ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2014

Asupra cauzei de fața constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 18 februarie 2013,

petentul R.C.V. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Galați, anularea deciziei din 5

iunie 2012 și obligarea intimatei la acordarea indemnizației lunare reparatorii,

calculate la valoarea salariului mediu brut pe anul 2011, de 2.022 RON, la plata

diferenței de drepturi între indemnizația plătită și cea solicitată, începând cu

data de 1 ianuarie 2011, inclusiv pe luna ianuarie 2010 și la restituirea contribuției

de asigurări sociale de sănătate în sumă de 740 RON, reținută de intimată începând

cu data de 1 ianuarie 2011.

Acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile

din Legea nr. 341/2004, Legea nr. 118/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 287/2010,

O.U.G, nr. 11/2011, O.U.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 107/2010, Legea nr. 48/2002,

Legea nr. 294/2011, art. 7 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 16

și art. 138 din Constituția României, art. 4 și art. 15 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 205-art. 207 din O.G. nr. 92/2003 și art. 153 lit.

f), lit. g) și lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Prin sentința nr. 1462 din 7 iunie 2013

pronunțată de Tribunalul Galați,

secția I civilă, s-a admis excepția tardivității invocate de intimata Casa Județeană

de Pensii Galați, iar contestația formulată împotriva deciziei din 5 iunie 2012

a fost respinsă, ca tardiv formulată; a fost admisă, în parte, acțiunea promovată

de contestatorul R.C.V., intimata fiind obligată să calculeze indemnizația reparatorie

prevăzută de Legea nr. 341/2004, cuvenită acestuia, în raport de câștigul salarial

mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru

anul 2011; intimata a fost obligată să plătească contestatorului diferența dintre

indemnizația calculată conform celor menționate în precedent și cea efectiv încasată,

începând cu luna ianuarie 2011; au fost respinse, ca nefondate, celelalte capete

de cerere privind restituirea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Prin decizia nr. 93 din 12 decembrie 2013,

Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamantul R.C.V. împotriva sentinței nr. 1462 din 7 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Galați, secția I civilă și a admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Galați împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în

sensul că a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligația de calcul

a indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 și de plată a diferențelor, menținând

celelalte prevederi ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii definitive a

declarat recurs contestatorul R.C.V., întemeiat pe dispozițiile art. 483, art. 485

și urm. C. proc. civ.

În motivare, a susținut, în esență, că

a solicitat calcularea indemnizației lunare conform indicativului anual actualizat,

precum și restituirea sumei de 2.455 RON, cu dobânda aferentă acesteia.

A mai arătat că instanța de apel trebuia

să supună analizei cererea privind anularea deciziei din 5 iunie 2012 emisă de pârâtă,

întrucât, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, actele având acest caracter pot fi atacate oricând.

Criticile formulate în recurs au mai vizat

aspecte referitoare la faptul că se impunea ca instanțele de fond să facă aplicabilitatea

dispozițiilor Legii nr. 12/2010 în ceea ce privește calculul indemnizației reparatorii,

că declarația la care sunt obligați revoluționarii se formulează în conformitate

cu câștigul salarial

mediu

brut lunar și că intimata trebuie obligată la restituirea contribuției de asigurări

sociale către reclamant, întrucât O.U.G. nr. 107/2010, care a modificat corespunzător

Legea nr. 92/2006, nu a primit avizul Parlamentului.

Recursul promovat în cauză a fost înregistrat

pe rolul instanței supreme la data de 25 februarie 2014, iar Ia 1 aprilie 2014,

în condițiile stipulate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul

privind admisibilitatea în principiu a acestuia.

Completul de judecată a luat act de conținutul

raportului prin rezoluția din 2 aprilie 2014 și a dispus comunicarea acestuia către

părțile în litigiu.

Acestea nu au formulat un punct de vedere

asupra raportului, însă, la data mai sus menționată, recurentul a depus la dosarul

cauzei o cerere de renunțare la judecată.

Având în vedere că renunțarea la judecata

recursului este un act de dispoziție care presupune ca titularul să aibă deschisă,

în principiu, o asemenea cale de atac, cu prioritate, Înalta Curte va supune analizei

problema admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin.

(1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., față de care constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin.

(1) C. proc. civ. „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept

de apel

precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege

sunt supuse recursului”.

Art. XVIlI alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează

că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și

până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate

în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea,

în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel

în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului”.

Pentru această categorie de litigii, noua

reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Față de obiectul cererii deduse judecății,

care constă în calcularea indemnizației reparatorii la valoarea salariului mediului

brut pe anul 2011, plata diferenței de drepturi bănești și restituirea contribuției

de asigurări sociale de sănătate, precum și în anularea deciziei din 5 iunie 2012

emisă de pârâtă, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de reclamant,

Înalta Curte constată că acesta izvorăște dintr-un conflict privind asigurările

sociale,

Prin urmare, în sensul arătat, cauza se

circumscrie dispozițiilor art. XVIIl alin. (2) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în această materie.

În cauză, decizia nr. 93 din 12 decembrie

2013 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este

definitivă, în înțelesul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care

împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele arătate în precedent,

în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul R.C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul R.C.V. împotriva deciziei nr. 93 din 12 decembrie 2013 a Curții de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

8 mai 2014.