ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58/D din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C. (fostă T.), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.L.

(fostă N., fostă C.), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen. În baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asupra imobilelor inculpaților prin ordonanțele procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. în Dosarul nr. l24/P/2006 din data de 02 mai 2006, respectiv 01 februarie 2007. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nr. 454D/P/2006 din 07 februarie 2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 656/110/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2000-2004, aflându-se pe teritoriul Marii Britanii, unde a săvârșit infracțiuni la Legea comerțului electronic, respectiv fraude la bancomat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus efectuarea de transferuri de bani în România, folosind atât un pașaport norvegian fals K.O., cât și numele său real, în conturile deschise la bănci din România, aparținând inculpaților C.C., C.S., C.L., în sumă de 651.976 dolari S.U.A., cât și inculpatului C.M., prin sistemul de transfer de bani W.U., suma de 47.711 dolari S.U.A., bani ce au fost supuși procesului de spălare, prin ascunderea și disimularea adevăratei naturi a provenienței acestora.

În anul 2002, inculpatul a fost surprins pe teritoriul Marii Britanii de Poliția Metropolitană în timp ce, împreună cu alte două persoane, comitea fraude la bancomat, având asupra sa carduri bancare false. În scopul disimulării adevăratei naturi a originii ilicite a fondurilor transmise în România, inculpatul C.V. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, format din inculpații din prezenta cauză, al cărui lider a fost încă de la înființare și până la data de 09 noiembrie 2005 când a fost arestat în altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 323 C. pen. - C.C. (fostă T.) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat la care a aderat și pe care l-a sprijinit încă de la înființare, fiind soția liderului acestuia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 14 noiembrie 2002 - 26 aprilie 2004, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienței bunurilor, prin folosirea sistemului financiar bancar din Marea Britanie, cât și din România. Inculpata a dispus efectuarea de transferuri de bani prin intermediul firmei T.T. LTD din Londra în sumă de 13.157 dolari S.U.A. (printr-un singur transfer, în conturile inculpatei C.L.

la data de 14 noiembrie 2002), iar după ce a revenit în România a primit în conturile deschise la Banca C.R., de la soțul său, aflat în Marea Britanie, cât și de la alți membri ai grupării suma totală de 205.961 dolari S.U.A., cunoscând că acești bani provin din săvârșirea de fraude la bancomate pe teritoriul Marii Britanii. De asemenea, conturile sale au fost creditate cu suma de 238.700 dolari S.U.A., la data de 02 martie 2004, de către inculpata C.L. cu explicația „donație”, banii fiind ulterior retrași și investiți prin achiziționarea de imobile și mașini de lux. - H.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., reținându-se că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 24 octombrie 2002 - 27 februarie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosind sistemul financiar bancar, unde a avut deschise cinci conturi, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienței fondurilor trimise din Marea Britanie de alți membri ai grupării, supunând reciclării suma de 92.667 dolari S.U.A. De asemenea, inculpata a acceptat să achiziționeze și să înstrăineze, pe numele său și al soțului, un imobil situat în Bacău, în scopul ascunderii identității adevăratului proprietar (inculpatul C.V.), deși în realitate nu a deținut niciodată acel imobil, cunoscând faptul că fondurile utilizate la achiziționarea imobilului provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie.

- C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., reținându-se că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 23 iunie 2003 - 15 noiembrie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat sistemul financiar bancar, pentru a primi în două conturi deschise la Banca C.R. Bacău, suma totală de 268.270 dolari S.U.A., produs infracțional rezultat din fraudarea bancomatelor în Marea Britanie de alți membri ai grupării. Din această sumă inculpata a dispus transferarea a 40.000 dolari S.U.A.

în conturile inculpatei C.L., fonduri ce au fost transmise mai departe în conturile inculpatei C.C., încercând astfel să ascundă și să disimuleze adevărata natură a provenienței bunurilor, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, inculpata a acceptat să achiziționeze și să înstrăineze, pe numele său, un imobil situat în Bacău, în scopul ascunderii identității adevăratului proprietar (inculpatul C.V.). în realitate inculpata nu a deținut și nu a folosit acel imobil și a cunoscut faptul că fondurile utilizate la achiziționarea acestuia provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie. - C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 14 iulie 2003 - 08 martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat sistemul financiar bancar pentru expedierea în România a produsului infracțional rezultat din fraudarea bancomatelor în Marea Britanie, activitate infracțională la care a luat parte, trimițând prin intermediul firmei T.T. LTD Londra suma de 29.201 dolari S.U.A., cât și suma de 7.133 dolari S.U.A. prin sistemul de transfer de bani W.U. În România acești bani au fost supuși reciclării, prin intermediul sistemului financiar-bancar, cât și prin achiziționarea de imobile și mașini de lux.

