ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2004

Asupra recursurile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Societatea Comercială „Distrigaz Nord” SA Târgu Mureș în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a solicitat: I. Anularea deciziei nr. 413 din 25 iulie 2002 emisă de primul pârât prin care s-a menținut parțial procesul verbal de control nr. 4553 din 2 aprilie 2002 emis de cea de a doua pârâtă, prin care i s-au stabilit și menținut obligații fiscale la bugetul statului pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 septembrie 2001 în sumă totală de 250.798.530.754 lei, ce se compune din: 1. Impozit pe profit în sumă de 20.812.696.899 lei cu majorări de întârziere aferente în sumă de 6.982.374.442 lei și penalități de întârziere aferente în sumă de 535.321.558 lei, compuse din: a) 17.853.599.608 lei impozit pe profit calculat asupra diferenței dintre gazele naturale cumpărate și cele vândute, cu majorări de întârziere în sumă de 5.673.889.888 lei și penalități în sumă de 450.871.203 lei pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2001; b) 2.744.666.640 lei impozit pe profit calculat asupra diferenței dintre prețul de vânzare și costul efectiv de producție la produsele agricole, cu majorări de întârziere în sumă de 1.224.553.008 lei și penalități și sumă de 78.129.149 lei pentru perioada iunie 2000 – septembrie 2001;

c) 215.430.651 lei impozit pe profit calculat asupra cheltuielilor de amortizare aferentă reprezentanței permanente din București, inclusiv uzura obiectelor de inventar, cu majorări de întârziere în sumă de 83.931.546 lei și penalități în sumă de 6.321.206 lei pentru perioada ianuarie - septembrie 2001. II. Majorări de întârziere actualizate în sumă de 163.519.221 lei aferente impozitului pe profit stabilit prin procesul verbal nr.16971 din 8 decembrie 1999 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș. III. Majorări de întârziere în sumă de 7.806.785.555 lei și penalități în sumă de 619.629.680 lei aferente impozitului de profit stabilit prin procesul verbal nr.6505/2001 al Curții de Conturi Mureș.

IV. TVA în sumă de 19.967.835.798 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 9.694.722.546 lei, penalități de întârziere aferente în sumă de 592.371.789 lei compuse din: a) 13.567.975.701 lei TVA aferent diferenței dintre gazele naturale cumpărate și cele vândute pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2001, cu majorări de întârziere în sumă de 5.284.797.892 lei și penalități în sumă de 5.284.797.892 lei și 400.375.986 lei. b) 4.422.313.304 lei TVA aferente aplicări cotei zero TVA, cu majorări calculate de 2.978.337.476 lei și penalități în sumă de 132.669.399 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 2000 -2001.

c) 1.977.546.793 lei TVA aferent mijloacelor fixe și a obiectivelor de inventar la Reprezentanta permanentă din București cu majorări de întârziere în sumă de 1.431.587.180 lei și penalități în sumă de 59.326.404 lei pentru perioada 2000 – 2001. V. Majorări de întârziere în sumă de 170.697.939.687 lei penalități de întârziere în sumă de 326.246.975 lei actualizate pentru perioada 3 septembrie 1999 – 25 octombrie 2001, aferente TVA în sumă de 125.197.339.044 lei, provenită din procesul verbal nr.16971 din 8 decembrie 1999; VI. Majorări de întârziere în sumă de 11.663.050.220 lei și penalități în sumă de 927.036.564 lei aferente TVA prin procesul verbal nr.6505/2001 al Curții de Conturi Mureș.

Reclamanta a contestat modul de calcul a diferențelor din balanța de gaze și a arătat că în activitatea de distribuție pot apărea diferențe în plus sau în minus, că în calcul s-au luat în considerare doar cantitățile de gaze naturale de la fiecare sucursală în parte, rezultate ca diferențe în minus, fără a fi luate în considerare și diferențele pozitive. Diferența dintre gazele cumpărate și cele vândute, este influențată obiectiv, pe de o parte de pierderile care se manifestă în procesul de distribuire al gazelor, iar pe de altă parte de măsurarea acestora atât în punctele de primire cât și în punctele de livrare, fiind afectate de caracteristicile metrologice ale aparatelor de măsurare. Cota zero TVA a mărfurilor livrate la export prin comisionari se justifică întrucât actele vamale încheiate îl precizează ca furnizor.

Cu privire la comercializarea de bunuri la un preț inferior de producție (castraveți cornișor de la serele Dumbrăveni) se justifică prin cererea redusă, neexistând posibilitatea tehnică de a opri pentru o perioadă producția de castraveți ce trebuie recoltată zilnic. Cheltuielile făcute cu reprezentanța se justifică conform Protocolului de înființare a ANRGN conform O.G. nr. 88/2000. Actualizarea obligațiilor stabilite prin procesul verbal nr. 16971 din 8 decembrie 1999 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș nu-și găsește temei legal, ea urmând a fi anulată conform deciziei nr. 580 din 12 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție în aceeași situație fiind și obligațiile suplimentare stabilite prin procesul verbal nr. 6595 din 31 mai 2001 a Camerei de conturi Mureș- existând decizia nr.391/2002 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi București.

