ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231 din 2

decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, s-au dispus următoarele:

I) În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994

cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic.

art. 122 lit. d) C. proc. pen. și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului

penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din

Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.C.

pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

II) În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitată inculpata M.C.M., pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994

cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic.

art. 122 lit. d) C. proc. pen. și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului

penal față de aceeași inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea

nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a)

C. pen. a fost condamnată inculpata M.C.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani

cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 14,

346 C. proc. pen. cu ref. la art. 998, 1003 și art. 1000 alin. (3) C. civ. au fost

obligați inculpații, în solidar, și în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC G. SRL Oradea, prin administrator T.A.O., la plata sumei de 1.278,50 RON reprezentând

TVA și impozit pe profit, plus majorările și penalitățile aferente până la data

stingerii sumei datorate, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile

Statul Român, prin A.N.A.F. București și au fost respinse restul pretențiilor civile

ca neîntemeiate.

S-a constatat

că SC T. SRL Oradea prin administrator P.T., SC G.A. SRL Oradea prin administrator

C.M.O., SC C.C. SRL prin administrator M.G., SC N.S. SRL prin administrator N.T.G.,

SC A.O. SRL Oradea prin administrator D.A., SC U.O.O. SRL Oradea prin administrator

H.I., SC P. SRL Nădlac prin administrator M.M., SC S.B.S.O. SRL Timișoara prin administrator

N.G. prin lichidator judiciar SC C.L. SRL, SC A.S.W.S. SRL Timișoara prin administrator

S.R.P. și SC D. SRL Timișoara prin administrator D.A.V. nu au formulat pretenții

civile în cauza penală.

S-a dispus confiscarea

de la inculpata M.C.M. a sumei de 301.023,60 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului

creat prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 348

C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale.

În baza art. 191

alin. (2), (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, după rămânerea

definitivă a acesteia, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 15

martie 2001, inculpatul M.C. a preluat părțile sociale ale SC G. SRL, cesiune efectuată

în baza actului adițional autentificat notarial la Biroul Notarului Public M.A.,

operat apoi în registrul Comerțului Bihor la 21 martie 2001, în baza încheierii

judecătorului delegat nr. 2033/2001. Acesta și-a păstrat calitatea de asociat unic

și administrator al acestei societăți până la 09 octombrie 2001, când și-a cesionat

toate părțile sociale către numitul T.A.O., în baza actului adițional autentificat

tot la Biroul Notarului Public M.A., operat apoi la O.R.C. Bihor conform încheierii

judecătorului delegat nr. 8269/2001. T.A.O. a preluat SC G. SRL Oradea de la inculpatul

M.C., în prezența inculpatei M.C.M., după ce aceștia i-au fost prezentați de către

numita C.C.D., preluând - odată cu părțile sociale - și toate actele contabile ale

SC E. SRL Oradea de la C.C., împreună cu arhiva societății, după care numitul T.A.O.

susține că ar fi cesionat părțile sociale unei alte persoane, care însă neagă preluarea

societății.

Garda Financiară

Bihor a procedat la verificarea activității firmei SC G. SRL pentru perioada de

activitate aprilie-septembrie 2001, întocmindu-se 3 note de constatare. Astfel,

prin nota de constatare nr. 84850 din 19 iulie 2002 s-a stabilit că în perioada

16 mai 2001-8 iunie 2001 SC G. SRL a achiziționat de la SC T. SRL Arad motorină,

cu și fără taxe de drum, comercializate ca și motorină cu taxă de drum, operațiune

nevidențiată în contabilitatea societății și, implicit, necalcularea și nevirarea

la bugetul de stat a taxelor și impozitelor datorate. Prin nota de constatare din

11 aprilie 2003 s-a stabilit că pe lângă achiziția de produse petroliere de la SC

T. SRL, în aceeași perioadă, SC G. SRL a achiziționat produse petroliere scutite

de plata accizelor și a taxei de drum și de la alte societăți comerciale, efectuând

livrări de motorină auto către alte societăți. Pentru perioada iunie-august 2001

a fost încheiată și nota de control din 26 mai 2003 care a vizat activitatea de

aprovizionare cu produse petroliere de tip vegasol, combustibil tip P, combustibil

tip M și combustibil lichid ușor, a SC G. SRL, produse cu privire la care se reține

că au fost substituite în motorină cu taxă de drum și valorificate astfel, stabilindu-se

un alt prejudiciu aferent acestei activități. S-a reținut că, în fapt, inculpata

M.C.M. a exercitat funcția de director în baza unei împuterniciri primite de la

soțul său, inculpatul M.C., administratorul SC G. SRL, având în același timp și

specimen de semnătură la băncile unde societatea avea conturi deschise: W. Bank

și B.C.R. În baza acestei împuterniciri, în perioada aprilie-septembrie 2001, a

achiziționat în numele SC G. SRL motorină și fracții petroliere nepurtătoare de

taxă și fonduri speciale pe care, ulterior, le-a livrat terților sub formă de motorină

auto care - potrivit legislației în vigoare - este purtătoare de taxe, sustrăgându-se

de la plata obligațiilor bugetare reprezentând fond special al drumurilor publice,

fond special pentru produse petroliere și impozit pe profit.

În cursul urmăririi

penale a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară stabilindu-se că în perioada

aprilie-septembrie 2001 SC G. SRL s-a aprovizionat cu produse petroliere în mod

real de la SC R. SRL Ploiești, SC T. SRL Ploiești, SC 7X7 SRL, SC T. SRL Arad, SC

H. SRL Arad, SC B.M.O. SRL Timișoara, SC K&H SRL Arad, SC B.I.E. SRL Oradea,

SC T.G.S.M.G. SRL Oradea, produsele petroliere achiziționate fiind de fapt motorină

fără taxă de drum, cu petrol, combustibil M, combustibil P, vegasol - produse accizate,

dar pentru care nu se datorează taxă de drum sau fond special pentru produse petroliere.