- C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada 02 iulie 2002 - 06 septembrie 2004, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în baza aceleiași rezoluții infracționale a utilizat sistemul financiar-bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienței banilor, cunoscând că aceștia provin din săvârșirea de fraude la bancomat. Astfel, inculpatul a deschis trei conturi la Banca C.R. Bacău ce au fost creditate de membrii grupării cu sumele de 340.930 dolari S.U.A.

și 186.053 euro, bani ce au fost ulterior virați în alte conturi, extrași și investiți în achiziționarea pe raza municipiului Bacău a unui număr de 25 de imobile, valoarea tranzacțiilor fiind de 4.710.000.000 ROL și 70.000 dolari S.U.A. - C.L. (fostă N., fostă C.) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2002 - martie 2004, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat sistemul financiar bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienței banilor, cunoscând că aceștia provin din săvârșirea de fraude la bancomat.

Astfel, inculpata a deschis la Banca C.R. Bacău trei conturi, două în dolari S.U.A. și unul în euro, și un cont la Banca I.T., ce au fost creditate de ceilalți membri ai grupării cu suma de 606.980 dolari S.U.A., bani ce au fost supuși procesului de spălare, prin plimbarea lor prin mai multe conturi, după ce sumele au fost divizate. O parte din bani, respectiv 238.700 dolari S.U.A., au fost virați în contul inculpatei C.C. cu explicația „donație”, la data de 02 martie 2004, iar restul banilor au fost extrași în numerar și investiți în imobile de soțul acesteia, inculpatul C.S. - C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2005, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit încă de la înființare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienței banilor obținuți din fraudarea bancomatelor, pe care i-a primit de la membrii grupării (103.478 dolari S.U.A. și 11.408 euro). Inculpatul a investit banii astfel dobândiți (despre care avea cunoștință că provin din săvârșirea de infracțiuni la Legea comerțului electronic), dar și pe cei care au fost retrași din conturile inculpaților C.L.

și C.S., în achiziționarea unui număr de 44 de imobile, pe raza municipiului Bacău, totalul sumelor astfel rulate fiind de 8.895.000.000 ROL, 57.100 euro și 403.500 RON. În realizarea aceluiași scop a achiziționat și construit imobile pe numele său, cât și pe numele altor persoane, în care a investit importante sume de bani, despre care avea cunoștință că au o proveniență ilegală. În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 323 C. proc. pen. și art. 69-74 C. proc. pen., au fost audiați inculpații C.E., H.L. , C.L. , C.V. , C.C. , care nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Instanța a procedat la audierea martorilor: C.C.I. , K.I.N. , A.C. , T.N. , A.S. , D.D. , L.G.

, B.C. , G.R., S.L.I., S.L.U., S.G., S.V., C.M.S. , S.C. și S.T.C.I. Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a reținut că, potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

Dispozițiile legii speciale, astfel cum a fost modificată, se completează cu cadrul general reglementat în Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transfrontaliere organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002 care în art. 2 lit. e) din Convenție definește expresia „produs al crimei” ca fiind orice bun care provine direct sau indirect din săvârșirea unei infracțiuni și care este obținut direct sau indirect din săvârșirea ei. În aceste condiții infracțiunea de spălare a produsului infracțiunii nu poate să existe fără probarea existenței infracțiunii principale. De asemenea, în art. 2 lit. h) din Convenție se definește expresia „infracțiune principală” ca fiind orice infracțiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a produsului infracțiunii, reglementate de art. 6 din Convenție.

Față de cele expuse, a apreciat instanța de fond că obiectul juridic generic al infracțiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002 îl constituie relațiile sociale prin care statul apără circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial și civil) prevenind și combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracțiuni grave prevăzute de lege, prin instituirea unor obligații ale anumitor persoane fizice și juridice de a sesiza operațiunile cu astfel de bunuri, de a se abține de la efectuarea unor astfel de acte și fapte juridice legate de produse infracționale sau de a favoriza autorii ori participanții la infracțiunile principale. Obiectul juridic generic al infracțiunilor prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 este subsecvent obiectului juridic generic al infracțiunilor principale adică a acelor infracțiuni grave prin care s-a obținut produsul ce urmează a fi spălat.

Ca urmare, constatarea infracțiunilor de spălare a produselor infracțiunilor se poate face numai concomitent sau ulterior constatării infracțiunilor principale al căror produs se spală. Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, a constatat că în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul C.V. și soția sa inculpata C.C., împreună cu alți membrii ai grupării (inculpatul C.E.) s-au aflat în cursul anilor 2000-2004 în Marea Britanie unde au obținut, prin fraudarea bancomatelor, importante sume de bani și au luat hotărârea de a trimite aceste sume în România în conturi deschise pe numele unor persoane de încredere, respectiv rude apropiate.

