ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 58/D din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitată inculpata C.C. (fostă T.), pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 10, 12 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul H.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata C.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C.

pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul C.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C.

pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitată inculpata C.L. (fostă N., fostă C.), pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 10, 12 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12 C.

pen.

În

baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea

sechestrului asupra imobilelor inculpaților prin ordonanțele procurorului din cadrul

D.I.I.C.O.T. în Dosarul nr. l24/P/2006 din data de 02 mai 2006, respectiv 01 februarie

2007.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nr. 454D/P/2006 din 07 februarie

2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 656/110/2007, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpaților:

- C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2000-2004, aflându-se pe

teritoriul Marii Britanii, unde a săvârșit infracțiuni la Legea comerțului electronic,

respectiv fraude la bancomat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus

efectuarea de transferuri de bani în România, folosind atât un pașaport norvegian

fals K.O., cât și numele său real, în conturile deschise la bănci din România, aparținând

inculpaților C.C., C.S., C.L., în sumă de 651.976 dolari S.U.A., cât și inculpatului

C.M., prin sistemul de transfer de bani W.U., suma de 47.711 dolari S.U.A., bani

ce au fost supuși procesului de spălare, prin ascunderea și disimularea adevăratei

naturi a provenienței acestora.

În

anul 2002, inculpatul a fost surprins pe teritoriul Marii

Britanii de Poliția Metropolitană în timp ce, împreună cu alte două persoane, comitea

fraude la bancomat, având asupra sa carduri bancare false.

În

scopul disimulării adevăratei naturi a originii ilicite a

fondurilor transmise în România, inculpatul C.V. a inițiat și constituit un grup

infracțional organizat, format din inculpații din prezenta cauză, al cărui lider

a fost încă de la înființare și până la data de 09 noiembrie 2005 când a fost arestat

în altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea

nr. 365/2002 și art. 323 C. pen.

- C.C. (fostă T.) pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

10, 12 C. pen., constând în aceea că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat

la care a aderat și pe care l-a sprijinit încă de la înființare, fiind soția liderului

acestuia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 14 noiembrie

2002 - 26 aprilie 2004, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienței

bunurilor, prin folosirea sistemului financiar bancar din Marea Britanie, cât și

din România.

Inculpata a dispus efectuarea de transferuri

de bani prin intermediul firmei T.T. LTD din Londra în sumă de 13.157 dolari

S.U.A. (printr-un singur transfer, în conturile inculpatei C.L. la data de 14

noiembrie 2002), iar după ce a revenit în România a primit în conturile deschise

la Banca C.R., de la soțul său, aflat în Marea Britanie, cât și de la alți membri

ai grupării suma totală de 205.961 dolari S.U.A., cunoscând că acești bani provin

din săvârșirea de fraude la bancomate pe teritoriul Marii Britanii. De asemenea,

conturile sale au fost creditate cu suma de 238.700 dolari S.U.A., la data de 02

martie 2004, de către inculpata C.L. cu explicația „donație”, banii fiind ulterior

retrași și investiți prin achiziționarea de imobile și mașini de lux.

- H.L. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

10, 12 C. pen., reținându-se că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat

la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 24 octombrie 2002 - 27

februarie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosind sistemul financiar

bancar, unde a avut deschise cinci conturi, a procedat la ascunderea adevăratei

naturi a provenienței fondurilor trimise din Marea Britanie de alți membri ai grupării,

supunând reciclării suma de 92.667 dolari S.U.A.

De asemenea, inculpata a acceptat să achiziționeze

și să înstrăineze, pe numele său și al soțului, un imobil situat în Bacău, în scopul

ascunderii identității adevăratului proprietar (inculpatul C.V.), deși în realitate

nu a deținut niciodată acel imobil, cunoscând faptul că fondurile utilizate la achiziționarea

imobilului provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie.

- C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10,

12 C. pen., reținându-se că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat,

la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 23 iunie 2003 - 15

noiembrie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat sistemul financiar

bancar, pentru a primi în două conturi deschise la Banca C.R. Bacău, suma totală

de 268.270 dolari S.U.A., produs infracțional rezultat din fraudarea bancomatelor

în Marea Britanie de alți membri ai grupării.