Reclamanta a formulat și cerere de suspendare a executării vremelnice, iar Curtea de apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 369/2002, din camera de consiliu din 13 noiembrie 2002, a admis cererea și a dispus suspendarea vremelnică a deciziei nr. 413 din 25 iulie 2003 art.3 a Ministerului Finanțelor și a procesului verbal de control nr.4553 din 2 aprilie 2002 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș în privința sumei totale de 240.789.530.754 lei din care 30.780.532.697 lei impozit pe profit și TVA, precum și 210.008.998.057 lei majorări de întârziere și penalități. A menținut executarea respectivelor acte contestate la nivelul sumei de 10.000.000.000 lei impozit pe profit și TVA.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990 și 581 C. proc. civ. Prin sentința nr.129 din 12 mai 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a anulat actele contestate pentru suma totală de 250.714.579.603 lei, menținându-le pentru obligații fiscale de 74.951.158 lei. A menținut încheierea de suspendare cu nr.369 din 13 noiembrie 2002, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a obligat pârâții să plătească în solidar reclamantei suma de 50.200.000 lei cheltuieli de judecată parțiale. Instanța a avut în vedere actele și expertiza efectuată în cauză. Împotriva încheierii nr.369 din 13 noiembrie 2002 din Camera de Consiliu, având ca obiect suspendarea executării vremelnice au formulat recurs pârâții și reclamanta.

Pârâții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7,8, 9 Cod procedură civilă, susținând că deja a fost demarată executarea silită a sumelor prin poprirea conturilor bancare ale societății debitoare fiind emis titlul executor nr.16 din 8 noiembrie 2000 care nu a fost contestat. Prin modul de soluționare a cererii de suspendare instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, or, cercetarea fondului cauzei este incompatibilă cu procedura reglementată de art. 581, 582 C. proc. civ. Reclamanta în recursul declarat susține că în mod nejustificat nu s-a dispus suspendarea executării vremelnice și pentru 10 miliarde lei. Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs și împotriva hotărârii prin care s-a admis în parte acțiunea și a solicitat admiterea, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, actele contestate fiind legal întocmite.

S-a arătat că, greșit au fost considerate pierderea de gat ca pierdere tehnologică, consumul necesar funcționării sistemului de alimentare cu gaze naturale, pierderile din rețelele de transport și distribuție în cazul calamităților sau accidentelor și pierderilor provocate de risipă oricare ar fi cauzele acesteia , 71.410.398.429 lei cu 17.852.599.609 lei majorări și penalități aferente (O.U.G. nr. 17/2001). Aceste pierderi nu au fost cuprinse în costuri și nu au fost recuperate din preț, deci nefiind destinate realizării operațiunilor impozabile sau scutite, cu drept de deducere, ea nu poate beneficia de deducere TVA. Reclamanta nu a respectat regimul juridic al exporturilor realizate prin comision, astfel că nu poate beneficia de cota 0 TVA.

Recursurile pârâților și reclamantei, având ca obiect încheierea de suspendare nr.369 din 13 noiembrie 2002, nu vor fi analizate întrucât au rămas fără obiect prin soluționarea pe fond a recursului. Recursul declarat de pârâți împotriva sentinței este nefondat. Reclamanta este o persoană juridică română înființată pe structura fostei Întreprinderi de rețele și distribuție a gazelor naturale Târgu Mureș, cu o rază de activitate pe 20 județe, are 12 regionale de distribuție, ce cuprind din punct de vedere teritorial mai multe județe, acestea nu au personalitate juridică, dar au gestiune economică proprie și au ca obiect principal activitatea de distribuire și comercializare a gazelor naturale, cu dispecerizarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, cu controlul utilizării acestora de către consumatori.

În această rețea de distribuire a gazelor naturale după ce ele au fost preluate de la S.C.”Conducte Magistrale Expo Gaz” SA Mediaș, prin diferite puncte de măsurare și control în număr de 19, aceasta pe conductele pe care le are în proprietate le distribuie celor 681.183 abonați ( 649.608 abonați casnici, 21.203 abonați agenți economici și 1.372 abonați instituții publice). Expertiza a arătat că sistemul paușal de facturare a consumului de gaze naturale a fost eliminat prin montarea de către fiecare abonat principal și subconsumator a contoarelor, existând 704.677 contoare volumetrice în special la populație, 1.775 bucăți contoare cu diagramă, care sunt folosite de noii consumatori industriale și la care diagrama se schimbă zilnic și 418 contoare de alte tipuri.

În legătură cu prevederile cantitative de gaze naturale, rezultate din activitatea de distribuție instanța având în vedere concluziile expertizei dar și decizia Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ nr. 580 din 12 februarie 2003, prin care s-au anulat obligații de același gen dar pe o altă perioadă a reținut că sunt pierderi tehnologice în procesul de stocare, transport și distribuție a gazelor naturale la fiecare abonat, pierderi tehnologice inerente, și care, s-au încadrat într-un procent mediu de 1,40%, la total, față de cel admis de normele în vigoare de 1,46%. Legal instanța a reținut că sunt deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, fiindcă se încadrează în normele de consum tehnologic și nu s-a probat că aceste pierderi s-ar datora unor neglijențe sau proastei administrări a conductelor de distribuție.

