ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra
recursului de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 231 din 2
decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, s-au dispus următoarele:
I) În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost
achitat inculpatul M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994
cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
În baza art. 11
pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic.
art. 122 lit. d) C. proc. pen. și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului
penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din
Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
În baza art. 11
pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.C.
pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
II) În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost
achitată inculpata M.C.M., pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994
cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
În baza art. 11
pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic.
art. 122 lit. d) C. proc. pen. și art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului
penal față de aceeași inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea
nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
În baza art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a)
C. pen. a fost condamnată inculpata M.C.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani
cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 14,
346 C. proc. pen. cu ref. la art. 998, 1003 și art. 1000 alin. (3) C. civ. au fost
obligați inculpații, în solidar, și în solidar cu partea responsabilă civilmente
SC G. SRL Oradea, prin administrator T.A.O., la plata sumei de 1.278,50 RON reprezentând
TVA și impozit pe profit, plus majorările și penalitățile aferente până la data
stingerii sumei datorate, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile
Statul Român, prin A.N.A.F. București și au fost respinse restul pretențiilor civile
ca neîntemeiate.
S-a constatat
că SC T. SRL Oradea prin administrator P.T., SC G.A. SRL Oradea prin administrator
C.M.O., SC C.C. SRL prin administrator M.G., SC N.S. SRL prin administrator N.T.G.,
SC A.O. SRL Oradea prin administrator D.A., SC U.O.O. SRL Oradea prin administrator
H.I., SC P. SRL Nădlac prin administrator M.M., SC S.B.S.O. SRL Timișoara prin administrator
N.G. prin lichidator judiciar SC C.L. SRL, SC A.S.W.S. SRL Timișoara prin administrator
S.R.P. și SC D. SRL Timișoara prin administrator D.A.V. nu au formulat pretenții
civile în cauza penală.
S-a dispus confiscarea
de la inculpata M.C.M. a sumei de 301.023,60 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului
creat prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 348
C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale.
În baza art. 191
alin. (2), (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea
responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea
statului.
În baza art. 13
din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, după rămânerea
definitivă a acesteia, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru a dispune
în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 15
martie 2001, inculpatul M.C. a preluat părțile sociale ale SC G. SRL, cesiune efectuată
în baza actului adițional autentificat notarial la Biroul Notarului Public M.A.,
operat apoi în registrul Comerțului Bihor la 21 martie 2001, în baza încheierii
judecătorului delegat nr. 2033/2001. Acesta și-a păstrat calitatea de asociat unic
și administrator al acestei societăți până la 09 octombrie 2001, când și-a cesionat
toate părțile sociale către numitul T.A.O., în baza actului adițional autentificat
tot la Biroul Notarului Public M.A., operat apoi la O.R.C. Bihor conform încheierii
judecătorului delegat nr. 8269/2001. T.A.O. a preluat SC G. SRL Oradea de la inculpatul
M.C., în prezența inculpatei M.C.M., după ce aceștia i-au fost prezentați de către
numita C.C.D., preluând - odată cu părțile sociale - și toate actele contabile ale
SC E. SRL Oradea de la C.C., împreună cu arhiva societății, după care numitul T.A.O.
susține că ar fi cesionat părțile sociale unei alte persoane, care însă neagă preluarea
societății.
Garda Financiară
Bihor a procedat la verificarea activității firmei SC G. SRL pentru perioada de
activitate aprilie-septembrie 2001, întocmindu-se 3 note de constatare. Astfel,
prin nota de constatare nr. 84850 din 19 iulie 2002 s-a stabilit că în perioada
16 mai 2001-8 iunie 2001 SC G. SRL a achiziționat de la SC T. SRL Arad motorină,
cu și fără taxe de drum, comercializate ca și motorină cu taxă de drum, operațiune
nevidențiată în contabilitatea societății și, implicit, necalcularea și nevirarea
la bugetul de stat a taxelor și impozitelor datorate. Prin nota de constatare din
11 aprilie 2003 s-a stabilit că pe lângă achiziția de produse petroliere de la SC
T. SRL, în aceeași perioadă, SC G. SRL a achiziționat produse petroliere scutite
de plata accizelor și a taxei de drum și de la alte societăți comerciale, efectuând
livrări de motorină auto către alte societăți. Pentru perioada iunie-august 2001
a fost încheiată și nota de control din 26 mai 2003 care a vizat activitatea de
aprovizionare cu produse petroliere de tip vegasol, combustibil tip P, combustibil
tip M și combustibil lichid ușor, a SC G. SRL, produse cu privire la care se reține
că au fost substituite în motorină cu taxă de drum și valorificate astfel, stabilindu-se
un alt prejudiciu aferent acestei activități. S-a reținut că, în fapt, inculpata
M.C.M. a exercitat funcția de director în baza unei împuterniciri primite de la
soțul său, inculpatul M.C., administratorul SC G. SRL, având în același timp și
specimen de semnătură la băncile unde societatea avea conturi deschise: W. Bank
și B.C.R. În baza acestei împuterniciri, în perioada aprilie-septembrie 2001, a
achiziționat în numele SC G. SRL motorină și fracții petroliere nepurtătoare de
taxă și fonduri speciale pe care, ulterior, le-a livrat terților sub formă de motorină
auto care - potrivit legislației în vigoare - este purtătoare de taxe, sustrăgându-se
de la plata obligațiilor bugetare reprezentând fond special al drumurilor publice,
fond special pentru produse petroliere și impozit pe profit.
În cursul urmăririi
penale a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară stabilindu-se că în perioada
aprilie-septembrie 2001 SC G. SRL s-a aprovizionat cu produse petroliere în mod
real de la SC R. SRL Ploiești, SC T. SRL Ploiești, SC 7X7 SRL, SC T. SRL Arad, SC
H. SRL Arad, SC B.M.O. SRL Timișoara, SC K&H SRL Arad, SC B.I.E. SRL Oradea,
SC T.G.S.M.G. SRL Oradea, produsele petroliere achiziționate fiind de fapt motorină
fără taxă de drum, cu petrol, combustibil M, combustibil P, vegasol - produse accizate,
dar pentru care nu se datorează taxă de drum sau fond special pentru produse petroliere.
