ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2015

Asupra

cererii de revizuire de față,

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1398 din

4 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul lași, s-a dispus, în temeiul art. 131 din

Legea privind procedura insolvenței, închiderea procedurii insolvenței

debitorului SC C. SRL și radierea acestuia din registrul comerțului și din alte

registre.

În temeiul

art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul

judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, cu excepția celei prevăzute

de art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

În temeiul

art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea

sentinței creditorilor, D.G.F.P. a județului lași și O.R.C. de pe lângă

Tribunalul lași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii

insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

A fost

aprobat în parte decontul practicianului A. IPURL și s-a dispus ca din fondul

de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 să-i fie achitate

acestuia suma de 1.000 RON onorariu și suma de 475 RON cu titlu cheltuieli de

procedură.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1737/S din 6 noiembrie 2013, s-a dispus deschiderea procedurii

simplificate a insolvenței și intrarea în faliment a debitoarei SC C. SRL, cu

sediul în lași, str. D., jud. lași, înregistrată la O.R.C. lași în data de 4

iunie 2003 și a fost numit lichidator judiciar A. IPURL, cu sediul în mun.

lași, șos. N., jud. lași.

S-a mai

reținut faptul că raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii a

fost publicat în Buletinul Procedurilor în Insolventă din data de 31 martie

2014.

În ceea ce privește

propunerea de închidere a procedurii, judecătorul sindic a reținut că, din verificările

efectuate și din relațiile primite de la instituțiile abilitate, rezultă că debitorul

nu are nici un fel de avere.

Instanța a constatat

că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege și că

notificarea a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență. S-a reținut

incidența dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței care prevăd

că „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că

nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a

acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze

sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a

procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este

înmatriculată.”

Deoarece nu au

fost identificate bunuri mobile și/sau imobile care să aparțină patrimoniului debitoarei

și care să poată fi valorificate în cadrul procedurii de faliment pentru obținerea

sumelor necesare acoperirii masei credale, s-a dispus închiderea procedurii și radierea

din Registrul comerțului.

Potrivit dispozițiilor

art. 136 din Legea insolvenței s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de

orice îndatoriri și responsabilități.

În ceea ce privește

decontul prezentat de lichidatorul judiciar, având în vedere faptul că procedura

a fost deschisă în temeiul Legii nr. 85/2006, dar provine din procedură deschisă

anterior în temeiul Legii nr. 31/1990, în baza art. 89 alin. (1) lit. c) din Statutul

de organizare și funcționare a U.N.P.I.R., coroborat cu art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 85/2006, a fost aprobat parțial onorariul practicianului, respectiv suma de

1.000 RON și integral suma solicitată cu titlu cheltuieli materiale.

S-a dispus notificarea

sentinței conform art. 135 din legea privind procedura insolvenței.

Lichidatorul judiciar

A. IPURL a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1398/2014 a Tribunalului

lași pe care a criticat-o doar în ceea ce privește onorariul acordat de către judecătorul

sindic.

Prin decizia

nr. 353 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția civilă, a fost respins

apelul ca nefondat, instanța reținând în motivare următoarele:

Potrivit art.

4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în lipsa disponibilităților în contul debitorului,

cum este și situația din prezenta cauză, se va utiliza fondul de lichidare, plățile

urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din O.U.G.

nr. 86/2006 aprobată și completată prin Legea nr. 254/2007.

Potrivit art.

19 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 85/2006, în cazul în care renumerația se

va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită

de judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia

de practician în insolvență.

Potrivit art.

89 alin. (1) lit. c) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de

practician în insolvență (M.Of. nr. 134/14.03.2013) în cazul procedurilor de insolvență

deschise în baza Legii nr. 85/2006, dar provenite din proceduri deschise în temeiul

Legii nr. 359/2004 sau ale Legii nr. 31/1990 (cum este cazul debitoarei SC C.

SRL), onorariul va fi de 1.000 RON dacă complexitatea procedurii rămâne la stadiul

prezentat în raportul privind situația economică a societății întocmit în conformitate

cu art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Curtea a constatat

că legiuitorul a stabilit elemente obiective în raport de care lichidatorul judiciar

și ulterior judecătorul sindic stabilește, respectiv încuviințează, onorariul pentru

activitatea desfășurată.