Din această sumă inculpata a dispus transferarea

a 40.000 dolari S.U.A. în conturile inculpatei C.L., fonduri ce au fost transmise

mai departe în conturile inculpatei C.C., încercând astfel să ascundă și să disimuleze

adevărata natură a provenienței bunurilor, cunoscând că provin din săvârșirea de

infracțiuni.

De asemenea, inculpata a acceptat să achiziționeze

și să înstrăineze, pe numele său, un imobil situat în Bacău, în scopul ascunderii

identității adevăratului proprietar (inculpatul C.V.). în realitate inculpata nu

a deținut și nu a folosit acel imobil și a cunoscut faptul că fondurile utilizate

la achiziționarea acestuia provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie.

- C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10,

12 C. pen., constând în aceea că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat,

la care a aderat și pe care l-a sprijinit, în perioada 14 iulie 2003 - 08

martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat sistemul financiar

bancar pentru expedierea în România a produsului infracțional rezultat din fraudarea

bancomatelor în Marea Britanie, activitate infracțională la care a luat parte, trimițând

prin intermediul firmei T.T. LTD Londra suma de 29.201 dolari S.U.A., cât și suma

de 7.133 dolari S.U.A. prin sistemul de transfer de bani W.U. În România acești

bani au fost supuși reciclării, prin intermediul sistemului financiar-bancar, cât

și prin achiziționarea de imobile și mașini de lux.

- C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada 02 iulie 2002 - 06 septembrie

2004, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat și pe

care l-a sprijinit, în baza aceleiași rezoluții infracționale a utilizat sistemul

financiar-bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienței banilor,

cunoscând că aceștia provin din săvârșirea de fraude la bancomat. Astfel, inculpatul

a deschis trei conturi la Banca C.R. Bacău ce au fost creditate de membrii grupării

cu sumele de 340.930 dolari S.U.A. și 186.053 euro, bani ce au fost ulterior virați

în alte conturi, extrași și investiți în achiziționarea pe raza municipiului Bacău

a unui număr de 25 de imobile, valoarea tranzacțiilor fiind de 4.710.000.000 ROL

și 70.000 dolari S.U.A.

- C.L. (fostă N., fostă C.) pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2002 -

martie 2004, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, la care a aderat

și pe care l-a sprijinit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a utilizat

sistemul financiar bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienței

banilor, cunoscând că aceștia provin din săvârșirea de fraude la bancomat. Astfel,

inculpata a deschis la Banca C.R. Bacău trei conturi, două în dolari S.U.A. și unul

în euro, și un cont la Banca I.T., ce au fost creditate de ceilalți membri ai grupării

cu suma de 606.980 dolari S.U.A., bani ce au fost supuși procesului de spălare,

prin plimbarea lor prin mai multe conturi, după ce sumele au fost divizate. O parte

din bani, respectiv 238.700 dolari S.U.A., au fost virați în contul inculpatei C.C.

cu explicația „donație”, la data de 02 martie 2004, iar restul banilor au fost extrași

în numerar și investiți în imobile de soțul acesteia, inculpatul C.S.

- C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 10, 12

C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2002 - 2005, făcând parte dintr-un

grup infracțional organizat, la care a aderat și pe care l-a sprijinit încă de la

înființare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat la ascunderea

adevăratei naturi a provenienței banilor obținuți din fraudarea bancomatelor, pe

care i-a primit de la membrii grupării (103.478 dolari S.U.A. și 11.408 euro).

Inculpatul a investit banii astfel dobândiți

(despre care avea cunoștință că provin din săvârșirea de infracțiuni la Legea comerțului

electronic), dar și pe cei care au fost retrași din conturile inculpaților C.L.

și C.S., în achiziționarea unui număr de 44 de imobile, pe raza municipiului Bacău,

totalul sumelor astfel rulate fiind de 8.895.000.000 ROL, 57.100 euro și 403.500

RON. În realizarea aceluiași scop a achiziționat și construit imobile pe numele

său, cât și pe numele altor persoane, în care a investit importante sume de bani,

despre care avea cunoștință că au o proveniență ilegală.