Au fost puse bazele unui grup infracțional organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în scopul spălării produsului infracțiunii predicat fraude la bancomate comise pe teritoriu Marii Britanii în perioada 2000-2005, grup la care au aderat și l-au sprijinit numai persoane de încredere, respectiv ceilalți inculpați din cauză. Astfel, în baza probatoriului administrat a rezultat că totalul sumelor primite de membrii grupării, din străinătate, și care au fost supuse spălării în România este de 1.640.205 dolari S.U.A. și 197.571 euro. Pe baza celor expuse în rechizitoriu rezultă că infracțiunea principală în urma căreia a rezultat produsul susceptibil de a deveni obiectul infracțiunii de spălare a banilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată constă în fraudarea bancomatelor pe teritoriul Marii Britanii în perioada anilor 2000-2005.

Cu privire la infracțiunea principală tribunalul a reținut că la data de 20 iunie 2006 autoritățile din Marea Britanie au transmis ca urmare a cererii de comisie rogatorie internațională dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul C.V. și alte două persoane care au fost surprinși în cursul anului 2002 la Londra în timp ce comiteau fraude la bancomat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în seara zilei de 18 octombrie 2002, un ofițer de poliție care nu era în timpul serviciului a utilizat un bancomat (ATM), localizat la exteriorul Băncii H. Londra, iar în timp ce folosea bancomatul a observat trei bărbați, respectiv pe R., C. și V., care au format un semicerc în jurul lui, și păreau să-l privească în timp ce finaliza tranzacția.

Polițistul a observat cum cei trei bărbați păreau să introducă un obiect necunoscut în ATM, iar apoi au vorbit cu un alt grup de bărbați ce se aflau la un alt bancomat, localizat în aceeași linie de clădiri ca și Banca H. Ofițerul de poliție aflat în afara programului a chemat poliția, iar R., C. și V., care se aflau tot în apropierea bancomatului băncii au fost surprinși în flagrant, iar asupra lor au fost găsite sume de bani extrase în acea seară de la bancomat (1.900 lire sterline), cât și carduri de telefoane mobile și o chitanță de tranzacție datată 18 octombrie 2002, ora 23.58. Suspecții au fost arestați, motivele arestului fiind deținerea de materiale în vederea comiterii infracțiunii de furt, iar în cauză au fost audiați atât ofițerii de poliție, cât și posesorii cardurilor de pe care cei trei inculpați au efectuat extrageri neautorizate la bancomat.

S-a stabilit astfel că inculpatul C.V. împreună cu ceilalți doi bărbați, prinși în flagrant, au utilizat la ATM carduri false ce aveau trecute pe banda magnetică datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică aparținând unor clienți ai băncii, iar aceste date au fost obținute prin trecerea cardului original printr-un aparat care citește și înregistrează datele aflate în banda magnetică a cardurilor („gura de bancomat”). De asemenea, s-a constatat că suspecții cunoșteau și codul PIN al clientului, pentru respectivul card, întrucât au reușit să realizeze tranzacțiile solicitate, atunci când au utilizat ATM-ul băncii. Ceilalți doi bărbați surprinși în flagrant împreună cu inculpatul C.V.

au fost identificați în persoana numiților A.C. și M.V., primul fiind audiat în calitate de martor, acesta fiind cunoscut ca o persoană apropiată inculpatului C.V., iar M.V. nu a fost audiat deoarece de la data la care au fost trimise documentele și până în prezent nu s-a aflat pe teritoriul României. Poliția Metropolitană din Londra a transmis și caseta conținând imagini surprinse de o cameră de supraveghere la ATM-ul aparținând Băncii H. Londra, care îi prezintă pe cei trei bărbați în timpul comiterii infracțiunilor descrise mai sus, ce se află atașată la dosarul cauzei. Din documentele transmise rezultă că flecare din cele 8 tranzacții efectuate sunt frauduloase și au fost efectuate fără știrea sau consimțământul titularului de cont.

Au fost luate declarații de la fiecare deținător de cont, declarații ce se află atașate la dosarul cauzei din care rezultă că niciuna din părțile vătămate nu a permis altei persoane să retragă bani din contul deschis la Banca H. Londra și, de asemenea, retragerile efectuate de către inculpatul C.V. și cei doi complici nu au fost recunoscute de persoanele audiate ca fiind efectuate de ele, fiind catalogate ca frauduloase. Inculpatul C.V. a fost acuzat 7 capete de acuzare de furt încălcând prevederile alin. (1) din Actul Furtul din 1968 și un capăt de acuzare de tentativă la furt încălcând prevederile alin. (25)(1) din Actul privind Furtul din 1968. Pentru aceste fapte inculpatul C.V. și complicii săi au fost arestați, fiind ulterior eliberați pe cauțiune.