Aceste produse au fost vândute fictiv la diverse societăți comerciale. În aceeași
perioadă, SC G. SRL a achiziționat în mod fictiv motorină cu taxă de drum și fond
special pentru produse petroliere pe care apoi a facturat-o către societăți din
Oradea și Timișoara. Înregistrarea fictivă de vânzări de produse petroliere scutite
de taxa de drum și fond special de produse petroliere către societăți comerciale,
concomitent cu înregistrarea fictivă de aprovizionări de motorină cu taxă de drum
și fond special de la aceleași societăți, a avut ca scop mascarea circuitului real
al mărfurilor realizate de societate, respectiv activitatea de vânzare a produselor
și fracțiilor petroliere scutite de taxe ca motorină cu taxe și, implicit, neplata
către bugetul de stat a sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit.
Astfel, instanța
de fond a reținut că, în perioada aprilie, mai și iunie 2001 SC G. SRL Oradea a
achiziționat, în baza unor comenzi trimise prin fax de către inculpatul M.C., produse
petroliere scutite de taxă specială în valoare totală de 83.061,75 RON de la SC
R. SRL Ploiești și de 344.019,10 RON de la SC T. SRL Ploiești, achitând integral,
prin virament bancar, contravaloarea produselor. în cursul lunii mai 2001, în baza
unei comenzi semnate de inculpata M.C.M., SC G. SRL a achiziționat de la SC 7X7
SRL motorină fără taxă MTR în valoare totală de 108.733,27 RON, contravaloarea mărfii
fiind achitată prin ordine de plată. În perioada mai-iunie 2001, aceeași societate
a achiziționat motorină și motorină fără taxă MTR de la SC T. SRL în valoare totală
de 206.102,76 RON, achitată integral prin ordine de plată de către SC G. SRL și
de către SC L. SRL sau SC E. SRL, la ordinul SC G. SRL, pentru aceste tranzacții
comenzile fiind întocmite și semnate de inculpata M.C.M. SC G. SRL a achiziționat,
în perioada 5 iunie-19 iulie 2001, combustibil lichid ușor tip 1 și motorină cu
taxă MTR în valoare totală de 191.565,99 RON de la SC H. SRL, operațiunea comercială
fiind realizată de către numita C.C., iar marfa a fost integral plătită de SC
G. SRL prin ordine de plată. Procedând în același mod, SC G. SRL a achiziționat
în perioada 26 iunie-25 iulie 2001, de la SC B.M.O. SRL Timișoara, produse petroliere
(petrol, vegasol, solvexol, combustibil lichid ușor, combustibil tip P și M, combustibil
neindustrial tip M), marfa fiind achitată de societatea cumpărătoare prin ordine
de plată, intermedierea livrării fiind făcută tot de C.C., care a intermediat și
achiziționarea de la SC B.I.E. SRL, în perioada 26 iunie-28 iulie 2001 de CLU tip
1 în valoare de 162.774,33 RON. SC G. SRL a achiziționat în luna august 2001 CLU
tip 1 și de la SC T.G.S.M.G. SA, iar în luna mai 2001, benzină premium în valoare
de 16.823,05 RON de la SC D. SRL Oradea. Produse petroliere au mai fost achiziționate
de SC G. SRL și de la societățile SC E. SRL Timișoara, SC M.P. SRL, SC O.C. SRL,
în cazul tuturor marfa fiind achitată.
S-a reținut, din
operațiunile de descrise, că achiziționarea de produse petroliere fără fonduri speciale
a fost reală, marfa respectivă fiind achitată fie de către SC G. SRL, fie de către
alte societăți, care au fost de fapt beneficiari ai mărfurilor respective, la dispoziția
SC G. SRL. Produsele petroliere nu au fost însă valorificate ca produse petroliere
beneficiarilor, având loc o substituire în motorină. În dovedirea acestei substituiri
s-a avut în vedere împrejurarea că SC G. SRL nu a avut înregistrate în evidența
contabilă mijloace fixe pentru depozitarea produselor petroliere, nu a avut contracte
de închiriere pentru asemenea spații și nici nu a plătit chirie, și nici nu a fost
autorizată să efectueze procesarea de astfel de produse. În realitate, motorina
fără taxe și fracții petroliere au fost vândute fără a exista posibilitatea depozitării
acestora și a transbordării în alte mijloace de transport, livrarea lor făcându-se
de la furnizorul societății direct la client.
Instanța de fond
a reținut că, pentru a da o aparență de realitate operațiunilor comerciale, care
au constat, de fapt, în substituirea de produse, SC G. SRL a întocmit, concomitent,
facturi fiscale fictive de aprovizionare cu motorină (6 în numele SC B.R. SRL, 7
în numele SC B. SRL, 7 în numele SC C. SRL, 8 în numele SC C.R. SRL, 2 în numele
SC E. SRL, 14 în numele SC S. SRL, 24 în numele SC SF. SRL, 13 în numele SC V.
SRL și 8 în numele SC V.B. SRL), de la societăți cu privire la care s-a stabilit
fie că nu există, fie că nu au făcut livrările respective, facturile fiind întocmite
în fals de către inculpata M.C.M. sau, la solicitarea acesteia, de către contabila
L.A. Împrejurarea că facturile au fost completate de către inculpata M.C.M., și
de contabila L.A., a rezultat și din cele două constatări tehnico-științifice grafoscopice,
dar și din recunoașterea acestora, numita L.A. recunoscând că a întocmit facturile
fiscale atât la solicitarea inculpatei M.C.M., cât și a numitei C.C., fiindu-i dictat
conținutul facturilor.