În

cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile

art. 323 C. proc. pen. și art. 69-74 C. proc. pen., au fost audiați inculpații C.E.,

H.L.

,

C.L.

,

C.V.

,

C.C.

,

care nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Instanța a procedat la audierea martorilor:

C.C.I.

,

K.I.N.

,

A.C.

,

T.N.

,

A.S.

,

D.D.

,

L.G.

,

B.C.

,

G.R., S.L.I., S.L.U., S.G., S.V., C.M.S.

,

S.C. și S.T.C.I.

Analizând întregul material probator administrat

în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a reținut că, potrivit

art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată, constituie infracțiunea

de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, ascunderea

sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației

sau proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora cunoscând că bunurile

provin din săvârșirea de infracțiuni.

Dispozițiile legii speciale, astfel cum

a fost modificată, se completează cu cadrul general reglementat în Convenția Națiunilor

Unite împotriva criminalității transfrontaliere organizate, ratificată prin Legea

nr. 565/2002 care în art. 2 lit. e) din Convenție definește expresia „produs al

crimei” ca fiind orice bun care provine direct sau indirect din săvârșirea unei

infracțiuni și care este obținut direct sau indirect din săvârșirea ei.

În

aceste condiții infracțiunea de spălare a produsului infracțiunii

nu poate să existe fără probarea existenței infracțiunii principale. De asemenea,

în art. 2 lit. h) din Convenție se definește expresia „infracțiune principală” ca

fiind orice infracțiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni

obiectul unei infracțiuni de spălare a produsului infracțiunii, reglementate de

art. 6 din Convenție.

Față de cele expuse, a apreciat instanța

de fond că obiectul juridic generic al infracțiunii prevăzute de art. 23 din Legea

nr. 656/2002 îl constituie relațiile sociale prin care statul apără circuitul legal

(financiar, bancar, economic, comercial și civil) prevenind și combătând circuitul

ilegal al bunurilor, produs al unor infracțiuni grave prevăzute de lege, prin instituirea

unor obligații ale anumitor persoane fizice și juridice de a sesiza operațiunile

cu astfel de bunuri, de a se abține de la efectuarea unor astfel de acte și fapte

juridice legate de produse infracționale sau de a favoriza autorii ori participanții

la infracțiunile principale.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor

prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 este subsecvent obiectului juridic generic

al infracțiunilor principale adică a acelor infracțiuni grave prin care s-a obținut

produsul ce urmează a fi spălat. Ca urmare, constatarea infracțiunilor de spălare

a produselor infracțiunilor se poate face numai concomitent sau ulterior constatării

infracțiunilor principale al căror produs se spală.

Pornind de la aceste considerații de ordin

teoretic, a constatat că în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul C.V. și

soția sa inculpata C.C., împreună cu alți membrii ai grupării (inculpatul C.E.)

s-au aflat în cursul anilor 2000-2004 în Marea Britanie unde au obținut, prin fraudarea

bancomatelor, importante sume de bani și au luat hotărârea de a trimite aceste sume

în România în conturi deschise pe numele unor persoane de încredere, respectiv rude

apropiate.

Au fost puse bazele unui grup infracțional

organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în scopul spălării produsului

infracțiunii predicat fraude la bancomate comise pe teritoriu Marii Britanii în

perioada 2000-2005, grup la care au aderat și l-au sprijinit numai persoane de încredere,

respectiv ceilalți inculpați din cauză.

Astfel, în baza probatoriului administrat

a rezultat că totalul sumelor primite de membrii grupării, din străinătate, și care

au fost supuse spălării în România este de 1.640.205 dolari S.U.A. și 197.571 euro.

Pe baza celor expuse în rechizitoriu rezultă

că infracțiunea principală în urma căreia a rezultat produsul susceptibil de a deveni

obiectul infracțiunii de spălare a banilor pentru care inculpații au fost trimiși

în judecată constă în fraudarea bancomatelor pe teritoriul Marii Britanii în perioada

anilor 2000-2005.