Tribunalul a apreciat că nu poate constata existența acestor infracțiuni deși actele de urmărire penală efectuate în Marea Britanie pot constitui indicii privind săvârșirea acestora, în absența unei condamnări definitive pronunțată de o instanță din Marea Britanie. Mai mult, din cele 7 capete de acuzare de furt, totalul banilor retrași în numerar este de 1.900 lire, sumă ce a fost ridicată de organele de poliție la data de 18 octombrie 2002 de la numitul R., astfel încât din aceste infracțiuni nu a rezultat un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a banilor. Cu privire la alte activități ilicite fraudarea bancomatelor în Marea Britanie în perioada 2000-2004 prima instanță a constatat că nici pentru aceste activități nu există o condamnare definitivă din care să rezulte existența unor infracțiuni care să poată constitui situația premisă a infracțiunii dedusă judecății.

În cauză, nu există nici măcar indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că vreunul dintre inculpați a săvârșit activități ilicite - fraude la bancomate în perioada 2000-2004 în absența unor probe certe de vinovăție. Declarațiile unor martori (A.V., P.C., B.C.) care ar fi auzit că inculpații C.V., C.M. și C.E. au obținut sume mari de bani prin fraude la bancomate în Marea Britanie nu pot constitui probe certe din care să rezulte existența acestor infracțiuni. Având în vedere aceste motive, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 instanța a reținut că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 constituie grup infracțional organizat grupul structurat format din trei sau mai multe persoane și care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu orice constituire poate fi element material al laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 7, ci numai acea constituire, care pe lângă alte condiții trebuie să fie făcută cu scopul de a comite una sau mai multe infracțiuni grave.

În condițiile în care activitatea care intră în scopul grupării nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat. În speță, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, a apreciat prima instanță că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a dispus achitarea inculpaților și sub acest aspect, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Având în vedere soluția de achitare, Tribunalul, în baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., a dispus ridicarea sechestrului asupra imobilelor inculpaților prin ordonanțele procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. în Dosarul nr. 124/P/2006 din data de 02 mai 2006, respectiv 01 februarie 2007. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Bacău, solicitând desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților, motivat de faptul că prima instanță a ignorat probatoriul administrat în faza de urmărire penală și pe care nu l-a înlăturat în faza de cercetare judecătorească, rezumându-se la simpla constatare a inexistenței unei hotărâri definitive de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea predicat în Marea Britanie, aceasta nefiind însă o condiție necesară pentru existența infracțiunii de spălare a banilor.

A fost expus pe larg probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal și situația de fapt rezultată și s-a apreciat că din probele administrate prezumția de nevinovăție a inculpaților în legătură cu acuzațiile aduse a fost înlăturată. Inculpatul C.M. s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. S-a dispus audierea martorilor M.C., N.M., P.D.F., A.S.S. și M.F., precum și a martorul cu identitate protejată P.C., care însă nu au putut fi prezentați în fața instanței astfel că s-a dat citire declarațiilor de la urmărirea penală. În pronunțarea asupra cererii de probatorii formulată de către inculpat, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că în precedenta judecată în apel prin care au fost condamnați inculpații C.V.

și C.E., C.C., C.S., C.L., C.C. și H.L. în Dosarul nr. 656/110/2007 din care s-a disjuns apelul față de inculpatul C.M. a fost administrată proba cu martori, fiind audiat martorul cu identitate protejată A.V. și martorii B.C., A.C. și M.M., până la disjungerea cauzei inculpatul fiind reprezentat de apărător ales C.B. care a putut adresa întrebări martorilor și față de împrejurarea că inculpatul C.M. a fost predat în baza mandatului european de arestare la data de 17 iulie 2010. Prin decizia penală nr. 107 din 21 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău împotriva sentinței penale nr. 58/D/2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.M., fiind reținută cauza spre rejudecare și, în fond: A condamnat pe inculpatul C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86 5 alin. (1) teza I C. pen., cu referire la art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 24/D/2010 din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, a repus în individualitatea ei pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 24/D/2010 din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în pedepsele componente după cum urmează: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 86 5 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 85 alin. (1) teza finală, art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății cu aceste pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 24/D/2010 dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.293.000 RON și a sumei de 57.100 euro.

În baza art. 165 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător cu privire la imobilul situat în municipiul Bacău, locuință în suprafață construită de 406,05 m.p. și teren în suprafață de 586 m.p., imobile asupra cărora s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 15D/P/2004 și care a fost menținută prin ordonanța nr. 12D/P/2006 din data de 02 mai 2006. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului. Pentru a aprecia astfel, instanța de apel a avut în vedere și faptul că ceilalți coinculpați au fost condamnați pentru spălare de bani și asociere la un grup infracțional organizat în apel prin decizia nr. 141 din 14 decembrie 2010, decizie rămasă definitivă prin decizia nr. 3711 din 21 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, a reținut că argumentația primei instanțe în susținerea soluției de achitare se bazează pe o premisă greșită, și anume absența unei hotărâri de condamnare anterioară pronunțată de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru infracțiunea predicat, aceea de sustragere a sumelor de bani prin folosirea neautorizată de carduri bancare, această hotărâre fiind, în opinia primei instanțe, singura în măsură să stabilească vinovăția inculpaților cu privire la proveniența ilicită a sumelor de bani reținute a constitui obiectul spălării de bani. Această împrejurare, a necesității existenței unei hotărâri de condamnare definitivă, nu este însă o condiție impusă de prevederile Legii nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Relevante în acest sens sunt și prevederile Convenției Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii adoptată la Varșovia la data de 16 mai 2005, ratificată de Statul Român prin Legea nr. 420/2006. Pct. 5 din Convenție prevede că „fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracțiune predicat nu este o condiție pentru o infracțiune de spălare de bani”, mai mult, la pct. 6 din Convenție se arată că „fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălarea de bani acolo unde se dovedește faptul că bunurile ce fac obiectul parag.