Aceste produse au fost vândute fictiv la diverse societăți comerciale. În aceeași

perioadă, SC G. SRL a achiziționat în mod fictiv motorină cu taxă de drum și fond

special pentru produse petroliere pe care apoi a facturat-o către societăți din

Oradea și Timișoara. Înregistrarea fictivă de vânzări de produse petroliere scutite

de taxa de drum și fond special de produse petroliere către societăți comerciale,

concomitent cu înregistrarea fictivă de aprovizionări de motorină cu taxă de drum

și fond special de la aceleași societăți, a avut ca scop mascarea circuitului real

al mărfurilor realizate de societate, respectiv activitatea de vânzare a produselor

și fracțiilor petroliere scutite de taxe ca motorină cu taxe și, implicit, neplata

către bugetul de stat a sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit.

Astfel, instanța

de fond a reținut că, în perioada aprilie, mai și iunie 2001 SC G. SRL Oradea a

achiziționat, în baza unor comenzi trimise prin fax de către inculpatul M.C., produse

petroliere scutite de taxă specială în valoare totală de 83.061,75 RON de la SC

R. SRL Ploiești și de 344.019,10 RON de la SC T. SRL Ploiești, achitând integral,

prin virament bancar, contravaloarea produselor. în cursul lunii mai 2001, în baza

unei comenzi semnate de inculpata M.C.M., SC G. SRL a achiziționat de la SC 7X7

SRL motorină fără taxă MTR în valoare totală de 108.733,27 RON, contravaloarea mărfii

fiind achitată prin ordine de plată. În perioada mai-iunie 2001, aceeași societate

a achiziționat motorină și motorină fără taxă MTR de la SC T. SRL în valoare totală

de 206.102,76 RON, achitată integral prin ordine de plată de către SC G. SRL și

de către SC L. SRL sau SC E. SRL, la ordinul SC G. SRL, pentru aceste tranzacții

comenzile fiind întocmite și semnate de inculpata M.C.M. SC G. SRL a achiziționat,

în perioada 5 iunie-19 iulie 2001, combustibil lichid ușor tip 1 și motorină cu

taxă MTR în valoare totală de 191.565,99 RON de la SC H. SRL, operațiunea comercială

fiind realizată de către numita C.C., iar marfa a fost integral plătită de SC

G. SRL prin ordine de plată. Procedând în același mod, SC G. SRL a achiziționat

în perioada 26 iunie-25 iulie 2001, de la SC B.M.O. SRL Timișoara, produse petroliere

(petrol, vegasol, solvexol, combustibil lichid ușor, combustibil tip P și M, combustibil

neindustrial tip M), marfa fiind achitată de societatea cumpărătoare prin ordine

de plată, intermedierea livrării fiind făcută tot de C.C., care a intermediat și

achiziționarea de la SC B.I.E. SRL, în perioada 26 iunie-28 iulie 2001 de CLU tip

1 în valoare de 162.774,33 RON. SC G. SRL a achiziționat în luna august 2001 CLU

tip 1 și de la SC T.G.S.M.G. SA, iar în luna mai 2001, benzină premium în valoare

de 16.823,05 RON de la SC D. SRL Oradea. Produse petroliere au mai fost achiziționate

de SC G. SRL și de la societățile SC E. SRL Timișoara, SC M.P. SRL, SC O.C. SRL,

în cazul tuturor marfa fiind achitată.

S-a reținut, din

operațiunile de descrise, că achiziționarea de produse petroliere fără fonduri speciale

a fost reală, marfa respectivă fiind achitată fie de către SC G. SRL, fie de către

alte societăți, care au fost de fapt beneficiari ai mărfurilor respective, la dispoziția

SC G. SRL. Produsele petroliere nu au fost însă valorificate ca produse petroliere

beneficiarilor, având loc o substituire în motorină. În dovedirea acestei substituiri

s-a avut în vedere împrejurarea că SC G. SRL nu a avut înregistrate în evidența

contabilă mijloace fixe pentru depozitarea produselor petroliere, nu a avut contracte

de închiriere pentru asemenea spații și nici nu a plătit chirie, și nici nu a fost

autorizată să efectueze procesarea de astfel de produse. În realitate, motorina

fără taxe și fracții petroliere au fost vândute fără a exista posibilitatea depozitării

acestora și a transbordării în alte mijloace de transport, livrarea lor făcându-se

de la furnizorul societății direct la client.

Instanța de fond

a reținut că, pentru a da o aparență de realitate operațiunilor comerciale, care

au constat, de fapt, în substituirea de produse, SC G. SRL a întocmit, concomitent,

facturi fiscale fictive de aprovizionare cu motorină (6 în numele SC B.R. SRL, 7

în numele SC B. SRL, 7 în numele SC C. SRL, 8 în numele SC C.R. SRL, 2 în numele

SC E. SRL, 14 în numele SC S. SRL, 24 în numele SC SF. SRL, 13 în numele SC V.

SRL și 8 în numele SC V.B. SRL), de la societăți cu privire la care s-a stabilit

fie că nu există, fie că nu au făcut livrările respective, facturile fiind întocmite

în fals de către inculpata M.C.M. sau, la solicitarea acesteia, de către contabila

L.A. Împrejurarea că facturile au fost completate de către inculpata M.C.M., și

de contabila L.A., a rezultat și din cele două constatări tehnico-științifice grafoscopice,

dar și din recunoașterea acestora, numita L.A. recunoscând că a întocmit facturile

fiscale atât la solicitarea inculpatei M.C.M., cât și a numitei C.C., fiindu-i dictat

conținutul facturilor.