Cât privește plata majorărilor de întârziere, aferente impozitului pe profit, în valoare de 6.939.853.762 lei, stabilit prin procesul verbal de control nr.16971 din 8 decembrie 1999, obligație menținută la buget și prin decizia nr.250/2001, nu se justifică întrucât obligația principală a fost anulată prin sentința nr.376/2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr.580/2003 a Curții Supreme de Justiție. Aceeași situație există pentru suma totală de 8.426.415.235 lei stabilită ca fiind datorată la buget de către Curtea de Conturi a județului Mureș, prin procesul verbal nr.6505/2001, întrucât Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Mureș, prin sentința nr.10/2002 a anulat obligațiile principale ale reclamantei, pentru care s-au calculat aceste obligații fiscale subsecvente, soluția devenind irevocabilă prin decizia nr.391 din 13 septembrie 2002 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

În ceea ce privește aplicarea cotei 0 de TVA în legătură cu care organele de control au stabilit: 1.068.863.024 lei TVA aferent serviciilor de distribuție gaze naturale prestate de societate către Metalexportimport SA București, pentru perioada 1 ianuarie 200 – 31 ianuarie 2001; 975.039.114 lei majorări aferente, 32.065.891 lei penalități aferente, 3.353.450.280 lei TVA aferentă exportului realizat prin comision pentru perioada 2000 – 2001, 200.298.362 lei majorări aferente și 100.603.503 lei penalități aferente, în mod legal instanța le-a considerat că societatea nu le datorează. S-a avut în vedere că în contractul nr.11 din 5 noiembrie 1999 încheiat între societate – în calitate de prestator și „M” SA București în calitate de beneficiar și „F” AG Germania în calitate de furnizor de gaze naturale de import, la art. 4 pct. 4.1.4.

este menționat, „beneficiarul va îndeplini formalitățile vamale de import, va plăti comisionul vamal și TVA la prezentarea în vamă, contravaloarea acestora trebuind a fi inclusă în valoarea de vamă aferentă bunurilor (gaze naturale de import) de către beneficiarul contractului”. Conform contractului, reclamanta a avut numai calitatea de prestator de servicii, de transport gaze prin conductele proprietatea sa cu prețul de 8,5 USD/1000 mc. Furnizorul gazelor a fost firma „F” din Germania iar beneficiara este S.C.”M” SA, care conform clauzelor contractuale avea obligația de a face toate formalitățile vamale, de a plăti comision vamal și TVA la prezentarea în vamă, obligații îndeplinite de beneficiarii efectivi-consumatori – de S.C.”I.S.” SA și S.C.”G.S.” SA Oțelul Roșu-Sacomet.

Expertiza a arătat că beneficiarii efectivi ai gazelor naturale transportate pe conducte, au achitat aceste obligații, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 17 B din Ordonanța Guvernului nr. 17/2000 și pct. 9, 20 lit. b) din H.G. nr. 401/2001, potrivit cărora sunt supuse cotei zero a TVA, serviciile prestate de contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA, contractate cu beneficiarii cu domiciliul în străinătate și a căror contravaloare, a fost inclusă în valoarea din vamă aferentă bunurilor de import.

Facturarea cu cota TVA 0 a mărfurilor livrate la export prin comisionari este justificată întrucât în declarațiile vamale de export și facturile externe rezultă că întreaga cantitate facturată comisionarilor, S.C.”P” SRL și S.C.”F.E.” SA a fost livrată de acestea la export, furnizorul produselor fiind S.C.”Distrigaz Nord” SA (este vorba de exportul de castraveți cornișor recoltați de la serele Dumbrăveni - în primăvara anului 2000 până la 26 iunie 2000, când au fost publicate normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr.17/2000, aprobate prin H.G. nr.401/2000). Instanța în mod temeinic a reținut că reclamanta a avut dreptul de a deduce TVA pentru bunurile achiziționate cu înființarea reprezentanței – punctului de lucru - din București, întrucât investiția a fost utilă acestei, a fost aprobată și recunoscută de pârâți, astfel că și investițiile adiacente pentru a putea fi exploatate scopului pentru care s-au realizat sunt deductibile fiscal.

Cât privește comercializarea de bunuri la un preț inferior de producție (la produsul castraveți cornișor) acestea s-au justificat prin cererea redusă, neexistând posibilitatea de a opri pentru o perioadă producția de castraveți ce trebuie recoltată zilnic. În consecință, recursul declarat de pârâți împotriva sentinței este nefondat, astfel că, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva încheierii nr. 369 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, precum și de S.C.”Distrigaz Nord” SA Târgu Mureș ca rămase fără obiect. Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 129 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 martie 2004.