1 pct. a) și b) provin dintr-o infracțiune predicat, fără a fi necesar să se stabilească exact care infracțiune.” Așadar, infracțiunea de spălare a banilor poate subzista în condițiile în care nu a intervenit condamnarea prealabilă a autorilor infracțiunii primare, instanța învestită cu judecarea infracțiunii de spălare de bani fiind obligată, în virtutea rolului activ, să verifice în baza probatoriului administrat în cauză existența condițiilor de vinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunilor care au produs sumele de bani supuse ulterior spălării. Prima instanță s-a limitat însă la a constata lipsa hotărârii de condamnare anterioare, iar cu privire la probatoriul propus de către acuzare pentru demonstrarea provenienței infracționale a sumelor de bani supuse spălării a reținut doar împrejurarea că nu sunt relevate de probele administrate, indiciile temeinice în dovedirea activității ilicite de fraudare a bancomatelor pe teritoriul Marii Britanii.

În această privință s-a făcut referire numai la actele de urmărire penală efectuate de autoritățile judiciare britanice cu privire la fapta din data de 18 octombrie 2002, precum și la declarațiile de martori considerate ca nerelevante. Nu au fost menționate și nu s-a motivat soluția de înlăturare a acestora ca mijloace de probă înscrisurile privind sumele trimise prin firma T.T. LTD și sistemul W.U. în țară de către inculpații C.V., C.E. și C.C., primul sub identitatea falsă a unui cetățean norvegian, situația conturilor și a transferurilor bancare efectuate de către ceilalți inculpați, procesele-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, tabelul conținând rezultatul verificării amprentelor digitale ale inculpaților din care rezultă că inculpații C.V.

și C.E. au fost acuzați de infracțiuni legate de bancomate și sunt căutați de poliție. De asemenea, nu s-a făcut referire la susținerile inculpaților privind proveniența licită a banilor, respectiv dacă acestea se constituie în apărări credibile, care pot fi luate în considerare de către instanță. În raport de aceste argumente, instanța de prim control judiciar a apreciat că prima instanță nu s-a conformat obligației de a examina, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse dezbaterii, situație care echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei și care impune desființarea în totalitate a sentinței apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei noi hotărâri.

Astfel, pentru a stabili în ce măsură faptele ilicite de fraudarea bancomatelor pot fi demonstrate în prezenta cauză și dacă sumele provenite din aceste infracțiuni au fost spălate de către inculpați, instanța de prim control judiciar a avut în vedere următoarele probatorii administrate atât în faza de urmărire penală, cât a cercetării judecătorești în faza apelului: înscrisurile din care rezultă că prin firma londoneză T.T. LTD, o agenție de turism care în subsidiar oferea și servicii de transferuri bancare, au fost trimise sume foarte mari de bani în țară în special de către inculpatul C.V. și într-o măsură mai mică de către inculpatul C.E., în conturile deschise la diferite bănci de către ceilalți inculpați; declarația martorului N.A., director al T.T.

LTD, interogat prin comisie rogatorie internațională de către autoritățile judiciare britanice, din care rezultă că în perioada aprilie 1999 - septembrie 2004 inculpatul C.V. a efectuat tranzacții în valoare totală de 660.833 lire sterline, constând în trimiterea în țară către inculpații C.S., C.L. și C.C. a acestor sume și că pentru aceste operațiuni inculpatul s-a folosit de un act de identitate fals, un pașaport norvegian pe numele K.R.; înscrisurile privind situația conturilor bancare deschise de inculpații aflați în țară din care rezultă că în perioada menționată aceștia au primit atât de la ceilalți inculpați, cât și de la persoane necunoscute sumele de 1.521.269 dolari S.U.A. și 186.053 euro; înscrisurile privind transferurile efectuate prin sistemul de transfer W.U.

din care rezultă că inculpatul C.V., atât sub identitatea reală, cât și sub identitatea falsă a cetățeanului norvegian K.R., precum și inculpatul C.E. au trimis în țară aproximativ 50.000 dolari S.U.A. inculpatului C.M.; adresele Primăriei municipiului Bacău privitoare la bunurile imobile și mobile declarate de inculpați; declarațiile martorilor A.C., P.D.F. și B.C. și ale martorilor sub acoperire A.V. și P.C., S.T.C.I., A.S.

din care rezultă că sumele foarte mari de bani trimise din Marea Britanie în România în perioada 1999-2004 provin din activități infracționale desfășurate pe teritoriul Marii Britanii, respectiv fraudarea bancomatelor; procesele-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din care rezultă atât aspecte legate de activitățile ilicite de pe teritoriul Marii Britanii, cât și manoperele ulterioare întreprinse de către inculpați pentru a da o aparență legală sumelor de bani obținute din infracțiuni; actele de urmărire penală efectuate de autoritățile judiciare britanice și tabelul conținând rezultatul verificării amprentelor digitale ale inculpaților din care rezultă că inculpații C.V.