S-a mai reținut
de instanța de fond că prin expertiza contabilă s-a stabilit, din datele înscrise
în facturile de livrări din motorină fără taxe și fracții petroliere, că livrările
au fost fictive deoarece a rezultat că au fost vândute înainte de a fi achiziționate
sau au fost transportate cu mijloace de transport care, în acel moment, se aflau
în altă parte. Fictivitatea aprovizionărilor de motorină cu taxe a rezultat din
faptul că în evidența contabilă au fost înregistrate facturi de achiziții din același
cotor, dar de la furnizori diferiți. Fictivitatea facturilor de vânzare a produselor
petroliere fără taxe, emise în data de 26, 27, 29 și 30 iulie 2001, a reieșit și
din faptul că au fost completate pe formularul dintr-un cotor achiziționat de la
SC M. SRL, abia în data de 31 iulie 2001. În urma cercetărilor au fost identificați
beneficiarii reali ai produselor petroliere livrate de către SC G. SRL, în special
motorină, societăți care, prin administratorii lor, au confirmat recepționarea și
plata contravalorii prin ordine de plată sau prin chitanțe. În perioada aprilie-septembrie
2001, SC G. SRL a livrat în mod real produse petroliere (motorină) următoarelor
societăți comerciale: SC T. SRL, SC G.A. SRL, SC C. SRL, SC N. SRL, SC A. SRL, SC
U.O.O. SRL, SC P. SRL Nădlac, SC D. SRL, SC S.B.S.O. SRL, SC A.S.W.S. SRL. Cumpărările
și vânzările de produse petroliere din perioada aprilie-august 2001 au fost înregistrate
în evidența SC G. SRL Oradea, iar obligațiile fiscale constând în TVA au fost declarate
organelor fiscale, fiind însă influențate de mișcările fictive de mărfuri. Pentru
această perioadă impozitul pe profit a fost denaturat prin înregistrarea de cheltuieli
și venituri care nu au la bază operațiuni reale. În schimb, cumpărările și vânzările
de produse petroliere din luna septembrie 2001 nu au fost înregistrate în evidența
contabilă, iar obligațiile fiscale, constând în TVA și impozit pe profit aferente
trimestrului 3, nu au fost declarate. În urma calculelor efectuate de către expert
s-a stabilit că prejudiciul cauzat prin operațiunile derulate pe seama SC G.
SRL Oradea este compus din: TVA în sumă de 495,9904 RON; fond de produse petroliere
54.321,2776 RON; fond al drumurilor publice (taxa de drum) 547.725,9836 RON; impozit
pe profit 782,9128 RON.
Instanța de fond
a reținut că D.G.F.P. Bihor s-a constituit parte civilă cu suma de 1.320.406,0603
RON cu majorări de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
În final, s-a
menționat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a
fost probată prin următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor - administratori
ai societăților comerciale care au fost furnizori reali pentru SC G. SRL Oradea:
L.P., S.L., F.L.M., L.L., B.V. și O.G., B.V.V., Ș.M., P.C.M., T.S., C.M. și declarațiile
administratorilor societăților comerciale care au fost beneficiari reali pentru
produsele vândute de SC G. SRL Oradea, P.T., C.M. [a cărui declarație a fost citită
în instanță conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], M.G., N.T.G., D.A., H.I.,
N.M., D.A.V., N.G., S.R.P.; martori care au confirmat fie că au vândut către SC
G. SRL (prima categorie) fie că au achiziționat produse petroliere de la această
societate (a doua categorie), persoanele cu care au luat legătura în desfășurarea
relațiilor comerciale fiind M.C. și C.C., declarațiile conducătorilor auto care
au figurat ca delegați în facturile fiscale și care au executat activitatea de transport
de la SC G. SRL Oradea și la SC G. SRL Oradea: G.A., O.M., F.I., L.Ș.C. [a cărui
declarație a fost citită conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.], C.D., B.I.,
martori care au confirmat împrejurarea că, pe timpul transportului, marfa încărcată
(produse brute) nu suferea niciun fel de modificări calitativ sau cantitativ, era
descărcată la beneficiari finali, la care, din actele contabile existente la dosar,
a rezultat că le-a fost facturată motorină cu taxe. Caracterul fictiv al tranzacțiilor
evidențiate de facturile fiscale de aprovizionare, respectiv, de livrare cu referire
la societățile comerciale SC S. SRL, SC C. SRL, SC V. SRL, SC SF. SRL, SC B.R.
SRL., SC V.B. SRL, SC C.R. SRL, SC B. SRL, a rezultat din următoarele probe: datele
înscrise în facturile de livrări de motorină fără taxe și fracții petroliere din
care s-a constatat că aceste livrări au fost fictive, fie pentru că aceste produse
au fost vândute înainte de a fi aprovizionate, fie că au fost transportate cu mijloace
de transport care în acel moment se aflau în altă parte. În exemplul nr. 1 s-a motivat
imposibilitatea ca transferul mărfii să se fi efectuat în intervalul de timp indicat
în factură; din exemplul nr. 2 a rezultat că emitentul facturii a livrat ceea ce
nu avea în momentul livrării pentru că aprovizionarea s-a făcut ulterior vânzării,
același lucru a fost dovedit cu exemplul nr. 3; s-a demonstrat fictivitatea aprovizionărilor
de motorină cu taxe cu aceea că, în evidența contabilă, au fost înregistrate facturi
de achiziții din același cotor de la doi furnizori diferiți; și modul de decontare
a tranzacțiilor a venit în sprijinul susținerii caracterului fictiv al tranzacțiilor
evidențiate de facturile în cauză deoarece modalitatea de decontare a tranzacțiilor
fictive s-a efectuat în numerar, pe când încasările și plățile la și de la partenerii
de afaceri reali s-au efectuat, în cea mai mare parte, prin bănci comerciale; s-a
dispus expertiza scrisului de completare pentru facturile care au fost emise de
societățile comerciale „de tip fantomă”. Din concluziile constatării tehnico-științifice
a rezultat că scrisul de completare aparține lui L.A. - contabilă la SC G. SRL
și că scrisul de completare de pe facturile examinate aparține inculpatei M.C.M.