Cu privire la infracțiunea principală tribunalul

a reținut că la data de 20 iunie 2006 autoritățile din Marea Britanie au transmis

ca urmare a cererii de comisie rogatorie internațională dosarul de urmărire penală

privind pe inculpatul C.V. și alte două persoane care au fost surprinși în cursul

anului 2002 la Londra în timp ce comiteau fraude la bancomat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că în seara zilei de 18 octombrie 2002, un ofițer de poliție care nu era în timpul

serviciului a utilizat un bancomat (ATM), localizat la exteriorul Băncii H. Londra,

iar în timp ce folosea bancomatul a observat trei bărbați, respectiv pe R., C. și

V., care au format un semicerc în jurul lui, și păreau să-l privească în timp ce

finaliza tranzacția. Polițistul a observat cum cei trei bărbați păreau să introducă

un obiect necunoscut în ATM, iar apoi au vorbit cu un alt grup de bărbați ce se

aflau la un alt bancomat, localizat în aceeași linie de clădiri ca și Banca H. Ofițerul

de poliție aflat în afara programului a chemat poliția, iar R., C. și V., care se

aflau tot în apropierea bancomatului băncii au fost surprinși în flagrant, iar asupra

lor au fost găsite sume de bani extrase în acea seară de la bancomat (1.900 lire

sterline), cât și carduri de telefoane mobile și o chitanță de tranzacție datată

18 octombrie 2002, ora 23.58.

Suspecții au fost arestați, motivele arestului

fiind deținerea de materiale în vederea comiterii infracțiunii de furt, iar în cauză

au fost audiați atât ofițerii de poliție, cât și posesorii cardurilor de pe care

cei trei inculpați au efectuat extrageri neautorizate la bancomat. S-a stabilit

astfel că inculpatul C.V. împreună cu ceilalți doi bărbați, prinși în flagrant,

au utilizat la ATM carduri false ce aveau trecute pe banda magnetică datele de identificare

ale unor instrumente de plată electronică aparținând unor clienți ai băncii, iar

aceste date au fost obținute prin trecerea cardului original printr-un aparat care

citește și înregistrează datele aflate în banda magnetică a cardurilor („gura de

bancomat”).

De asemenea, s-a constatat că suspecții

cunoșteau și codul PIN al clientului, pentru respectivul card, întrucât au reușit

să realizeze tranzacțiile solicitate, atunci când au utilizat ATM-ul băncii.

Ceilalți doi bărbați surprinși în flagrant

împreună cu inculpatul C.V. au fost identificați în persoana numiților A.C. și M.V.,

primul fiind audiat în calitate de martor, acesta fiind cunoscut ca o persoană apropiată

inculpatului C.V., iar M.V. nu a fost audiat deoarece de la data la care au fost

trimise documentele și până în prezent nu s-a aflat pe teritoriul României.

Poliția Metropolitană din Londra a transmis

și caseta conținând imagini surprinse de o cameră de supraveghere la ATM-ul aparținând

Băncii H. Londra, care îi prezintă pe cei trei bărbați în timpul comiterii infracțiunilor

descrise mai sus, ce se află atașată la dosarul cauzei.

Din documentele transmise rezultă că flecare

din cele 8 tranzacții efectuate sunt frauduloase și au fost efectuate fără știrea

sau consimțământul titularului de cont. Au fost luate declarații de la fiecare deținător

de cont, declarații ce se află atașate la dosarul cauzei din care rezultă că niciuna

din părțile vătămate nu a permis altei persoane să retragă bani din contul deschis

la Banca H. Londra și, de asemenea, retragerile efectuate de către inculpatul C.V.

și cei doi complici nu au fost recunoscute de persoanele audiate ca fiind efectuate

de ele, fiind catalogate ca frauduloase.

Inculpatul C.V. a fost acuzat 7 capete

de acuzare de furt încălcând prevederile alin. (1) din Actul Furtul din 1968 și

un capăt de acuzare de tentativă la furt încălcând prevederile alin. (25)(1) din

Actul privind Furtul din 1968.

Pentru aceste fapte inculpatul C.V. și

complicii săi au fost arestați, fiind ulterior eliberați pe cauțiune.

Tribunalul a apreciat că nu poate constata

existența acestor infracțiuni deși actele de urmărire penală efectuate în Marea

Britanie pot constitui indicii privind săvârșirea acestora, în absența unei condamnări

definitive pronunțată de o instanță din Marea Britanie.