și C.E. au fost acuzați de infracțiuni legate de bancomate și sunt căutați de poliție și declarațiile inculpaților, prin care aceștia nu recunosc acuzațiile și acreditează ideea că au obținut sumele de bani prin activități licite. În baza acestor probatorii a reținut că inculpatul C.V. era șef al unei grupări formate din mai mulți cetățeni români, specializate în fraude la bancomate care acționau în zona Eastham din Londra. Dispozitivele electronice utilizate pentru copiere și clonare de această grupare aparțineau fraților C. Prin aceste modalități inculpatul obținea sume foarte mari de bani, numai în cursul anului 2003 obținând în trei luni suma aproximativă de 1.000.000 lire sterline. Declarațiile martorilor mai sus menționați asupra modului organizat în care acționa inculpatul C.V.

se coroborează pe deplin cu actele de urmărire penală efectuate în dosarul instrumentat de autoritățile judiciare din Marea Britanie în legătură cu o faptă din cursul anului 2002, atunci când C.V. și alte două persoane, dintre care trebuie menționat martorul A.C. care a arătat că au fost surprinși în flagrant în timp ce comiteau fraude la bancomat, având asupra lor mai multe cartele telefonice, folosite la plăsmuirea de carduri bancare falsificate, precum și coduri PIN, numai în seara în care aceste persoane au fost prinse în flagrant acestea reușind să sustragă suma de 1.900 lire sterline. În cursul anului 2004 autoritățile engleze s-au sesizat asupra faptului că fraudele la bancomate continuau, iar doi dintre principalii suspecți au fost identificați în persoana inculpaților C.V.

și C.E., ultimul fiind căutat de autoritățile judiciare din Anglia pentru infracțiuni legate de fraudarea bancomatelor. Instanța a relevat faptul că în perioada 2000-2005, activitatea unică de obținere de venituri a inculpaților C.V. și C.E. era aceea de săvârșire de infracțiuni legate de fraudarea bancomatelor din Anglia, acest aspect reieșind în mod indubitabil atât din declarațiile martorilor audiați în cauză (martorii A.C., P.D.F., precum și martorii sub acoperire, cât și din unele procese-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, respectiv discuții telefonice din datele de 06 iulie 2005 și 22 iulie 2005 purtate de inculpatul C.M. cu persoane necunoscute aflate în Marea Britanie în care se face referire atât la sumele de bani obținute de inculpatul C.V.

din fraude, cât și la intențiile acestuia și ale inculpatului C.M. de a se întoarce în Anglia pentru a continua această activitate, precum și discuția telefonică purtată la data de 09 noiembrie 2005 de inculpatul C.V., tot cu o persoană necunoscută aflate în Marea Britanie în care se fac referiri concrete la activitatea de fraudare, ca unică preocupare generatoare de venituri a acestor persoane). Odată obținute aceste sume, ele erau trimise în țară prin modalitățile arătate mai sus, în principal de către inculpatul C.V., o sumă mult mai mică fiind trimisă și de către inculpatul C.E. Astfel, prin sistemul W.U. au fost efectuate circa 70 de tranzacții în perioada 2002-2005, inculpații C.V. și C.E.

trimițând peste 50.000 dolari S.U.A. inculpatului C.M. Atât acest din urmă inculpat, cât și inculpații C.C., C.L. și C.S. au primit prin sistemul W.U., cât și prin sistemul M.G., sume mult mai mari, cifrate la peste 100.000 dolari S.U.A. de la alte persoane aflate tot în Marea Britanie, însă proveniența acestor sume nu a putut fi stabilită. Prin firma de intermediere T.T. LTD au fost trimise în conturile deschise la Banca C.R. de către inculpații C.C., C.S., C.L., C.C. și H.L. sume foarte mari de bani, la intervale mici de timp, uneori de câteva zile. În total, atât prin sistemul W.U. cât și prin firma T.T. LTD, inculpatul C.V. a trimis în România suma de 699.687 dolari S.U.A., iar inculpatul C.E.

suma totală de 36.334 dolari S.U.A. S-a relevat faptul că inculpații aflați în țară au primit prin sistemele de intermediere menționate sume mult mai mari, respectiv 1.640.205 dolari S.U.A. și 197.571 euro, însă aceste depuneri provin de la alte persoane, neputându-se stabili dacă sumele au fost obținute prin săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, pe perioada cât s-a aflat pe teritoriul Marii Britanii, inculpata C.C. a efectuat o singură tranzacție, trimițând la data de 14 noiembrie 2002 suma de 13.157 dolari S.U.A., inculpatei C.L. Având în vedere că din declarațiile martorilor nu rezultă că și această inculpată a participat la activitatea ilicită legată de fraudarea bancomatelor, instanța nu a reținut că suma menționată provine din săvârșirea de infracțiuni.