Instanța de fond
a mai reținut că, audiată fiind, contabila SC G. SRL Oradea, numita L.A. a relatat
că la solicitarea inculpatei M.C.M., pe care a cunoscut-o prin intermediul numitei
C.C., a acceptat să țină evidența actelor contabile a societății, documentele fiindu-i
puse la dispoziție de inculpata M.C.M. În momentul în care a sesizat existența unor
neconcordanțe, în special la intrări și ieșiri de produse, existând situații de
ieșiri de marfă, dar fără intrări, martora a solicitat explicații, însă inculpata
M.C.M. găsea mereu scuze, afirmând că facturile sunt la șoferi și că urmează să
le găsească mai târziu. Cu acele ocazii, atât M.C.M., cât și C.C., purtau discuții
telefonice în vederea obținerii facturilor de intrare, însă martora a realizat ulterior,
în cursul audierilor, că, de fapt, cele două „jucau teatru” pentru a-i crea convingerea
existenței în fapt a respectivelor facturi. Martora a recunoscut că la solicitarea
inculpatei M.C.M., și a numitei C.C., a completat după dictare cele 29 de facturi
menționate în constatarea tehnico-științifică, fără a cunoaște caracterul fictiv
al tranzacțiilor evidențiate în aceste documente financiar-contabile, facturi ce
urmau să justifice în contabilitate aprovizionarea cu produse petroliere. De asemenea,
martora a confirmat că obiectul de activitate al societății îl constituia intermedierea
de produse petroliere, societatea nu avea capacități de stocare a produselor petroliere
cu care se aproviziona, aceste cantități fiind imediat livrate către terții beneficiari
în aceeași cantitate.
Instanța de fond
a reținut și că inculpata M.C.M. a recunoscut, în declarații, caracterul fictiv
al tranzacțiilor evidențiate în facturile în care au figurat ca furnizori, respectiv
beneficiari, societățile comerciale indicate mai sus.
În opinia instanței
de fond, caracterul fals al tranzacțiilor, evidențiate prin facturi fiscale atunci
când furnizorii sau beneficiarii sunt societățile comerciale indicate mai sus, a
rezultat și din probele administrate în dosarul de urmărire penală, după cum urmează:
administratorul SC S. SRL Oradea, P.S.A., nu a recunoscut operațiuni comerciale
cu SC G. SRL Oradea întrucât, în cursul anului 2001, a executat o pedeapsă privativă
de libertate; cu referire la SC C. SRL Oradea actele din care a rezultat că asociatul
S.l.F. a cesionat părțile sociale deținute către P.A. prin actul adițional din
25 septembrie 1996, iar P.A. a cesionat, la rândul ei, prin actul autentificat
din 25 octombrie 1999, lui O.N. părțile sociale, acesta nerecunoscând tranzacțiile
cu SC G. SRL Oradea; administratorul SC V. SRL Oradea – M.A.F. este dispărut, fiind
trimis în judecată, în lipsă, în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea
nr. 147/P/2003; cu referire la SC SF. SRL Oradea - administratorul S.V.F. a declarat
că a completat facturi fiscale de aprovizionare și livrare pe numele firmei sale
la solicitarea lui C.C.D. și M.C.M., care i-au dictat mențiunile, fără ca tranzacțiile
să aibă loc în realitate, administratorul SC V.B.I. SRL Gherla se afla, la data
tranzacțiilor evidențiate prin opt facturi fiscale, în Penitenciarul Gherla; administratorul
SC C.R. SRL Bistrița – H.P.V. era dispărut, fiind dat în urmărire generală conform
ordinului I.G.P. din 7 martie 2002, pe numele său fiind emis mandatul de executare
a unei pedepse de 3 ani închisoare din 23 iulie 2002 emis de Judecătoria Hunedoara;
administratorul SC T.C. SRL – K.E.A. nu a avut relații comerciale cu SC G. SRL Oradea
și, din 15 ianuarie 2001, nu a desfășurat activități comerciale pe firma sa [a cărui
declarație a fost citită în instanță în conformitate cu prev. art. 327 alin.
(3) C. proc. pen.], SC M&V SRL Timișoara nu a figurat la Oficiului Registrului
Comerțului Timiș ca fiind înființată.
Din analiza datelor
înscrise în facturile de aprovizionări de motorină și fracții petroliere, și a celor
înscrise în facturile de livrări de asemenea produse, s-a constatat că circuitul
real al produselor petroliere a fost următorul: SC G. SRL s-a aprovizionat cu motorină
fără fond special al drumurilor publice și cu fracții petroliere, fără fond special
de produse petroliere, pe care le-a vândut fictiv la firme de „tip fantomă”. Concomitent,
s-a aprovizionat fictiv, de la aceleiași firme de „tip fantomă”, cu motorină auto
cu fond special al drumurilor publice și fond special de produse petroliere, pe
care a valorificat-o la diverse societăți comerciale. În fond, SC G. SRL a valorificat
motorină fără taxe și fracții petroliere sub formă de motorină auto în patru etape:
s-a aprovizionat cu motorină fără taxe de la SC T. SRL în 16 mai 2001; motorina
fără taxe a fost vândută la SC B. SRL în 16 mai 2001 (vânzare fictivă); motorina
cu taxe aprovizionată de la SC B. SRL în 16 mai 2001 (aprovizionare fictivă) a fost
vândută ca motorină cu taxe la SC T.A. SRL în 16 mai 2001 (tranzacție reală), produsul
fiind substituit din motorină fără taxe în motorină cu taxe. Caracterul ilicit al
activității desfășurată pe seama SC G. SRL Oradea a rezultat și din declarația martorei
S.M.R., care a relatat faptul că o cunoaște pe inculpata M.C.M. de 15 ani și știe,
din spusele acesteia, că deținea firma SC G. SRL Oradea, obiectul de activitate
constituindu-l tranzacțiile cu produse petroliere. Deși soțul dânsei, inculpatul
M.C., figura ca administrator al firmei, în realitate întreaga activitate o desfășura
inculpata M.C.M. Aceasta din urmă i-a confirmat că, în virtutea atribuțiilor pe
care le avea, a cunoscut reprezentanți ai mai multor firme din Arad, Călărași și
Timișoara, respectiv că ea se ocupa efectiv de relațiile cu furnizorii și clienții,
că ea avea specimen de semnătură la bancă, ocupându-se efectiv de încasări și plăți.