Mai mult, din cele 7 capete de acuzare

de furt, totalul banilor retrași în numerar este de 1.900 lire, sumă ce a fost ridicată

de organele de poliție la data de 18 octombrie 2002 de la numitul R., astfel încât

din aceste infracțiuni nu a rezultat un produs susceptibil de a deveni obiectul

unei infracțiuni de spălare a banilor.

Cu privire la alte activități ilicite fraudarea

bancomatelor în Marea Britanie în perioada 2000-2004 prima instanță a constatat

că nici pentru aceste activități nu există o condamnare definitivă din care să rezulte

existența unor infracțiuni care să poată constitui situația premisă a infracțiunii

dedusă judecății.

În

cauză, nu există nici măcar indicii temeinice din care să

rezulte presupunerea rezonabilă că vreunul dintre inculpați a săvârșit activități

ilicite - fraude la bancomate în perioada 2000-2004 în absența unor probe certe

de vinovăție. Declarațiile unor martori (A.V., P.C., B.C.) care ar fi auzit că inculpații

C.V., C.M. și C.E. au obținut sume mari de bani prin fraude la bancomate în Marea

Britanie nu pot constitui probe certe din care să rezulte existența acestor infracțiuni.

Având în vedere aceste motive, prima instanță

a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare

de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 instanța a reținut că potrivit art. 2 lit. a) din Legea

nr. 39/2003 constituie grup infracțional organizat grupul structurat format din

trei sau mai multe persoane și care există pentru o perioadă și acționează în mod

coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține

direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Nu orice constituire poate fi element material

al laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 7, ci numai acea constituire,

care pe lângă alte condiții trebuie să fie făcută cu scopul de a comite una sau

mai multe infracțiuni grave.

În

condițiile în care activitatea care intră în scopul grupării

nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu sunt întrunite nici

elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup

infracțional organizat.

În

speță, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de spălare de bani, a apreciat prima instanță că nu sunt întrunite nici elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a dispus

achitarea inculpaților și sub acest aspect, întemeiat pe dispozițiile art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluția de achitare, Tribunalul,

în baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asupra

imobilelor inculpaților prin ordonanțele procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. în

Dosarul nr. 124/P/2006 din data de 02 mai 2006, respectiv 01 februarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -Serviciul

Teritorial Bacău, solicitând desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri

de condamnare a inculpaților, motivat de faptul că prima instanță a ignorat probatoriul

administrat în faza de urmărire penală și pe care nu l-a înlăturat în faza de cercetare

judecătorească, rezumându-se la simpla constatare a inexistenței unei hotărâri definitive

de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea predicat în Marea Britanie, aceasta

nefiind însă o condiție necesară pentru existența infracțiunii de spălare a banilor.

A fost expus pe larg probatoriul administrat

în ambele faze ale procesului penal și situația de fapt rezultată și s-a apreciat

că din probele administrate prezumția de nevinovăție a inculpaților în legătură

cu acuzațiile aduse a fost înlăturată.

Inculpatul C.M. s-a prevalat de dreptul

la tăcere potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

S-a dispus audierea martorilor M.C., N.M.,

P.D.F., A.S.S. și M.F., precum și a martorul cu identitate protejată P.C., care

însă nu au putut fi prezentați în fața instanței astfel că s-a dat citire declarațiilor

de la urmărirea penală.

În

pronunțarea asupra cererii de probatorii formulată de către

inculpat, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că în precedenta judecată

în apel prin care au fost condamnați inculpații C.V. și C.E., C.C., C.S., C.L.,

C.C. și H.L. în Dosarul nr. 656/110/2007 din care s-a disjuns apelul față de inculpatul

C.M. a fost administrată proba cu martori, fiind audiat martorul cu identitate protejată

A.V. și martorii B.C., A.C. și M.M., până la disjungerea cauzei inculpatul fiind

reprezentat de apărător ales C.B. care a putut adresa întrebări martorilor și față

de împrejurarea că inculpatul C.M. a fost predat în baza mandatului european de

arestare la data de 17 iulie 2010.