S-a mai reținut

de instanța de fond că prin expertiza contabilă s-a stabilit, din datele înscrise

în facturile de livrări din motorină fără taxe și fracții petroliere, că livrările

au fost fictive deoarece a rezultat că au fost vândute înainte de a fi achiziționate

sau au fost transportate cu mijloace de transport care, în acel moment, se aflau

în altă parte. Fictivitatea aprovizionărilor de motorină cu taxe a rezultat din

faptul că în evidența contabilă au fost înregistrate facturi de achiziții din același

cotor, dar de la furnizori diferiți. Fictivitatea facturilor de vânzare a produselor

petroliere fără taxe, emise în data de 26, 27, 29 și 30 iulie 2001, a reieșit și

din faptul că au fost completate pe formularul dintr-un cotor achiziționat de la

SC M. SRL, abia în data de 31 iulie 2001. În urma cercetărilor au fost identificați

beneficiarii reali ai produselor petroliere livrate de către SC G. SRL, în special

motorină, societăți care, prin administratorii lor, au confirmat recepționarea și

plata contravalorii prin ordine de plată sau prin chitanțe. În perioada aprilie-septembrie

2001, SC G. SRL a livrat în mod real produse petroliere (motorină) următoarelor

societăți comerciale: SC T. SRL, SC G.A. SRL, SC C. SRL, SC N. SRL, SC A. SRL, SC

U.O.O. SRL, SC P. SRL Nădlac, SC D. SRL, SC S.B.S.O. SRL, SC A.S.W.S. SRL. Cumpărările

și vânzările de produse petroliere din perioada aprilie-august 2001 au fost înregistrate

în evidența SC G. SRL Oradea, iar obligațiile fiscale constând în TVA au fost declarate

organelor fiscale, fiind însă influențate de mișcările fictive de mărfuri. Pentru

această perioadă impozitul pe profit a fost denaturat prin înregistrarea de cheltuieli

și venituri care nu au la bază operațiuni reale. În schimb, cumpărările și vânzările

de produse petroliere din luna septembrie 2001 nu au fost înregistrate în evidența

contabilă, iar obligațiile fiscale, constând în TVA și impozit pe profit aferente

trimestrului 3, nu au fost declarate. În urma calculelor efectuate de către expert

s-a stabilit că prejudiciul cauzat prin operațiunile derulate pe seama SC G.

SRL Oradea este compus din: TVA în sumă de 495,9904 RON; fond de produse petroliere

54.321,2776 RON; fond al drumurilor publice (taxa de drum) 547.725,9836 RON; impozit

pe profit 782,9128 RON.

Instanța de fond

a reținut că D.G.F.P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 1.320.406,0603

RON cu majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

În final, s-a

menționat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a

fost probată prin următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor - administratori

ai societăților comerciale care au fost furnizori reali pentru SC G. SRL Oradea:

L.P., S.L., F.L.M., L.L., B.V. și O.G., B.V.V., Ș.M., P.C.M., T.S., C.M. și declarațiile

administratorilor societăților comerciale care au fost beneficiari reali pentru

produsele vândute de SC G. SRL Oradea, P.T., C.M. [a cărui declarație a fost citită

în instanță conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], M.G., N.T.G., D.A., H.I.,

N.M., D.A.V., N.G., S.R.P.; martori care au confirmat fie că au vândut către SC

G. SRL (prima categorie) fie că au achiziționat produse petroliere de la această

societate (a doua categorie), persoanele cu care au luat legătura în desfășurarea

relațiilor comerciale fiind M.C. și C.C., declarațiile conducătorilor auto care

au figurat ca delegați în facturile fiscale și care au executat activitatea de transport

de la SC G. SRL Oradea și la SC G. SRL Oradea: G.A., O.M., F.I., L.Ș.C. [a cărui

declarație a fost citită conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], C.D., B.I.,

martori care au confirmat împrejurarea că, pe timpul transportului, marfa încărcată

(produse brute) nu suferea niciun fel de modificări calitativ sau cantitativ, era

descărcată la beneficiari finali, la care, din actele contabile existente la dosar,

a rezultat că le-a fost facturată motorină cu taxe. Caracterul fictiv al tranzacțiilor

evidențiate de facturile fiscale de aprovizionare, respectiv, de livrare cu referire

la societățile comerciale SC S. SRL, SC C. SRL, SC V. SRL, SC SF. SRL, SC B.R.

SRL., SC V.B. SRL, SC C.R. SRL, SC B. SRL, a rezultat din următoarele probe: datele

înscrise în facturile de livrări de motorină fără taxe și fracții petroliere din

care s-a constatat că aceste livrări au fost fictive, fie pentru că aceste produse

au fost vândute înainte de a fi aprovizionate, fie că au fost transportate cu mijloace

de transport care în acel moment se aflau în altă parte. În exemplul nr. 1 s-a motivat

imposibilitatea ca transferul mărfii să se fi efectuat în intervalul de timp indicat

în factură; din exemplul nr. 2 a rezultat că emitentul facturii a livrat ceea ce

nu avea în momentul livrării pentru că aprovizionarea s-a făcut ulterior vânzării,

același lucru a fost dovedit cu exemplul nr. 3; s-a demonstrat fictivitatea aprovizionărilor

de motorină cu taxe cu aceea că, în evidența contabilă, au fost înregistrate facturi

de achiziții din același cotor de la doi furnizori diferiți; și modul de decontare

a tranzacțiilor a venit în sprijinul susținerii caracterului fictiv al tranzacțiilor

evidențiate de facturile în cauză deoarece modalitatea de decontare a tranzacțiilor

fictive s-a efectuat în numerar, pe când încasările și plățile la și de la partenerii

de afaceri reali s-au efectuat, în cea mai mare parte, prin bănci comerciale; s-a

dispus expertiza scrisului de completare pentru facturile care au fost emise de

societățile comerciale „de tip fantomă”. Din concluziile constatării tehnico-științifice

a rezultat că scrisul de completare aparține lui L.A. - contabilă la SC G. SRL

și că scrisul de completare de pe facturile examinate aparține inculpatei M.C.M.