A arătat martora că, în contextul în care inculpata M.C.M. a avut probleme cu firma,
a venit la ea și i-a predat toate actele societății, inclusiv evidența contabilă,
cerându-i să le pună în mașină, să le ducă acasă și „să le pună bine”, prin aceasta
martora înțelegând că actele trebuiau să fie ascunse ca să nu fie găsite de organele
de cercetare penală.
În concluzie,
instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională poate fi sintetizată în
aceea că s-a achiziționat motorină fără fond special al drumurilor publice, respectiv,
fracții petroliere fără fond special de produse petroliere, produse care, ulterior,
au fost livrate altor societăți ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor
publice și fond special de produse petroliere. Circuitul produselor petroliere brute
a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute, prezentate ca fiind produse
petroliere finite, prin înșelarea societăților comerciale cumpărătoare ce plăteau
prețul specific al motorinei cu taxe. Instanța de fond, făcând referire la jurisprudență,
a apreciat că prejudiciul nu a fost cauzat statului întrucât fiind achiziționate,
în realitate, produse petroliere brute (motorină fără taxe și fracții petroliere
nepurtătoare de taxe), aceste taxe nu erau datorate statului, și că prejudiciul,
prin modul în care inculpații au acționat și care, într-adevăr, are caracter ilicit
și este cauzator de prejudiciu, a fost cauzat terțelor persoane, respectiv cumpărătorilor
de produse finite care, în realitate, cumpărau aceste produse petroliere brute crezând
că ele cumpără produse petroliere finite, plătind astfel prețul specific acestor
din urmă produse. Diferența dintre prețul produselor brute și prețul produselor
finite, sunt sumele de care au beneficiat inculpata M.C.M. și numita C.C., și pe
care acestea le-au obținut de la cumpărătorii pe care i-au înșelat în ce privește
natura și calitățile produselor supuse vânzării.
La individualizarea
judiciară a pedepselor, instanța de fond a menționat că a avut în vedere pericolul
social extrem de ridicat al faptelor comise, implicarea efectivă a inculpatei M.C.M.
în întreaga activitate infracțională, cuantumul prejudiciului, conduita procesuală
a inculpatei care, deși legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat
la instanță. Pe de altă parte, s-a avut în vedere conduita bună anterioară a inculpatei,
care se află la prima încălcare a legii penale, context în care s-a reținut în favoarea
sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
În final, instanța
de fond a mai reținut că inculpatul M.C., audiat în cursul urmării penale, a declarat
că a acceptat să figureze ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar
soția sa, inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Inițial, obiectul
de activitate l-a constituit comercializarea de produse alimentare însă, ulterior,
cu ocazia unei vizite, numita C.C., pe care o cunoșteau de mai mult timp, fiind
colegi de muncă la unitatea militară cu soțul acesteia, le-a spus că o astfel de
activitate nu va fi benefică, sugerându-le că ar putea obține profituri din operațiuni
comerciale cu produse petroliere. Aceasta le-a precizat că, în contextul în care
ea, personal, desfășura deja astfel de activități pe firma ei, i-ar putea ajuta
prin relațiile pe care le are cu furnizorii. În condițiile în care inculpatul i-a
adus la cunoștință numitei C.C. că nu are cunoștințe legate de activitatea de gestionare
și derulare a operațiunilor comerciale, au convenit de comun acord ca operațiunile
comerciale ale societății SC G. SRL Oradea să le efectueze, în fapt, inculpata M.C.M.
care avea cunoștințele necesare în acest sens, inclusiv de conducere a evidenței
contabile primare. Cu același prilej, numita C.C. i-a informat că le va asigura
și ea o contabilă, dându-le garanții că este pricepută, o persoană pe nume L.A.
Urmare a acestor discuții, C.C. i-a sugerat să o împuternicească pe soția sa, M.C.M.,
în acest sens, respectiv, să îi dea drept de semnătură la bancă, împuternicire care
nu a fost autentificată, însă a fost predată contabilei. Inculpatul a concluzionat
că, deși a semnat diverse documente, nu avea cunoștință la ce se referă acestea,
nu cunoaște aspecte referitoare la operațiunile cu produse petroliere derulate,
nu cunoaște niciunul din reprezentații societăților furnizoare sau ai societăților
beneficiare. Declarația sa s-a coroborat cu cea a coinculpatei M.C.M., a martorilor
audiați care au relatat că, în cadrul relațiilor comerciale cu SC G. SRL Oradea,
le-au cunoscut doar pe inculpata M.C.M. și pe numita C.C., precum și pe numita S.M.R.,
și care au confirmat că, deși ca administrator de drept al societății figura M.C.,
în realitate, de întreaga activitate se ocupa M.C.M.
Sub aspectul laturii
civile, instanța de fond a apreciat că înscrisurile aflate la dosarul cauzei, avute
în vedere de expert la determinarea sumelor, probează cuantumul prejudiciului. Pentru
acest prejudiciu, s-a apreciat că inculpații trebuie să răspundă în solidar, ambii
în solidar cu partea responsabilă civilmente, inculpata M.C.M. ca administrator
de fapt, iar inculpatul M.C. ca administrator de drept, și care, potrivit art. 70
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în calitate de administrator, răspunde de îndeplinirea
tuturor obligațiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea societății, administratorul
dobândind această prerogativă de reprezentare a societății în relațiile cu statul,
conform actului constitutiv. Cât privește prejudiciul cauzat societăților comerciale
care au achiziționat produse petroliere brute, convinși fiind că sunt produse finite
și achitând prețul aferent acestora, instanța de fond a dispus citarea lor, cu mențiunea
de a preciza dacă înțeleg să solicite despăgubiri; întrucât niciuna dintre aceste
societăți nu s-a prezentat la instanța de fond și nici nu a comunicat poziția lor
procesuală, s-a dispus ca sumele de bani respective să fie confiscate în favoarea
statului. Reținând nevinovăția inculpatului M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
de înșelăciune, instanța de fond a apreciat că de sumele de bani respective au beneficiat
M.C. și C.C. și, întrucât nu s-a probat procentul care i-ar fi revenit fiecăreia,
prezumând că sumele obținute în mod ilicit au fost dobândite în mod egal de către
acestea, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata M.C.M. a sumei de
301.023,60 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune (jumătate din suma totală de 602.047,20 RON); în contextul
în care față de numita C.C. cauza a fost disjunsă, dispoziția de mai sus a fost
dispusă doar cu privire la M.C., menționându-se că acest aspect va fi avut în vedere
de instanță cu ocazia judecării numitei C.C.