Prin decizia penală nr. 107 din 21 iunie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie,

a fost admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiției - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău

împotriva sentinței penale nr. 58/D/2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost

desființată, în parte, sentința penală apelată, în ceea ce îl privește pe inculpatul

C.M., fiind reținută cauza spre rejudecare și, în fond:

A condamnat pe inculpatul C.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002, fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și aderare

la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la

pedeapsa principală de 4 ani închisoare și a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 86

5

alin. (1) teza

I

C. pen., cu referire la art. 85 alin.

(1) C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 24/D/2010 din data de 28

ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, a repus în individualitatea ei pedeapsa

de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 24/D/2010 din

data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în pedepsele componente

după cum urmează: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare

la deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,

prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 și 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În

temeiul art. 86

5

alin. (1) C. pen., cu referire

la art. 85 alin. (1) teza finală, art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile

deduse judecății cu aceste pedepse aplicate inculpatului prin sentința penală

nr. 24/D/2010 dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6

luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În

temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea

de la inculpat a sumei de 1.293.000 RON și a sumei de 57.100 euro.

În

baza art. 165 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului

asigurător cu privire la imobilul situat în municipiul Bacău, locuință în suprafață

construită de 406,05 m.p. și teren în suprafață de 586 m.p., imobile asupra cărora

s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 15D/P/2004 și care

a fost menținută prin ordonanța nr. 12D/P/2006 din data de 02 mai 2006.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat

inculpatul să plătească statului suma de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a aprecia astfel, instanța de apel

a avut în vedere și faptul că ceilalți coinculpați au fost condamnați pentru spălare

de bani și asociere la un grup infracțional organizat în apel prin decizia nr.

141 din 14 decembrie 2010, decizie rămasă definitivă prin decizia nr. 3711 din

21 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, a reținut că argumentația primei

instanțe în susținerea soluției de achitare se bazează pe o premisă greșită, și

anume absența unei hotărâri de condamnare anterioară pronunțată de către autoritățile

judiciare din Marea Britanie pentru infracțiunea predicat, aceea de sustragere a

sumelor de bani prin folosirea neautorizată de carduri bancare, această hotărâre

fiind, în opinia primei instanțe, singura în măsură să stabilească vinovăția inculpaților

cu privire la proveniența ilicită a sumelor de bani reținute a constitui obiectul

spălării de bani.

Această împrejurare, a necesității existenței

unei hotărâri de condamnare definitivă, nu este însă o condiție impusă de prevederile

Legii nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor. Relevante

în acest sens sunt și prevederile Convenției Consiliului Europei privind spălarea,

descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii adoptată la Varșovia

la data de 16 mai 2005, ratificată de Statul Român prin Legea nr. 420/2006.

Pct. 5 din Convenție prevede că „fiecare

parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracțiune

predicat nu este o condiție pentru o infracțiune de spălare de bani”, mai mult,

la pct. 6 din Convenție se arată că „fiecare parte se va asigura că este posibilă

condamnarea pentru spălarea de bani acolo unde se dovedește faptul că bunurile ce

fac obiectul parag. 1

pct. a) și b) provin dintr-o infracțiune

predicat, fără a fi necesar să se stabilească exact care infracțiune.”

Așadar, infracțiunea de spălare a banilor

poate subzista în condițiile în care nu a intervenit condamnarea prealabilă a autorilor

infracțiunii primare, instanța învestită cu judecarea infracțiunii de spălare de

bani fiind obligată, în virtutea rolului activ, să verifice în baza probatoriului

administrat în cauză existența condițiilor de vinovăție cu privire la săvârșirea

infracțiunilor care au produs sumele de bani supuse ulterior spălării.

Prima instanță s-a limitat însă la a constata

lipsa hotărârii de condamnare anterioare, iar cu privire la probatoriul propus de

către acuzare pentru demonstrarea provenienței infracționale a sumelor de bani supuse

spălării a reținut doar împrejurarea că nu sunt relevate de probele administrate,

indiciile temeinice în dovedirea activității ilicite de fraudare a bancomatelor

pe teritoriul Marii Britanii. În această privință s-a făcut referire numai la actele

de urmărire penală efectuate de autoritățile judiciare britanice cu privire la fapta

din data de 18 octombrie 2002, precum și la declarațiile de martori considerate

ca nerelevante. Nu au fost menționate și nu s-a motivat soluția de înlăturare a

acestora ca mijloace de probă înscrisurile privind sumele trimise prin firma T.T.

