ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 939/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 11 iulie 2014, sub nr. 735/46/2014, petenta SC A.T. SRL a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 1288 din 24 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 4444/109/2013, până la soluționarea apelului declarat, în contradictoriu cu intimatul O.G. Prin această cerere a fost solicitată suspendarea executării provizorii a unei sentințe pronunțate în cadrul unui dosar având ca obiect contestație decizie concediere (executorie provizoriu de drept, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. muncii), sentință prin care în prima instanță a fost admisă in parte contestația formulată de reclamantul O.G.

și s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 411 din 10 mai 2013 emisă de către intimata SC A.T. SRL, cu dispunerea reintegrării contestatoruîui pe postul avut anterior concedierii și obligării intimatei să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și actualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii până ia reintegrarea efectivă. Împotriva sentinței civile prin care s-a admis în parte acțiunea, s-a formulat apel de către intimata SC A.T. SRL. Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 1288 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 4444/109/2013.

Împotriva acestei încheieri a declarat „apel" petenta SC A.T. SRL, în temeiul art. 466 și urm. C. proc. civ., arătând că motivele de netemeinicie și nelegalitate le va depune printr-un memoriu separat, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 18 decembrie 2014. Prin rezoluția din 06 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, având în vedere că încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă. Completul de filtru nr. 7, la data de 19 ianuarie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 38-39 dosar recurs, iar ambele părți au depus puncte de vedere prin care SC A.T. SRL a considerat admisibilă calea de atac a apelului pentru că este prevăzută de lege, considerând că instanța competentă să judece apelul este curtea de apel, în timp ce intimatul O.G. a considerat calea de atac inadmisibilă. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 27 martie 2015, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11 iulie 2014, sens în care, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr, 134/2010 privind C. proc. civ. (denumit în continuare C. proc. civ.), în forma în vigoare la acel moment, întrucât, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele civile în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Din coroborarea dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 10 și ale art. 448 alin. (2) C. proc.

civ., rezultă că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept în cazurile prevăzute de lege, executarea având un caracter provizoriu. În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol (în forma în vigoare la data formulării prezentei cereri de suspendare, 11 iulie 2014), prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra^suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Prin urmare, cum în speță sentința civilă nr. 1288 din 24 iunie 2014 a Tribunalului Argeș este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise împotriva hotărârii supuse executării.

Pe de altă parte, în ceea ce privește normele de competență, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefimtîve sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 334 alin. (1) din aceeași lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". În consecință, nici acest temei din legea specială nu permite reținerea caracterului admisibil al apelului întrucât, pe de o parte, textul privește calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței primei instanțe nu este o hotărâre nedefinitivă, ci definitivă.

În plus, o hotărâre judecătorească (încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței primei instanțe) nu poate fi calificată drept im act Judecătoresc, de orice natură, teza finală a textului citat fiind alternativă ipotezei hotărârii nedefinitive și, prin urmare, aplicabilă situațiilor în care obiectul recursului este un alt act al instanței decât o hotărâre judecătorească nedefmitivă (hotărârile judecătorești fiind sentințe, decizii ori încheieri, conform art. 424 alin. (1) - (5) C. proc. civ.). De asemenea, principiul legalității căiior de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ. împiedică această instanță să procedeze la recalificarea acestuia din apel în recurs.

Este adevărat că, potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ., încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, însă trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apei care soluționează apelul printr-o hotărâre definitivă. Mai mult, contrar susținerilor SC A.T. SRL din punctul de vedere în sensul că hotărârea atacată nu este definitivă, trimiterea la ordonanța președințială pe care legiuitorul a facut-o în art. 450 alin. (5) C. proc. civ., ca procedură specială, trebuie interpretată coroborat cu dispozițiile art. 718 C. proc. civ., de asemenea, normă de trimitere în contextul alineatelor precedente.

Se constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin referirea la instituția ordonanței președințiale este asigurată prin verificarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 C. proc. civ., în analiza unei cereri întemeiate pe art. 450 alin. (5) C. proc. civ. Printr-o asemenea interpretare teleologică a dispozițiilor art. 450 alin. (5), coroborate cu prevederile art. 718 alin. (7), se poate considera că art. 718 alin. (7) este aplicabil în ceea ce privește calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanței președințiale, pronunțate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esențiale ale ordonanței președințiale. Ca atare, suntem în prezența unei aplicări „în mod corespunzător" a dispozițiilor art. 999 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că hotărârea prin care se soluționează cererea întemeiată pe art. 450 alin. (5) nu este supusă vreunei căi de atac, date fiind dispozițiile art. 482 și art. 718 alin. (7) C. proc. civ. În ceea ce privește calea de atac a apelului, judecata acestuia nu poate fi adusă însă în fața Înaltei Curți, exclusiv în considerarea argumentelor regăsite în jurisprudența Înaltei Curți în aplicarea art. 450 alin. (3) C. proc. civ. (Decizia nr. 420 din 06 februarie 2014, Decizia nr. 1255 din 10 aprilie 2014, Decizia nr. 1299 din 06 mai 2014), ce susțin inadmisibilitatea acestei căi de atac în fața acestei instanțe - raționamentul fiind același, date fiind normele de competență și organizare judiciară.

Or, în privința căii de atac împotriva unei încheieri pronunțate în temeiul art. 450 alin. (5) C. proc. civ. - aspect ce interesează din perspectiva admisibilității căii de atac analizate - trebuie observată incidența dispozițiilor art. 718 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora încheierea prin care instanța dispune suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare nu este supusă niciunei căi de atac, nefiind astfel competentă nici instanța de apel, astfel cum susține petenta prin punctul de vedere exprimat. Față de cele menționate, calea de atac intitulată „apel" formulată de petenta SC A.T.

SRL apare ca inadmisibilă, întrucât, deși potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, "în situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către curtea de apel într-o materie în care se pronunță o hotărâre definitivă, și încheierea interîocutorie de natura ceiei atacate în cauză, pronunțată în cursul acelei proceduri, este o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac, intitulată „apel", formulată de petenta SC A.T.

SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC A.T. SRL, cu sediul social în Pitești, jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul O.G., domiciliat în Pitești, jud. Argeș, împotriva încheierii de ședință din 05 noiembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2015.