Împotriva sentinței
a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata M.C.M.
În motivele de
apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, sentința a fost criticată sub
următoarele aspecte:
a) greșita soluție
de achitare a inculpatului M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1),
(2), (3) și (5) C. pen.;
b) greșita soluție
de achitare a inculpaților M.C. și M.C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 12 din
Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), (42) și (13) C. pen.;
c) greșita reținere
în favoarea inculpatei M.C.M. a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin.
(1) lit. a) C. pen., solicitându-se înlăturarea acesteia și aplicarea unei pedepse
peste minimul special de 10 ani închisoare.
În motivarea apelului
s-au arătat următoarele:
În declarația
de la dosarul de urmărire penală, martorul S.L.G. a afirmat că în luna mai a anului
2001 a livrat motorină, scutită de taxă MTR, la SC G. SRL. A precizat că a fost
contactat de inculpata M.C., pe care a cunoscut-o sub numele de N., că apoi, la
începutul lunii mai 2001, s-a întâlnit cu aceasta și cu inculpatul M.C., despre
care știe că este administratorul societății. Martorul a încheiat și semnat un contract
de vânzare-cumpărare în numele SC 7X7 SRL cu SC G. SRL din partea căreia contractul
a fost semnat de inculpatul M.C. Inculpata M.C.M. a declarat, cu ocazia audierii
sale, la data de 08 august 2003, referindu-se la tranzacțiile pe care le-a făcut
cu martorul L.P., administrator la SC R. SRL și SC T. SRL Ploiești, a relatat că
negocierile referitoare la clauzele contractelor de livrare au fost purtate cu ocazia
unei întâlniri pe care a avut-o în Oradea cu martorul L.P., și la care a participat
și numita C.C. Martorul L.P. le-a cerut și cartea de identitate a administratorului
(în copie). La un interval scurt de timp, după discuții, numita C.C. i-a predat
inculpatei M.C.M., la domiciliul acesteia din urmă, două contracte de livrare produse
petroliere încheiate de SC T. SRL și SC R. SRL cu SC G. SRL, contracte care au fost
semnate din partea beneficiarului de inculpatul M.C., cu toate că acesta nu a participat
la încheierea înscrisurilor. Ulterior, pe baza unor comenzi scrise de către inculpata
M.C.M. și semnate de inculpatul M.C., SC G. SRL a achiziționat motorină scutită
de taxă de drum, combustibil tip P, combustibil lichid ușor tip 1, de la cele două
societăți la care administrator este martorul L.P. S-a mai arătat că martora L.A.
a menționat, în declarația sa de la dosarul de urmările penală, că inculpatul M.C.
a însoțit-o pe soția sa, inculpata M.C.M. și pe numita C.C., la întâlnirea cu ocazia
căreia i-au cerut martorei să conducă evidența contabilă a SC G. SRL, iar pentru
serviciile prestate a fost plătită de inculpatul M.C. și de numita C.C. în declarația
sa de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. a arătat că, în nenumărate
rânduri, s-a deplasat împreună cu inculpata M.C.M. la cabinetul martorei L.A., pentru
ca inculpata M.C.M. să-i predea actele contabile în vederea înregistrării. Totodată
a afirmat că nu cunoaște dacă au fost depuse la administrația financiară declarațiile
privind obligațiile fiscale ale societății sau dacă s-a întocmit și depus bilanțul
contabil. Inculpatul M.C. a relatat, în declarația sa de la dosarul de urmărire
penală, că a semnat mai multe acte, la cererea soției sale, care i-a spus că este
obligatorie semnătura administratorului, printre care este posibil să se fi aflat
și comenzi pentru produse petroliere, dar că nu a fost atent ce a semnat, întrucât
a avut deplină încredere în soția sa. În continuare, a recunoscut că a semnat două
contracte de vânzare-cumpărare încheiate la data de 11 aprilie 2001 între SC R.
SRL și SC T. SRL Ploiești, reprezentate de martorul L.P., cu SC G. SRL, precum și
un contract de vânzare-cumpărare, care nu are număr de înregistrare și nici nu este
datat, încheiat între SC 7X7 SRL, reprezentată de martorul S.L., și SC G. SRL. De
asemenea, în momentul în care i-au fost prezentate cinci comenzi pentru achiziționarea
de produse petroliere, emise la datele de 17 aprilie 2001, 19 aprilie 2001, 24
aprilie 2001, 03 mai 2001, 09 mai 2001, 14 mai 2001, inculpatul a recunoscut că
semnătura aplicată pe acestea îi aparține. Inculpatul a afirmat că nu știa în ce
împrejurări au ajuns copii ale cărții sale de identitate la furnizorii din Ploiești.
În declarația de la dosarul de urmărire penală, inculpatul M.C. afirmă că numita
C.C. a venit în mod curent la domiciliul său pentru a discuta cu inculpata M.C.M.
