Susținerea intimatei-reclamante, că
nu a contestat o anumită sumă, ci inexistența facturilor în baza cărora s-au
calculat sumele ce s-a pretins că trebuiau achitate bugetului de stat, nu poate
fi reținută, pentru că plângerea era împotriva dispoziției nr. 60 din 7 august
2000, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar
de Stat a județului Mureș, prin care s-au menținut măsurile stabilite prin
procesul-verbal nr. 1996 din 26 mai 2000, încheiat de Garda Financiară Mureș,
proces-verbal ce prevedea obligarea către bugetul de stat, a unor anumite sume
cu titlu de T.V.A. și impozit pe profit, precum și a majorărilor de întârziere
aferente acestora.
Ca atare, intimata trebuia să achite
1% din valoarea contestată, care era de 545.674.725 lei.
Cum nu a achitat taxa de timbru
corespunzătoare la depunerea plângerii sau până la emiterea deciziei, ca, de
altfel, nici la depunerea contestației, legal i s-a anulat plângerea, ca
netimbrată.
Instanța de fond a reținut greșit că
intimata nu trebuia să-și timbreze plângerea, cu motivarea că prevederile
articolelor din Legea nr. 105/1997, referitoare la timbraj, au fost declarate
neconstituționale, fără să aibă în vedere că decizia Curții Constituționale s-a
emis ulterior deciziei Ministerului Finanțelor și nu are aplicare retroactivă.
Față de considerentele arătate mai
sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi
casată sentința recurată și pe fond, se va respinge acțiunea formulată de
reclamantă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, în nume propriu și în numele
Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 24 din 5
februarie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond,
respinge acțiunea formulată de SC N.R. SRL Târgu Mureș, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2004.