Instanța de fond

a mai reținut că, audiată fiind, contabila SC G. SRL Oradea, numita L.A. a relatat

că la solicitarea inculpatei M.C.M., pe care a cunoscut-o prin intermediul numitei

C.C., a acceptat să țină evidența actelor contabile a societății, documentele fiindu-i

puse la dispoziție de inculpata M.C.M. În momentul în care a sesizat existența unor

neconcordanțe, în special la intrări și ieșiri de produse, existând situații de

ieșiri de marfă, dar fără intrări, martora a solicitat explicații, însă inculpata

M.C.M. găsea mereu scuze, afirmând că facturile sunt la șoferi și că urmează să

le găsească mai târziu. Cu acele ocazii, atât M.C.M., cât și C.C., purtau discuții

telefonice în vederea obținerii facturilor de intrare, însă martora a realizat ulterior,

în cursul audierilor, că, de fapt, cele două „jucau teatru” pentru a-i crea convingerea

existenței în fapt a respectivelor facturi. Martora a recunoscut că la solicitarea

inculpatei M.C.M., și a numitei C.C., a completat după dictare cele 29 de facturi

menționate în constatarea tehnico-științifică, fără a cunoaște caracterul fictiv

al tranzacțiilor evidențiate în aceste documente financiar-contabile, facturi ce

urmau să justifice în contabilitate aprovizionarea cu produse petroliere. De asemenea,

martora a confirmat că obiectul de activitate al societății îl constituia intermedierea

de produse petroliere, societatea nu avea capacități de stocare a produselor petroliere

cu care se aproviziona, aceste cantități fiind imediat livrate către terții beneficiari

în aceeași cantitate.

Instanța de fond

a reținut și că inculpata M.C.M. a recunoscut, în declarații, caracterul fictiv

al tranzacțiilor evidențiate în facturile în care au figurat ca furnizori, respectiv

beneficiari, societățile comerciale indicate mai sus.

În opinia instanței

de fond, caracterul fals al tranzacțiilor, evidențiate prin facturi fiscale atunci

când furnizorii sau beneficiarii sunt societățile comerciale indicate mai sus, a

rezultat și din probele administrate în dosarul de urmărire penală, după cum urmează:

administratorul SC S. SRL Oradea, P.S.A., nu a recunoscut operațiuni comerciale

cu SC G. SRL Oradea întrucât, în cursul anului 2001, a executat o pedeapsă privativă

de libertate; cu referire la SC C. SRL Oradea actele din care a rezultat că asociatul

S.l.F. a cesionat părțile sociale deținute către P.A. prin actul adițional din

25 septembrie 1996, iar P.A. a cesionat, la rândul ei, prin actul autentificat

din 25 octombrie 1999, lui O.N. părțile sociale, acesta nerecunoscând tranzacțiile

cu SC G. SRL Oradea; administratorul SC V. SRL Oradea – M.A.F. este dispărut, fiind

trimis în judecată, în lipsă, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea

nr. 147/P/2003; cu referire la SC SF. SRL Oradea - administratorul S.V.F. a declarat

că a completat facturi fiscale de aprovizionare și livrare pe numele firmei sale

la solicitarea lui C.C.D. și M.C.M., care i-au dictat mențiunile, fără ca tranzacțiile

să aibă loc în realitate, administratorul SC V.B.I. SRL Gherla se afla, la data

tranzacțiilor evidențiate prin opt facturi fiscale, în Penitenciarul Gherla; administratorul

SC C.R. SRL Bistrița – H.P.V. era dispărut, fiind dat în urmărire generală conform

ordinului I.G.P. din 7 martie 2002, pe numele său fiind emis mandatul de executare

a unei pedepse de 3 ani închisoare din 23 iulie 2002 emis de Judecătoria Hunedoara;

administratorul SC T.C. SRL – K.E.A. nu a avut relații comerciale cu SC G. SRL Oradea

și, din 15 ianuarie 2001, nu a desfășurat activități comerciale pe firma sa [a cărui

declarație a fost citită în instanță în conformitate cu prev. art. 327 alin.

(3) C. proc. pen.], SC M&V SRL Timișoara nu a figurat la Oficiului Registrului

Comerțului Timiș ca fiind înființată.

Din analiza datelor

înscrise în facturile de aprovizionări de motorină și fracții petroliere, și a celor

înscrise în facturile de livrări de asemenea produse, s-a constatat că circuitul

real al produselor petroliere a fost următorul: SC G. SRL s-a aprovizionat cu motorină

fără fond special al drumurilor publice și cu fracții petroliere, fără fond special

de produse petroliere, pe care le-a vândut fictiv la firme de „tip fantomă”. Concomitent,

s-a aprovizionat fictiv, de la aceleiași firme de „tip fantomă”, cu motorină auto

cu fond special al drumurilor publice și fond special de produse petroliere, pe

care a valorificat-o la diverse societăți comerciale. În fond, SC G. SRL a valorificat

motorină fără taxe și fracții petroliere sub formă de motorină auto în patru etape:

s-a aprovizionat cu motorină fără taxe de la SC T. SRL în 16 mai 2001; motorina

fără taxe a fost vândută la SC B. SRL în 16 mai 2001 (vânzare fictivă); motorina

cu taxe aprovizionată de la SC B. SRL în 16 mai 2001 (aprovizionare fictivă) a fost

vândută ca motorină cu taxe la SC T.A. SRL în 16 mai 2001 (tranzacție reală), produsul

fiind substituit din motorină fără taxe în motorină cu taxe. Caracterul ilicit al

activității desfășurată pe seama SC G. SRL Oradea a rezultat și din declarația martorei

S.M.R., care a relatat faptul că o cunoaște pe inculpata M.C.M. de 15 ani și știe,

din spusele acesteia, că deținea firma SC G. SRL Oradea, obiectul de activitate

constituindu-l tranzacțiile cu produse petroliere. Deși soțul dânsei, inculpatul

M.C., figura ca administrator al firmei, în realitate întreaga activitate o desfășura

inculpata M.C.M. Aceasta din urmă i-a confirmat că, în virtutea atribuțiilor pe

care le avea, a cunoscut reprezentanți ai mai multor firme din Arad, Călărași și

Timișoara, respectiv că ea se ocupa efectiv de relațiile cu furnizorii și clienții,

că ea avea specimen de semnătură la bancă, ocupându-se efectiv de încasări și plăți.