despre „afacerile lor legate de produse petroliere” și pentru a-i comunica faptul
că urmează să sosească marfa contractată de la furnizori, dar că nu a fost atent
la discuțiile celor două, întrucât nu era implicat în activitatea SC G. SRL. S-a
susținut în motivele de apel că se poate formula concluzia potrivit căreia în sarcina
inculpatului M.C. se impune a fi reținută infracțiunea prev. de art. 26 rap. la
art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. deoarece acesta a încălcat o serie de obligații
legale care decurg din calitatea sa de administrator la SC G. SRL concretizate prin
semnarea unor contracte și înscrisuri care au fost aferente derulării acestora și
care antrenează răspunderea sa, în condițiile în care, așa după cum a declarat,
nu a participat la negocierile prealabile încheierii contractelor. S-a susținut
că nu s-ar putea admite că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că fracțiile petroliere
achiziționate nu fac parte din categoria produselor care se comercializează la stațiile
de carburanți, pentru transportul rutier, și a fost exclusă posibilitatea ca inculpatul
să nu fi auzit, la discuțiile purtate în locuința sa de către inculpata M.C.M. și
numita C.C., și la care recunoaște că a asistat, despre faptul că mărfurile contractate
urmau să fie vândute ca benzină și motorină, fără ca acestea să fie supuse rafinării,
prin procedee tehnologice specifice, înainte de vânzare. Inculpatul a știut că societatea
la care a fost administrator nu dispunea de spații de depozitare, iar marfa era
transportată, de cele mai multe ori, de la furnizor la beneficiar, figurând doar
scriptic în evidențele contabile ale SC G. SRL, transportul efectiv al mărfii efectuându-se
cu cisterne închiriate de la societăți specializate în domeniu. În acest context,
procurorul a apreciat în motivele de apel că sunt îndeplinite cele trei condiții
necesare existenței complicității ca formă de participație penală: comiterea de
către autor a unei fapte prevăzută de legea penală, complicele a săvârșit activități
prin care a ajutat pe autor la săvârșirea infracțiunii, actele de ajutor ale complicelui
au fost comise cu intenție directă. Conform motivelor de apel, contribuțiile complicelui
la săvârșirea infracțiunii de către autor au constat în activități de înlesnire
(„înlesnirea privește activitățile complicelui desfășurate anterior comiterii infracțiunii
care se situează în faza de pregătire a săvârșirii infracțiunii; înlesnirea poate
consta, de regulă, în activități materiale de procurare a mijloacelor și instrumentelor
necesare pentru săvârșirea infracțiunii, cât și în activități ce reprezintă o contribuție
morală”). Prin urmare, s-a apreciat că actele la care s-a făcut referire, acte comise
de inculpatul M.C., și care reprezintă acte de pregătire, se includ în categoria
actelor de „complicitate anterioară” realizată prin acțiune (comisivă) și în mod
nemijlocit. În consecință, având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că instanța
de fond trebuia să-l condamne pe inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
Cu privire la
critica vizând greșita soluție de achitare a inculpaților M.C. și M.C.M. pentru
infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin.
(2), (42) și (13) C. pen., în motivele de apel s-a arătat că un aspect care se impune
a fi evidențiat a fost cel legat de calitatea de subiect activ al infracțiunii prev.
de art. 12 din Legea nr. 87/1994 a inculpatului M.C. În acest sens, s-au invocat
prev. art. 70 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora administratorul societății
răspunde de îndeplinirea tuturor obligațiilor ce îi revin cu privire la reprezentarea
societății, administratorul dobândind această prerogativă de reprezentare a societății
în relațiile cu statul, conform actului constitutiv. S-a apreciat ca fiind corectă
mențiunea instanței de fond potrivit căreia inculpatul M.C. răspunde în calitate
de administrator de drept, iar inculpata M.C.M. răspunde în calitate de administrator
de fapt pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce le-au
revenit în raporturile cu organele fiscale, conduita adoptată de aceștia având drept
scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea surselor impozabile
sau taxabile (pentru susținerea acestor aspecte, în motivele de apel au fost reproduse
chiar unele considerente ale sentinței instanței de fond). În consecință, s-a apreciat
că în sarcina inculpaților M.C. și M.C.M. se impune a fi reținută și săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 12 cu aplic. art. 41 alin. (2), (42) și (13) C. pen.,
întrucât, din probatoriul administrat, a rezultat - fără putință de tăgadă - faptul
că inculpații M.C. și M.C.M. au achiziționat produse petroliere, purtătoare de MTR
și FSPP, fără a înregistra aceste tranzacții în evidența contabilă, împrejurare
care a avut drept consecință, necalcularea și nevirarea la bugetul de stat a taxelor
datorate.
În finalul motivelor
de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a susținut că instanța de
fond greșit a reținut în favoarea inculpatei M.C.M. circumstanța atenuantă prevăzută
de art. 74 alin. (1) lit. a) pen. întrucât aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute
de art. 74 C. pen. este facultativă, iar gradul de pericol social al faptelor este
deosebit de ridicat, așa după cum a menționat însăși instanța de fond. S-a apreciat
că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare,
prevăzute de art. 72 C. pen., de care trebuie să se țină seama la stabilirea și
aplicarea pedepselor: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de
pedeapsă fixate în partea specială a Codului, de gradul de pericol social al faptei
săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările în care atenuează sau agravează
răspunderea penală; s-a arătat, în motivele de apel, că a fost evidențiat faptul
că inculpata M.C.M. nu a avut o conduită procesuală care să-i permită să beneficieze
de acordarea circumstanțelor atenuante deoarece aceasta nu s-a prezentat cu ocazia
judecării cauzei în fața instanței de fond și nu a manifestat interes pentru recuperarea
prejudiciului. În consecință, având în vedere cele menționate, conform motivelor
de apel s-a apreciat că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond nu trebuia
să rețină circumstanța atenuantă și nu trebuia să coboare cuantumul acesteia sub
minimul special, ci trebuia să-i aplice inculpatei o pedeapsă de cel puțin 10 ani
închisoare.
Inculpata M.C.M.,
în apelul său, a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea în conformitate
cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar,
a solicitat să i se aplice o pedeapsă just individualizată, și mai redusă sub minimul
special prevăzut de lege.
Prin decizia penală
nr. 62/A din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a respins
ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata
M.C.M.