Odată intrate în conturile inculpaților C.S., C.L., C.C. și H.L. sumele de bani erau „plimbate” fie în alte conturi deschise pe numele acelorași inculpați, fie în conturile deschise de inculpata C.C. În fapt, cea mai mare parte a sumelor de bani trimise în România de către inculpatul C.V. sub identitate falsă au ajuns în conturile soției sale, inculpata C.C., după ce în prealabil inculpatul a alimentat conturile deschise pe numele celorlalți inculpați din țară. S-a reținut că, esențial pentru stabilirea vinovăției inculpaților care au primit sumele de bani din Marea Britanie este împrejurarea că aceștia cunoșteau faptul că banii provin din infracțiuni. În acest sens, a fost apreciată ca relevantă declarația martorului A.C., persoană care face parte din anturajul inculpaților care arată că a participat la sărbătorirea revelionului în anul 2002 în Londra împreună cu inculpatul C.V.

și cu rudele acestuia, respectiv ceilalți inculpați (soția C.C., sora C.C., fratele C.E., cumnatul C.S. și alții), toți membrii familiei C. lăudându-se că au câștigat foarte mulți bani din activitatea de fraudare a cardurilor bancare desfășurată pe teritoriul Marii Britanii. În favoarea susținerii faptului că toți inculpații cunoșteau proveniența ilicită a sumelor pledează o serie de elemente indirecte (valoarea exorbitantă a sumelor trimise, frecvența tranzacțiilor, împrejurarea că parte dintre acestea au fost trimise de inculpatul C.V. sub o identitate falsă). În legătură cu inculpatul C.M. s-a reținut că a achiziționat în perioada menționată nu mai puțin de 44 imobile în municipiul Bacău.

Realizând faptul că aceste achiziții au atras atenția autorităților judiciare, inculpații au încercat și au reușit în cea mai mare parte să înstrăineze ulterior cea mai mare parte a acestora, la prețuri mult sub cele practicate pe piață. Relevantă pentru dovedirea originii ilicite a averii imobiliare dobândită de către inculpați este convorbirea telefonică dintre inculpatul C.M. cu martora S.T.C.I., angajată a Primăriei municipiului Bacău, Direcția de Taxe și Impozite din care rezultă că acest inculpat făcea demersuri pentru a fi șterse din evidențele computerizate toate imobilele deținute de inculpați pe raza municipiului Bacău. Astfel, așa cum a fost descrisă fapta în rechizitoriu și cum rezultă din actele de urmărire penală administrate, banii trimiși în țară de inculpați, dar în principal de inculpatul C.V.

au fost supuși, la destinație, unui proces prin care s-a urmărit să se dea o aparență de legalitate sumelor de bani obținute ilegal de infractori, care, fără a fi compromiși, să poată beneficia de sumele obținute. În aceste împrejurări, în cursul anului 2000 au fost puse bazele unui grup infracțional organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în scopul spălării produsului infracțiunii predicat (fraude la bancomate comise pe teritoriul Marii Britanii în perioada 2000-2005), grup la care au aderat și pe care l-au sprijinit numai persoane de încredere, având în vedere gradele de rudenie existente între ele, respectiv C.M. (frate), C.C. (soție), C.C. (soră), C.L. (soră), C.S. (cumnat), C.E.

(frate), H.V. (frate), H.L. (cumnată). Astfel, inculpatul C.V. le-a solicitat coinculpaților aflați în România să-și deschidă conturi la unități bancare din Bacău și să comunice datele acestor conturi, pentru a putea dispune transferuri de bani din Marea Britanie în România, prin firma T.T. LTD din Londra, cât și prin sistemele de transfer de bani, W.U. și M.G., sume ce ulterior au fost supuse „spălării” în România de C.M., inculpații C.C., C.S., C.L. și C.E. Tehnicile de spălare a banilor folosite de membrii grupării au fost foarte variate, de la cele mai simple metode până la unele complexe. Astfel, inculpații C.C., H.L., C.C. și inculpata C.L. au procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienței fondurilor, prin folosirea sistemului financiar-bancar, respectiv prin intermediul conturilor bancare deschise în principal la Banca C.R., Banca I.T.