A arătat martora că, în contextul în care inculpata M.C.M. a avut probleme cu firma,

a venit la ea și i-a predat toate actele societății, inclusiv evidența contabilă,

cerându-i să le pună în mașină, să le ducă acasă și „să le pună bine”, prin aceasta

martora înțelegând că actele trebuiau să fie ascunse ca să nu fie găsite de organele

de cercetare penală.

În concluzie,

instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională poate fi sintetizată în

aceea că s-a achiziționat motorină fără fond special al drumurilor publice, respectiv,

fracții petroliere fără fond special de produse petroliere, produse care, ulterior,

au fost livrate altor societăți ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor

publice și fond special de produse petroliere. Circuitul produselor petroliere brute

a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute, prezentate ca fiind produse

petroliere finite, prin înșelarea societăților comerciale cumpărătoare ce plăteau

prețul specific al motorinei cu taxe. Instanța de fond, făcând referire la jurisprudență,

a apreciat că prejudiciul nu a fost cauzat statului întrucât fiind achiziționate,

în realitate, produse petroliere brute (motorină fără taxe și fracții petroliere

nepurtătoare de taxe), aceste taxe nu erau datorate statului, și că prejudiciul,

prin modul în care inculpații au acționat și care, într-adevăr, are caracter ilicit

și este cauzator de prejudiciu, a fost cauzat terțelor persoane, respectiv cumpărătorilor

de produse finite care, în realitate, cumpărau aceste produse petroliere brute crezând

că ele cumpără produse petroliere finite, plătind astfel prețul specific acestor

din urmă produse. Diferența dintre prețul produselor brute și prețul produselor

finite, sunt sumele de care au beneficiat inculpata M.C.M. și numita C.C., și pe

care acestea le-au obținut de la cumpărătorii pe care i-au înșelat în ce privește

natura și calitățile produselor supuse vânzării.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța de fond a menționat că a avut în vedere pericolul

social extrem de ridicat al faptelor comise, implicarea efectivă a inculpatei M.C.M.

în întreaga activitate infracțională, cuantumul prejudiciului, conduita procesuală

a inculpatei care, deși legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat

la instanță. Pe de altă parte, s-a avut în vedere conduita bună anterioară a inculpatei,

care se află la prima încălcare a legii penale, context în care s-a reținut în favoarea

sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În final, instanța

de fond a mai reținut că inculpatul M.C., audiat în cursul urmării penale, a declarat

că a acceptat să figureze ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar

soția sa, inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Inițial, obiectul

de activitate l-a constituit comercializarea de produse alimentare însă, ulterior,

cu ocazia unei vizite, numita C.C., pe care o cunoșteau de mai mult timp, fiind

colegi de muncă la unitatea militară cu soțul acesteia, le-a spus că o astfel de

activitate nu va fi benefică, sugerându-le că ar putea obține profituri din operațiuni

comerciale cu produse petroliere. Aceasta le-a precizat că, în contextul în care

ea, personal, desfășura deja astfel de activități pe firma ei, i-ar putea ajuta

prin relațiile pe care le are cu furnizorii. În condițiile în care inculpatul i-a

adus la cunoștință numitei C.C. că nu are cunoștințe legate de activitatea de gestionare

și derulare a operațiunilor comerciale, au convenit de comun acord ca operațiunile

comerciale ale societății SC G. SRL Oradea să le efectueze, în fapt, inculpata M.C.M.

care avea cunoștințele necesare în acest sens, inclusiv de conducere a evidenței

contabile primare. Cu același prilej, numita C.C. i-a informat că le va asigura

și ea o contabilă, dându-le garanții că este pricepută, o persoană pe nume L.A.

Urmare a acestor discuții, C.C. i-a sugerat să o împuternicească pe soția sa, M.C.M.,

în acest sens, respectiv, să îi dea drept de semnătură la bancă, împuternicire care

nu a fost autentificată, însă a fost predată contabilei. Inculpatul a concluzionat

că, deși a semnat diverse documente, nu avea cunoștință la ce se referă acestea,

nu cunoaște aspecte referitoare la operațiunile cu produse petroliere derulate,

nu cunoaște niciunul din reprezentații societăților furnizoare sau ai societăților

beneficiare. Declarația sa s-a coroborat cu cea a coinculpatei M.C.M., a martorilor

audiați care au relatat că, în cadrul relațiilor comerciale cu SC G. SRL Oradea,

le-au cunoscut doar pe inculpata M.C.M. și pe numita C.C., precum și pe numita S.M.R.,

și care au confirmat că, deși ca administrator de drept al societății figura M.C.,

în realitate, de întreaga activitate se ocupa M.C.M.

Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a apreciat că înscrisurile aflate la dosarul cauzei, avute

în vedere de expert la determinarea sumelor, probează cuantumul prejudiciului. Pentru

acest prejudiciu, s-a apreciat că inculpații trebuie să răspundă în solidar, ambii

în solidar cu partea responsabilă civilmente, inculpata M.C.M. ca administrator

de fapt, iar inculpatul M.C. ca administrator de drept, și care, potrivit art. 70

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în calitate de administrator, răspunde de îndeplinirea

tuturor obligațiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea societății, administratorul

dobândind această prerogativă de reprezentare a societății în relațiile cu statul,

conform actului constitutiv. Cât privește prejudiciul cauzat societăților comerciale

care au achiziționat produse petroliere brute, convinși fiind că sunt produse finite

și achitând prețul aferent acestora, instanța de fond a dispus citarea lor, cu mențiunea

de a preciza dacă înțeleg să solicite despăgubiri; întrucât niciuna dintre aceste

societăți nu s-a prezentat la instanța de fond și nici nu a comunicat poziția lor

procesuală, s-a dispus ca sumele de bani respective să fie confiscate în favoarea

statului. Reținând nevinovăția inculpatului M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de înșelăciune, instanța de fond a apreciat că de sumele de bani respective au beneficiat

M.C. și C.C. și, întrucât nu s-a probat procentul care i-ar fi revenit fiecăreia,

prezumând că sumele obținute în mod ilicit au fost dobândite în mod egal de către

acestea, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata M.C.M. a sumei de

301.023,60 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune (jumătate din suma totală de 602.047,20 RON); în contextul

în care față de numita C.C. cauza a fost disjunsă, dispoziția de mai sus a fost

dispusă doar cu privire la M.C., menționându-se că acest aspect va fi avut în vedere

de instanță cu ocazia judecării numitei C.C.

Împotriva sentinței

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata M.C.M.

În motivele de

apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, sentința a fost criticată sub

următoarele aspecte:

a) greșita soluție

de achitare a inculpatului M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen.;

b) greșita soluție

de achitare a inculpaților M.C. și M.C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 12 din

Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), (42) și (13) C. pen.;

c) greșita reținere

în favoarea inculpatei M.C.M. a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen., solicitându-se înlăturarea acesteia și aplicarea unei pedepse

peste minimul special de 10 ani închisoare.

În motivarea apelului

s-au arătat următoarele:

În declarația

de la dosarul de urmărire penală, martorul S.L.G. a afirmat că în luna mai a anului

2001 a livrat motorină, scutită de taxă MTR, la SC G. SRL. A precizat că a fost

contactat de inculpata M.C., pe care a cunoscut-o sub numele de N., că apoi, la

începutul lunii mai 2001, s-a întâlnit cu aceasta și cu inculpatul M.C., despre

care știe că este administratorul societății. Martorul a încheiat și semnat un contract

de vânzare-cumpărare în numele SC 7X7 SRL cu SC G. SRL din partea căreia contractul

a fost semnat de inculpatul M.C. Inculpata M.C.M. a declarat, cu ocazia audierii

sale, la data de 08 august 2003, referindu-se la tranzacțiile pe care le-a făcut

cu martorul L.P., administrator la SC R. SRL și SC T. SRL Ploiești, a relatat că

negocierile referitoare la clauzele contractelor de livrare au fost purtate cu ocazia

unei întâlniri pe care a avut-o în Oradea cu martorul L.P., și la care a participat

și numita C.C. Martorul L.P. le-a cerut și cartea de identitate a administratorului

(în copie). La un interval scurt de timp, după discuții, numita C.C. i-a predat

inculpatei M.C.M., la domiciliul acesteia din urmă, două contracte de livrare produse

petroliere încheiate de SC T. SRL și SC R. SRL cu SC G. SRL, contracte care au fost

semnate din partea beneficiarului de inculpatul M.C., cu toate că acesta nu a participat

la încheierea înscrisurilor. Ulterior, pe baza unor comenzi scrise de către inculpata

M.C.M. și semnate de inculpatul M.C., SC G. SRL a achiziționat motorină scutită

de taxă de drum, combustibil tip P, combustibil lichid ușor tip 1, de la cele două

societăți la care administrator este martorul L.P. S-a mai arătat că martora L.A.

a menționat, în declarația sa de la dosarul de urmările penală, că inculpatul M.C.

a însoțit-o pe soția sa, inculpata M.C.M. și pe numita C.C., la întâlnirea cu ocazia

căreia i-au cerut martorei să conducă evidența contabilă a SC G. SRL, iar pentru

serviciile prestate a fost plătită de inculpatul M.C. și de numita C.C. în declarația

sa de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. a arătat că, în nenumărate

rânduri, s-a deplasat împreună cu inculpata M.C.M. la cabinetul martorei L.A., pentru

ca inculpata M.C.M. să-i predea actele contabile în vederea înregistrării. Totodată

a afirmat că nu cunoaște dacă au fost depuse la administrația financiară declarațiile

privind obligațiile fiscale ale societății sau dacă s-a întocmit și depus bilanțul

contabil. Inculpatul M.C. a relatat, în declarația sa de la dosarul de urmărire

penală, că a semnat mai multe acte, la cererea soției sale, care i-a spus că este

obligatorie semnătura administratorului, printre care este posibil să se fi aflat

și comenzi pentru produse petroliere, dar că nu a fost atent ce a semnat, întrucât

a avut deplină încredere în soția sa. În continuare, a recunoscut că a semnat două

contracte de vânzare-cumpărare încheiate la data de 11 aprilie 2001 între SC R.

SRL și SC T. SRL Ploiești, reprezentate de martorul L.P., cu SC G. SRL, precum și

un contract de vânzare-cumpărare, care nu are număr de înregistrare și nici nu este

datat, încheiat între SC 7X7 SRL, reprezentată de martorul S.L., și SC G. SRL. De

asemenea, în momentul în care i-au fost prezentate cinci comenzi pentru achiziționarea

de produse petroliere, emise la datele de 17 aprilie 2001, 19 aprilie 2001, 24

aprilie 2001, 03 mai 2001, 09 mai 2001, 14 mai 2001, inculpatul a recunoscut că

semnătura aplicată pe acestea îi aparține. Inculpatul a afirmat că nu știa în ce

împrejurări au ajuns copii ale cărții sale de identitate la furnizorii din Ploiești.