LTD și sistemul W.U. în țară de către inculpații C.V., C.E. și C.C., primul sub

identitatea falsă a unui cetățean norvegian, situația conturilor și a transferurilor

bancare efectuate de către ceilalți inculpați, procesele-verbale privind redarea

în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, tabelul conținând

rezultatul verificării amprentelor digitale ale inculpaților din care rezultă că

inculpații C.V. și C.E. au fost acuzați de infracțiuni legate de bancomate și sunt

căutați de poliție. De asemenea, nu s-a făcut referire la susținerile inculpaților

privind proveniența licită a banilor, respectiv dacă acestea se constituie în apărări

credibile, care pot fi luate în considerare de către instanță.

În

raport de aceste argumente, instanța de prim control judiciar

a apreciat că prima instanță nu s-a conformat obligației de a examina, în mod real,

problemele esențiale care i-au fost supuse dezbaterii, situație care echivalează

cu nerezolvarea fondului cauzei și care impune desființarea în totalitate a sentinței

apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei noi hotărâri.

Astfel, pentru a stabili în ce măsură faptele

ilicite de fraudarea bancomatelor pot fi demonstrate în prezenta cauză și dacă sumele

provenite din aceste infracțiuni au fost spălate de către inculpați, instanța de

prim control judiciar a avut în vedere următoarele probatorii administrate atât

în faza de urmărire penală, cât a cercetării judecătorești în faza apelului: înscrisurile

din care rezultă că prin firma londoneză T.T. LTD, o agenție de turism care în subsidiar

oferea și servicii de transferuri bancare, au fost trimise sume foarte mari de bani

în țară în special de către inculpatul C.V. și într-o măsură mai mică de către inculpatul

C.E., în conturile deschise la diferite bănci de către ceilalți inculpați; declarația

martorului N.A., director al T.T. LTD, interogat prin comisie rogatorie internațională

de către autoritățile judiciare britanice, din care rezultă că în perioada aprilie

1999 - septembrie 2004 inculpatul C.V. a efectuat tranzacții în valoare totală de

660.833 lire sterline, constând în trimiterea în țară către inculpații C.S., C.L.

și C.C. a acestor sume și că pentru aceste operațiuni inculpatul s-a folosit de

un act de identitate fals, un pașaport norvegian pe numele K.R.; înscrisurile privind

situația conturilor bancare deschise de inculpații aflați în țară din care rezultă

că în perioada menționată aceștia au primit atât de la ceilalți inculpați, cât și

de la persoane necunoscute sumele de 1.521.269 dolari S.U.A. și 186.053 euro; înscrisurile

privind transferurile efectuate prin sistemul de transfer W.U. din care rezultă

că inculpatul C.V., atât sub identitatea reală, cât și sub identitatea falsă a cetățeanului

norvegian K.R., precum și inculpatul C.E. au trimis în țară aproximativ 50.000

dolari S.U.A. inculpatului C.M.; adresele Primăriei municipiului Bacău privitoare

la bunurile imobile și mobile declarate de inculpați; declarațiile martorilor A.C.,

P.D.F. și B.C. și ale martorilor sub acoperire A.V. și P.C., S.T.C.I., A.S. din

care rezultă că sumele foarte mari de bani trimise din Marea Britanie în România

în perioada 1999-2004 provin din activități infracționale desfășurate pe teritoriul

Marii Britanii, respectiv fraudarea bancomatelor; procesele-verbale privind redarea

în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din care rezultă

atât aspecte legate de activitățile ilicite de pe teritoriul Marii Britanii, cât

și manoperele ulterioare întreprinse de către inculpați pentru a da o aparență legală

sumelor de bani obținute din infracțiuni; actele de urmărire penală efectuate de

autoritățile judiciare britanice și tabelul conținând rezultatul verificării amprentelor

digitale ale inculpaților din care rezultă că inculpații C.V. și C.E. au fost acuzați

de infracțiuni legate de bancomate și sunt căutați de poliție și declarațiile inculpaților,

prin care aceștia nu recunosc acuzațiile și acreditează ideea că au obținut sumele

de bani prin activități licite.