A obligat apelanta-inculpată
să plătească în favoarea statului suma de 450 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a dispune
în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
S-a apreciat că
în mod corect instanța de fond a stabilit că inculpatul M.C. nu se face vinovat
de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (în calitate de autor sau de complice)
atâta vreme cât, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză,
acesta a figurat ca administrator al firmei întrucât era pensionar, iar soția lui,
inculpata M.C.M., lucra la o unitate militară din Oradea. Mai rezultă din aceleași
probe că inculpatul s-a situat în afara oricăror activități ilicite, infracțiunea
de înșelăciune fiind săvârșită, în fapt, de către inculpata M.C.M., în înțelegere
cu numita C.C. De asemenea, mai rezultă din același material probator că inculpatul,
deși a semnat diverse documente, nu avea cunoștință la ce se referă aceste documente
și, mai mult decât atât, s-a situat în afara oricăror aspecte referitoare la operațiunile
petroliere derulate, nefiind cunoscut de niciunul dintre reprezentanții societăților
furnizoare sau societăților beneficiare de astfel de produse, aceste aspecte fiind
confirmate de martorii audiați care declară că, în derularea afacerilor cu SC
G. SRL Oradea, au cunoscut-o doar pe M.C.M., și pe numita C.C., iar martora S.M.R.
confirmă că avea cunoștință că administrator de drept al societății figura M.C.,
însă, în realitate, de întreaga activitate se ocupa inculpata M.C.
De asemenea, s-a
arătat că în mod corect a stabilit instanța de fond că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de
art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13
C. pen., câtă vreme din activitatea infracțională a inculpaților rezultă că aceștia
au achiziționat motorină fără fond special al drumurilor publice, iar ulterior au
livrat-o altor societăți, ca fiind motorină auto cu fond special al drumurilor publice
și fond special de produse petroliere. În fapt, a reținut și instanța de apel că
circuitul produselor petroliere a avut ca scop vânzarea de produse petroliere brute,
prezentate ca produse petroliere finite, prin înșelarea societăților comerciale
cumpărătoare ce plăteau un preț specific motorinei cu taxe, activitatea neavând
scopul de a prejudicia bugetul de stat cu neplata fondului special al drumurilor
publice, respectiv al fondului special de produse petroliere. Mai precis, a arătat
instanța de apel, neplata taxei de drum și, respectiv, a fondului special de produse
petroliere, nu a cauzat prejudiciu statului, fiind achiziționate în realitate
produse petroliere brute (motorină fără taxe și fracții petroliere nepurtătoare
de taxe); s-a arătat și de instanța de apel că modul în care inculpații au acționat
are un caracter ilicit, caracter de prejudiciu, dar nu față de stat, ci față de
terțele persoane, respectiv față de cumpărătorii de produse finite care, în realitate,
cumpărau produse petroliere brute, crezând că ei cumpără produse petroliere finite
și plătind prețul specific acestor din urmă produse.
În concluzie,
a arătat instanța de apel, diferența de preț se regăsește în prejudiciul cauzat
terțelor persoane înșelate.
În final, instanța
de apel a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond, la individualizarea
pedepsei aplicate inculpatei M.C.M., a reținut în favoarea acesteia circumstanța
atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună
înainte de săvârșirea infracțiunii deoarece nu are antecedente penale, era încadrată
în muncă, are spre creștere și educare doi copii minori și, pe cale de consecință,
s-a apreciat că în mod legal și temeinic s-au avut în vedere aceste împrejurări
atunci când s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub minimul special al textului
incriminator al faptei. S-a considerat de către instanța de prim control judiciar,
ca și de instanța de fond, că pedeapsa aplicată este justă în raport cu pericolul
social extrem de ridicat al faptelor săvârșite, cu implicarea efectivă a inculpatei
în ansamblul activității infracționale reținute în sarcina sa și cu prejudiciul
însemnat.
De asemenea, instanța
de apel a apreciat ca neîntemeiată critica inculpatei M.C.M., aceasta solicitând
a fi achitată pentru faptele reținute în sarcina sa, deoarece vinovăția sa a fost
dovedită și rezultă, în mod indubitabil, din ansamblul probelor administrate. În
final, s-a apreciat că nici critica inculpatei referitoare la individualizarea pedepsei,
aceasta solicitând reducerea pedepsei, nu este întemeiată și, precizând că nu se
impune reluarea argumentelor pe care le-a expus cu ocazia analizării criticii formulate
de către procuror cu privire la același aspect juridic, s-a menționat că o reducere
a pedepsei ar fi de natură a produce un dezechilibru între pedeapsă și scopul ei,
critica fiind neîntemeiată și în raport cu criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva deciziei,
a declarat recurs inculpata M.C.M., fiind invocat cazul de casare prevăzut de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
La termenul de
judecată în recurs, inculpata, aflată în stare de libertate, prezentă și asistată
de avocat, după identificare, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 11 raportat
la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen.
Instanța a făcut
cunoscute inculpatei dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011, condițiile aplicării respectivelor
dispoziții legale, precum și consecințele juridice ale solicitării judecății prin
procedura prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., inclusiv beneficiul reducerii
limitelor de pedeapsă cu câte o treime, iar nu reducerea pedepselor la o treime
(„judecata în cazul recunoașterii vinovăției”).
După ce a declarat
că a înțeles cele explicate de instanță, și după ce s-a consultat cu apărătorul,
inculpata M.C.M. a declarat că, în cunoștință de cauză, solicită judecarea prin
aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320
1
C. pen., recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care fac obiectul
judecății, necontestând niciuna din probele existente în dosar și solicitând beneficiul
reducerii pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen.
Reprezentantul
Ministerului Public a pus concluzii în sensul admiterii cererii inculpatei și aplicarea
dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320
1
C. proc. pen.
A fost luată o
declarație inculpatei, în sensul formulării cererii de judecare prin procedura recunoașterii
vinovăției, aceasta recunoscând în totalitate și necondiționat toate faptele care
fac obiectul judecății, fără să conteste probele administrate în cursul procesului,
cu solicitarea reducerii pedepsei conform art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen., declarația sa fiind consemnată și, după citire și semnare, atașată la
dosarul cauzei.
Instanța constată
că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011,
„Cu privire la art. 5, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea
judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii
nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen
cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe
de urgență”.
În consecință,
având în vedere cererea formulată de recurenta-inculpată M.C.M. de judecare a recursului
în conformitate cu dispozițiile art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011
cu referire la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., și constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de aceste texte legale, instanța va admite cererea acesteia,
și - în urma admiterii recursului - va casa decizia atacată, precum și sentința
primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei principale cu închisoarea,