În declarația de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. afirmă că numita

C.C. a venit în mod curent la domiciliul său pentru a discuta cu inculpata M.C.M.

despre „afacerile lor legate de produse petroliere” și pentru a-i comunica faptul

că urmează să sosească marfa contractată de la furnizori, dar că nu a fost atent

la discuțiile celor două, întrucât nu era implicat în activitatea SC G. SRL. S-a

susținut în motivele de apel că se poate formula concluzia potrivit căreia în sarcina

inculpatului M.C. se impune a fi reținută infracțiunea prev. de art. 26 rap. la

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. deoarece acesta a încălcat o serie de obligații

legale care decurg din calitatea sa de administrator la SC G. SRL concretizate prin

semnarea unor contracte și înscrisuri care au fost aferente derulării acestora și

care antrenează răspunderea sa, în condițiile în care, așa după cum a declarat,

nu a participat la negocierile prealabile încheierii contractelor. S-a susținut

că nu s-ar putea admite că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că fracțiile petroliere

achiziționate nu fac parte din categoria produselor care se comercializează la stațiile

de carburanți, pentru transportul rutier, și a fost exclusă posibilitatea ca inculpatul

să nu fi auzit, la discuțiile purtate în locuința sa de către inculpata M.C.M. și

numita C.C., și la care recunoaște că a asistat, despre faptul că mărfurile contractate

urmau să fie vândute ca benzină și motorină, fără ca acestea să fie supuse rafinării,

prin procedee tehnologice specifice, înainte de vânzare. Inculpatul a știut că societatea

la care a fost administrator nu dispunea de spații de depozitare, iar marfa era

transportată, de cele mai multe ori, de la furnizor la beneficiar, figurând doar

scriptic în evidențele contabile ale SC G. SRL, transportul efectiv al mărfii efectuându-se

cu cisterne închiriate de la societăți specializate în domeniu. În acest context,

procurorul a apreciat în motivele de apel că sunt îndeplinite cele trei condiții

necesare existenței complicității ca formă de participație penală: comiterea de

către autor a unei fapte prevăzută de legea penală, complicele a săvârșit activități

prin care a ajutat pe autor la săvârșirea infracțiunii, actele de ajutor ale complicelui

au fost comise cu intenție directă. Conform motivelor de apel, contribuțiile complicelui

la săvârșirea infracțiunii de către autor au constat în activități de înlesnire

(„înlesnirea privește activitățile complicelui desfășurate anterior comiterii infracțiunii

care se situează în faza de pregătire a săvârșirii infracțiunii; înlesnirea poate

consta, de regulă, în activități materiale de procurare a mijloacelor și instrumentelor

necesare pentru săvârșirea infracțiunii, cât și în activități ce reprezintă o contribuție

morală”). Prin urmare, s-a apreciat că actele la care s-a făcut referire, acte comise

de inculpatul M.C., și care reprezintă acte de pregătire, se includ în categoria

actelor de „complicitate anterioară” realizată prin acțiune (comisivă) și în mod

nemijlocit. În consecință, având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că instanța

de fond trebuia să-l condamne pe inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Cu privire la

critica vizând greșita soluție de achitare a inculpaților M.C. și M.C.M. pentru

infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin.

(2), (42) și (13) C. pen., în motivele de apel s-a arătat că un aspect care se impune

a fi evidențiat a fost cel legat de calitatea de subiect activ al infracțiunii prev.

de art. 12 din Legea nr. 87/1994 a inculpatului M.C. În acest sens, s-au invocat

prev. art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora administratorul societății

răspunde de îndeplinirea tuturor obligațiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea

societății, administratorul dobândind această prerogativă de reprezentare a societății

în relațiile cu statul, conform actului constitutiv. S-a apreciat ca fiind corectă

mențiunea instanței de fond potrivit căreia inculpatul M.C. răspunde în calitate

de administrator de drept, iar inculpata M.C.M. răspunde în calitate de administrator

de fapt pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce le-au

revenit în raporturile cu organele fiscale, conduita adoptată de aceștia având drept

scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea surselor impozabile

sau taxabile (pentru susținerea acestor aspecte, în motivele de apel au fost reproduse

chiar unele considerente ale sentinței instanței de fond). În consecință, s-a apreciat

că în sarcina inculpaților M.C. și M.C.M. se impune a fi reținută și săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 12 cu aplic. art. 41 alin. (2), (42) și (13) C. pen.,

întrucât, din probatoriul administrat, a rezultat - fără putință de tăgadă - faptul

că inculpații M.C. și M.C.M. au achiziționat produse petroliere, purtătoare de MTR

și FSPP, fără a înregistra aceste tranzacții în evidența contabilă, împrejurare

care a avut drept consecință, necalcularea și nevirarea la bugetul de stat a taxelor

datorate.

În finalul motivelor

de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a susținut că instanța de

fond greșit a reținut în favoarea inculpatei M.C.M. circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. a) pen. întrucât aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen. este facultativă, iar gradul de pericol social al faptelor este

deosebit de ridicat, așa după cum a menționat însăși instanța de fond. S-a apreciat

că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen., de care trebuie să se țină seama la stabilirea și

aplicarea pedepselor: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de

pedeapsă fixate în partea specială a Codului, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările în care atenuează sau agravează

răspunderea penală; s-a arătat, în motivele de apel, că a fost evidențiat faptul

că inculpata M.C.M. nu a avut o conduită procesuală care să-i permită să beneficieze

de acordarea circumstanțelor atenuante deoarece aceasta nu s-a prezentat cu ocazia

judecării cauzei în fața instanței de fond și nu a manifestat interes pentru recuperarea

prejudiciului. În consecință, având în vedere cele menționate, conform motivelor

de apel s-a apreciat că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond nu trebuia

să rețină circumstanța atenuantă și nu trebuia să coboare cuantumul acesteia sub

minimul special, ci trebuia să-i aplice inculpatei o pedeapsă de cel puțin 10 ani

închisoare.

Inculpata M.C.M.,

în apelul său, a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea în conformitate

cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar,

a solicitat să i se aplice o pedeapsă just individualizată, și mai redusă sub minimul

special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 62/A din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins

ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata

M.C.M.

