ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1299/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2301 din

6 decembrie 2013, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SRL, a dispus anularea

deciziei din 4 decembrie 2012 emisă de pârâtă cu repunerea părților în situația

anterioară; a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior

emiterii deciziei contestate cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri

egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi

de care ar fi beneficiat.

Totodată, a obligat pârâta la plata sumei

de 1.600 euro, în echivalent RON la data plății.

A respins cererea de plată a daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta SC C.T. SRL.

În cadrul apelului, prin cerere separată,

apelanta a solicitat și suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului.

A invocat în acest sens nelegalitatea sentinței,

deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, precum și netemeinicia,

pentru că s-a respins excepția tardivității contestației împotriva deciziei nr.

123/2012, iar pe fond instanța nu a ținut seama de apărările societății conform

cărora reclamantul nu a mai venit la serviciu din data de 1 decembrie 2012, comunicând

verbal angajatorului că nu mai dorește să lucreze, iar cu privire la plata drepturilor

salariale aferente lunilor octombrie și noiembrie 2012 din fișa contului salariatului

și din extrasele de cont și ordinul de plată din 6 februarie 2013 depuse la dosar

rezultă că aceste drepturi au fost achitate integral.

Prin încheierea de ședință din 28 martie

2014, Curtea de Apel Galați,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de apelanta

SC C.T. SRL și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 2301 din 6

decembrie 2013 a Tribunalului Galați, până la soluționarea apelului declarat de

pârâta-apelantă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 274 C. muncii, ale art. 450

alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., din a căror analizare rezultă că pentru a

se putea dispune suspendarea executării provizorii a unei sentințe se impune respectarea

unor cerințe de formă, care, în speță, sunt îndeplinite. În acest sens, pe lângă

dovada consemnării la Banca C. a cauțiunii calculate conform art. 718 alin. (2)

C. proc. civ. și depuse în instanță, se constată existența unei hotărâri pronunțată

de Tribunalul Galați împotriva căreia s-a înregistrat la data de 3 aprilie 2014

calea de atac a apelului și nesoluționată până în prezent, precum și faptul că reclamantul

a solicitat executarea silită a sentinței în ceea ce privește drepturile bănești.

Curtea de apel a constatat astfel că, în

cauză sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii de suspendare.

În ceea ce privește temeinicia acesteia,

curtea de apel a constatat că nu toate motivele invocate prin cerere pot fi analizate

în cadrul acestei judecăți. Astfel, nu pot face obiectul cauzei de față motivele

invocate cu privire la netemeinicia și nelegalitatea sentinței de fond, deoarece

analiza acestor motive cade în competența exclusivă a instanței învestită cu judecarea

apelului declarat. de pârâtă împotriva sentinței tribunalului. Instanța de apel

învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii apelate analizează

dacă există o situație de urgență ce ar justifica până la soluționarea apelului,

suspendarea executării hotărârii a cărei legalitate urmează a fi analizată în cadrul

apelului.

Sub acest aspect, în speța de față, curtea

de apel a analizat cererea prin prisma motivelor referitoare la valoarea considerabilă

a cuantumului acestor drepturi și la faptul că o executare silită a conturilor bancare

ar prejudicia activitatea societății care este o societate cu răspundere limitată,

că în raport de faptul că reclamantul a renunțat la reintegrarea în funcția deținută

anterior în cadrul apelantei, o eventuală întoarcere a executării ar fi greu de

realizat.

Din această perspectivă, existența apelului

declarat împotriva hotărârii primei instanțe, coroborat cu aceste aspecte invocate

de către apelantă în opinia curții de apel creează o aparență suficientă în susținerea

dreptului de a cere suspendarea executării.

Aceasta, motivat și de împrejurarea că

urgența luării unei măsuri în sensul solicitat există, raportat la dispozițiile

legale menționate, în condițiile hotărârilor cu executare provizorie, deoarece s-a

întreprins de către creditor demersurile necesare pentru executarea silită.

Împotriva acestei încheieri a declarat

apel reclamantul B.V.,

solicitând

respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării provizorii a sentinței

civile nr. 2301 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați, hotărâre legală

și temeinică, dată cu respectarea legislației în vigoare în ce privește dreptul

muncii.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat

că, prin cererea de suspendare a executării sentinței, apelanta SC C.T. SRL încearcă

să tergiverseze efectuarea plății drepturilor salariale ce i se cuvin.

Analizând cererea, Înalta Curte, constată

următoarele:

Conform art. 274 C. muncii, hotărârile

pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept.

În baza art. 450 C. proc. civ., în apel

poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui articol prevăzându-se

că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718

alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează

procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea

asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

În aceeași materie, art. 484 C. proc. civ.

prevede că, în situația în care se formulează, în recurs, o cerere de suspendare

a executării hotărârii recurate, aceasta se soluționează prin încheiere motivată

definitivă.

În ceea ce privește normele de competență,

se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența

sa.

În această materie, art. 21 din Legea

nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secția I civilă,

secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate

de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și

recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești,

de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății

a fost întrerupt în fața curților de apel”. În ceea ce privește completele de judecată,

potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege „Completele de judecata se compun din

3 judecători ai aceleiași secții”.

Coroborând dispozițiile legale incidente,

menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia

competenței materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă

pentru următoarele motive:

Deși potrivit art. 718 alin. (6) C. proc.

civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat,

trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului

judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea

de apel.

În reglementarea dispozițiilor C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior,

Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul

procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare

judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență,

trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei

Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere

care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva

încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei

hotărâri.

În consecință, deși potrivit dispozițiilor

legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată

în apel este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această

hotărâre a fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă,

nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară,

respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, calea de atac

întitulată „apel” formulată de reclamantul B.V. împotriva încheierii din 28 martie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac

intitulată „apel” declarată de reclamantul B.V. împotriva încheierii din 28 martie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2014.