Curtea a apreciat

că derularea și durata procedurii, complexitatea acesteia sunt esențiale în determinarea

cuantumului onorariului, la care se adaugă condiția expres prevăzută în art. 89

alin. (1) lit. c) mai sus menționat.

Astfel, lichidatorul

judiciar a procedat la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care

au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei conform art. 20 lit. b) și

art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, asemănător celui ce se întocmește conform

art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, a definitivat tabelul creanțelor cu un

singur creditor, a promovat acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale și a întocmit

raportul final, prin urmare, activitatea desfășurată de către recurent a fost corect

apreciată de către judecătorul sindic prin acordarea unui onorariu în cuantum de

1.000 RON cu titlu de onorariu.

Faptul că onorariul

lichidatorului judiciar a fost aprobat de către adunarea creditorilor nu are relevantă

în cauză deoarece s-a făcut cu nerespectarea textelor legale indicate mai sus. În

cauza de față, onorariul se stabilește de către judecătorul sindic, adunarea creditorilor

dispunând asupra unei măsuri cu depășirea competențelor legale.

Achitarea taxei

judiciare de timbru, notificările efectuate conform Legii nr. 85/2006, solicitarea

de relații de la instituții publice se reflectă în cheltuieli materiale, necenzurate

de judecătorul sindic.

Împotriva deciziei

nr. 353 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția civilă, a formulat cerere

de revizuire revizuenta A. IPURL Iași, invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 C.

proc. civ.

Revizuienta critică

decizia atacată sub aspectul diminuării de către instanță a onorariului lichidatorului,

considerându-se că acest lucru nu este justificat. Se susține de către revizuienta

că în situații similare Curtea de Apel lași a dispus admiterea cererilor de apel

pronunțându-se în sensul admiterii, schimbării în parte a sentințelor de închidere

și acordarea onorariului în cuantum de 3.000 RON așa cum a fost acesta aprobat de

adunarea creditorilor, în conformitate cu dispozițiile legale și a normelor care

reglementează profesia de practician în insolvență. În acest sens, revizuienta menționează

o serie de decizii: decizia nr. 338 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 6078/99/2013;

decizia nr. 339 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 8461/99/2013, decizia nr. 7

din 7 ianuarie 2015 în Dosarul nr. 5013/99/2013, decizia nr. 242 din 22

octombrie 2014 în Dosarul nr. 6696/99/2013, decizia nr. 315 din 26 noiembrie 2014

în Dosarul nr. 6695/99/2013 și decizia nr. 1444 din 5 octombrie 2012 în Dosarul

nr. 12250/99/2011.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține

următoarele considerente:

Cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., susținându-se

contrarietatea dintre decizia atacată și alte decizii respectiv decizia nr. 338

din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 6078/99/2013; decizia nr. 339 din 10 decembrie

2014 în Dosarul nr. 8461/99/2013, decizia nr. 7 din 7 ianuarie 2015 în Dosarul

nr. 5013/99/2013, decizia nr. 242 din 22 octombrie 2014 în Dosarul nr. 6696/99/2013,

decizia nr. 315 din 26 noiembrie 2014 în Dosarul nr. 6695/99/2013 și decizia

nr. 1444 din 5 octombrie 2012 în Dosarul nr. 12250/99/2011, pronunțate de Curtea

de Apel lași.

Conform temeiului

legal indicat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă

fondul sau revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul poate fi cerută dacă există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite,

care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431

din noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași

calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ

mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei

anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre,

ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate

în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării

menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași

cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale

căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană

a acestora.

În cauza dedusă

judecății nu este îndeplinită condiția triplei identități deoarece hotărârile pronunțate

în dosarele menționate au avut ca obiect procedura insolvenței altor debitori, în

care au fost desemnați alți practicieni în insolvență în calitate de lichidatori

judiciari, iar fiecare procedura are particularitățile sale atât în ceea ce privește

părțile cât și obiectul și chiar temeiul juridic.

Chiar în condițiile

în care problemele juridice din dosarele menționate prezintă similitudini, ele vizează

alte părți, așadar soluțiile date în aceste dosare, nu au autoritate de lucru judecat

asupra soluției pronunțată în dosarul în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de față

nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 din

noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuenta A. IPURL Iași împotriva deciziei nr. 353 din

18 decembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția civilă.

Cu drept de recurs

care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 30 de zile de

la comunicare.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 martie 2015.