A obligat apelanta-inculpată

să plătească în favoarea statului suma de 450 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

S-a apreciat că

în mod corect instanța de fond a stabilit că inculpatul M.C. nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în calitate de autor sau de complice)

atâta vreme cât, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză,

acesta a figurat ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar soția lui,

inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Mai rezultă din aceleași

probe că inculpatul s-a situat în afara oricăror activități ilicite, infracțiunea

de înșelăciune fiind săvârșită, în fapt, de către inculpata M.C.M., în înțelegere

cu numita C.C. De asemenea, mai rezultă din același material probator că inculpatul,

deși a semnat diverse documente, nu avea cunoștință la ce se referă aceste documente

și, mai mult decât atât, s-a situat în afara oricăror aspecte referitoare la operațiunile

petroliere derulate, nefiind cunoscut de niciunul dintre reprezentanții societăților

furnizoare sau societăților beneficiare de astfel de produse, aceste aspecte fiind

confirmate de martorii audiați care declară că, în derularea afacerilor cu SC

G. SRL Oradea, au cunoscut-o doar pe M.C.M., și pe numita C.C., iar martora S.M.R.

confirmă că avea cunoștință că administrator de drept al societății figura M.C.,

însă, în realitate, de întreaga activitate se ocupa inculpata M.C.

De asemenea, s-a

arătat că în mod corect a stabilit instanța de fond că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de

art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13

C. pen., câtă vreme din activitatea infracțională a inculpaților rezultă că aceștia

au achiziționat motorină fără fond special al drumurilor publice, iar ulterior au

livrat-o altor societăți, ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor publice

și fond special de produse petroliere. În fapt, a reținut și instanța de apel că

circuitul produselor petroliere a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute,

prezentate ca produse petroliere finite, prin înșelarea societăților comerciale

cumpărătoare ce plăteau un preț specific motorinei cu taxe, activitatea neavând

scopul de a prejudicia bugetul de stat cu neplata fondului special al drumurilor

publice, respectiv al fondului special de produse petroliere. Mai precis, a arătat

instanța de apel, neplata taxei de drum și, respectiv, a fondului special de produse

petroliere, nu a cauzat prejudiciu statului, fiind achiziționate în realitate

produse petroliere brute (motorină fără taxe și fracții petroliere nepurtătoare

de taxe); s-a arătat și de instanța de apel că modul în care inculpații au acționat

are un caracter ilicit, caracter de prejudiciu, dar nu față de stat, ci față de

terțele persoane, respectiv față de cumpărătorii de produse finite care, în realitate,

cumpărau produse petroliere brute, crezând că ei cumpără produse petroliere finite

și plătind prețul specific acestor din urmă produse.

În concluzie,

a arătat instanța de apel, diferența de preț se regăsește în prejudiciul cauzat

terțelor persoane înșelate.

În final, instanța

de apel a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond, la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatei M.C.M., a reținut în favoarea acesteia circumstanța

atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună

înainte de săvârșirea infracțiunii deoarece nu are antecedente penale, era încadrată

în muncă, are spre creștere și educare doi copii minori și, pe cale de consecință,

s-a apreciat că în mod legal și temeinic s-au avut în vedere aceste împrejurări

atunci când s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub minimul special al textului

incriminator al faptei. S-a considerat de către instanța de prim control judiciar,

ca și de instanța de fond, că pedeapsa aplicată este justă în raport cu pericolul

social extrem de ridicat al faptelor săvârșite, cu implicarea efectivă a inculpatei

în ansamblul activității infracționale reținute în sarcina sa și cu prejudiciul

însemnat.

De asemenea, instanța

de apel a apreciat ca neîntemeiată critica inculpatei M.C.M., aceasta solicitând

a fi achitată pentru faptele reținute în sarcina sa, deoarece vinovăția sa a fost

dovedită și rezultă, în mod indubitabil, din ansamblul probelor administrate. În

final, s-a apreciat că nici critica inculpatei referitoare la individualizarea pedepsei,

aceasta solicitând reducerea pedepsei, nu este întemeiată și, precizând că nu se

impune reluarea argumentelor pe care le-a expus cu ocazia analizării criticii formulate

de către procuror cu privire la același aspect juridic, s-a menționat că o reducere

a pedepsei ar fi de natură a produce un dezechilibru între pedeapsă și scopul ei,

critica fiind neîntemeiată și în raport cu criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei,

a declarat recurs inculpata M.C.M., fiind invocat cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

La termenul de

judecată în recurs, inculpata, aflată în stare de libertate, prezentă și asistată

de avocat, după identificare, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 11 raportat

la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

Instanța a făcut

cunoscute inculpatei dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011, condițiile aplicării respectivelor

dispoziții legale, precum și consecințele juridice ale solicitării judecății prin

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii

limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime

(„judecata în cazul recunoașterii vinovăției”).

După ce a declarat

că a înțeles cele explicate de instanță, și după ce s-a consultat cu apărătorul,

inculpata M.C.M. a declarat că, în cunoștință de cauză, solicită judecarea prin

aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320

1

C. pen., recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care fac obiectul

judecății, necontestând niciuna din probele existente în dosar și solicitând beneficiul

reducerii pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererii inculpatei și aplicarea

dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

A fost luată o

declarație inculpatei, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoașterii

vinovăției, aceasta recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care

fac obiectul judecății, fără să conteste probele administrate în cursul procesului,

cu solicitarea reducerii pedepsei conform art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., declarația sa fiind consemnată și, după citire și semnare, atașată la

dosarul cauzei.

Instanța constată

că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011,

„Cu privire la art. 5, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea

judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen

cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență”.

În consecință,

având în vedere cererea formulată de recurenta-inculpată M.C.M. de judecare a recursului

în conformitate cu dispozițiile art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011

cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de aceste texte legale, instanța va admite cererea acesteia,

și - în urma admiterii recursului - va casa decizia atacată, precum și sentința

primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei principale cu închisoarea,