și Banca B. (deschiderea unui număr mare de conturi la sucursalele aceleiași bănci și dispunerea de transferuri repetate ale unor sume mari de bani între aceste conturi; depuneri și retrageri în numerar neobișnuit de mari; depuneri în numerar în mai multe conturi astfel încât fiecare sumă este mică, dar totalul sumei este semnificativ; depuneri frecvente de numerar efectuate în contul clienților de către terțe persoane, fără legătură aparentă cu destinatarul contului etc.). De altfel, examinând și situația sumelor de bani primite de inculpatul C.M. prin sistemul de transfer de bani W.U. și M.G., se constată că cele mai mari sume de bani au fost transmise de inculpatul C.V. atât cu numele său real, cât și folosind pașaportul fals „K.R.”.

Astfel, în luna septembrie a anului 2003, în cursul a două zile consecutiv, inculpatul a trimis suma totală de 13.238 dolari S.U.A., după ce în urmă cu câteva zile, trimisese aceleiași persoane, respectiv fratele său, inculpatul C.M., suma de 6.131 dolari S.U.A. Deși, inculpatul C.V. și soția sa C.C., în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, iar instanța a apreciat că în cursul urmăririi penale nu s-a făcut dovada faptului că banii supuși procesului de spălare provin din săvârșirea de infracțiuni, fapte comise pe teritoriul Marii Britanii, s-a considerat că din coroborarea tuturor probatoriilor administrate, ce nu au fost combătute de inculpați în cursul cercetării judecătorești, rezultă fără niciun dubiu faptul că sumele foarte mari de bani trimise de inculpatul C.V., folosind acte de identitate false, cât și pe numele său real, provin din săvârșirea de infracțiuni.

Cu atât mai mult, apărările formulate de aceștia în cursul urrnăririi penale, precum că ar fi obținut importante sume de bani din săvârșirea unor activități licite în Marea Britanie arătând că au lucrat mai mulți ani pe teritoriul acestei țări, cântând la un club din Londra (inculpatul C.V.) sau lucrând ca menajeră la un hotel (inculpata C.C.) s-au dovedit a fi neconforme cu realitatea, prin verificarea lor în cadrul comisiei rogatorii internaționale. Astfel, inculpații susmenționați, prin apărător ales D.C., au depus la dosarul cauzei acte care s-au dovedit a nu fi reale, deoarece aceste apărări au fost verificate de autoritățile din Marea Britanie, în baza comisiei rogatorii internaționale, prin audierea angajatorilor indicați de inculpați, în calitate de martori aceștia arătând că nu îi cunosc pe cei doi, că nu i-au văzut niciodată și nu au semnat nicio recomandare pe numele acestora.

Chiar dacă inculpații, în cursul fazei de judecată, au încercat să își construiască noi apărări, întrucât cele din cursul urmăririi penale au fost înlăturate pe baza declarațiilor martorilor audiați prin comisie rogatorie, așa cum s-a arătat mai sus, afirmând că au obținut sumele de bani transferate în țară din activități de intermediere vânzări de mașini second-hand, nu au putut dovedi cele susținute în niciun fel, iar aceste apărări nu pot fi primite, în absența unor dovezi concrete. De altfel, în baza unui raționament logic, chiar dacă în realitate inculpații C.V. și C.C. ar fi lucrat în perioada anilor 2000-2004 în mod efectiv în Marea Britanie, în mod legal și ar fi fost plătiți foarte bine, la fel ca și cetățenii englezi, nu ar fi putut realiza „economii” care să justifice sumele foarte mari de bani transferate în România.

Materialul probator trirnis de autoritățile din Marea Britanie, din care rezultă că inculpatul C.V. a făcut obiectul cercetării în această țară pentru infracțiuni la Legea comerțului electronic, fiind prins în flagrant la bancomat, se coroborează în sensul celor reținute în rechizitoriu, atât cu declarațiile martorilor protejați A.V. și P.C., cât și cu declarațiile numiților A.C. audiat în calitate de învinuit în cauza penală nr. 15D/P/2004 și ale martorilor B.C., P.D.F. Astfel, martorul protejat A.V., persoană care s-a aflat în cursul anului 2003 în Anglia, declară că i-a cunoscut pe C.V. și fratele său: „în zona Eastham acționa gruparea formată din: B., M., S. și V., D. și D. Despre această grupare cunosc că a lucrat înainte de sosirea mea în Anglia pentru C.V.

și C.M., împreună cu M. Știu că C.V. și C.M. au obținut din săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus (nn. fraude la bancomate) în trei luni, aproximativ suma de un milion de lire sterline, bani pe care i-a adus în România. De asemenea, știu în mod sigur că dispozitivele electronice utilizate pentru copiere și clonare de această grupare, aparțineau lui C.V. și C.M., fiind achiziționate de ei (...).” Numitul A.C. arată că în anul 2004, a avut certitudinea că membrii familiei inculpatului C.V. aflați la acea dată pe teritoriul Marii Britanii, comiteau infracțiuni în d