În

baza acestor probatorii a reținut că inculpatul C.V. era șef

al unei grupări formate din mai mulți cetățeni români, specializate în fraude la

bancomate care acționau în zona Eastham din Londra. Dispozitivele electronice utilizate

pentru copiere și clonare de această grupare aparțineau fraților C.

Prin aceste modalități inculpatul obținea

sume foarte mari de bani, numai în cursul anului 2003 obținând în trei luni suma

aproximativă de 1.000.000 lire sterline.

Declarațiile martorilor mai sus menționați

asupra modului organizat în care acționa inculpatul C.V. se coroborează pe deplin

cu actele de urmărire penală efectuate în dosarul instrumentat de autoritățile judiciare

din Marea Britanie în legătură cu o faptă din cursul anului 2002, atunci când C.V.

și alte două persoane, dintre care trebuie menționat martorul A.C. care a arătat

că au fost surprinși în flagrant în timp ce comiteau fraude la bancomat, având asupra

lor mai multe cartele telefonice, folosite la plăsmuirea de carduri bancare falsificate,

precum și coduri PIN, numai în seara în care aceste persoane au fost prinse în flagrant

acestea reușind să sustragă suma de 1.900 lire sterline. În cursul anului 2004 autoritățile

engleze s-au sesizat asupra faptului că fraudele la bancomate continuau, iar doi

dintre principalii suspecți au fost identificați în persoana inculpaților C.V. și

C.E., ultimul fiind căutat de autoritățile judiciare din Anglia pentru infracțiuni

legate de fraudarea bancomatelor.

Instanța a relevat faptul că în perioada

2000-2005, activitatea unică de obținere de venituri a inculpaților C.V. și C.E.

era aceea de săvârșire de infracțiuni legate de fraudarea bancomatelor din Anglia,

acest aspect reieșind în mod indubitabil atât din declarațiile martorilor audiați

în cauză (martorii A.C., P.D.F., precum și martorii sub acoperire, cât și din unele

procese-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate

autorizat, respectiv discuții telefonice din datele de 06 iulie 2005 și 22

iulie 2005 purtate de inculpatul C.M. cu persoane necunoscute aflate în Marea Britanie

în care se face referire atât la sumele de bani obținute de inculpatul C.V. din

fraude, cât și la intențiile acestuia și ale inculpatului C.M. de a se întoarce

în Anglia pentru a continua această activitate, precum și discuția telefonică purtată

la data de 09 noiembrie 2005 de inculpatul C.V., tot cu o persoană necunoscută aflate

în Marea Britanie în care se fac referiri concrete la activitatea de fraudare, ca

unică preocupare generatoare de venituri a acestor persoane).

Odată obținute aceste sume, ele erau trimise

în țară prin modalitățile arătate mai sus, în principal de către inculpatul C.V.,

o sumă mult mai mică fiind trimisă și de către inculpatul C.E.

Astfel, prin sistemul W.U. au fost efectuate

circa 70 de tranzacții în perioada 2002-2005, inculpații C.V. și C.E. trimițând

peste 50.000 dolari S.U.A. inculpatului C.M. Atât acest din urmă inculpat, cât și

inculpații C.C., C.L. și C.S. au primit prin sistemul W.U., cât și prin sistemul

M.G., sume mult mai mari, cifrate la peste 100.000 dolari S.U.A. de la alte persoane

aflate tot în Marea Britanie, însă proveniența acestor sume nu a putut fi stabilită.

Prin firma de intermediere T.T. LTD au

fost trimise în conturile deschise la Banca C.R. de către inculpații C.C., C.S.,

C.L., C.C. și H.L. sume foarte mari de bani, la intervale mici de timp, uneori de

câteva zile.

În

total, atât prin sistemul W.U. cât și prin firma T.T. LTD,

inculpatul C.V. a trimis în România suma de 699.687 dolari S.U.A., iar inculpatul

C.E. suma totală de 36.334 dolari S.U.A.

S-a relevat faptul că inculpații aflați

în țară au primit prin sistemele de intermediere menționate sume mult mai mari,

respectiv 1.640.205 dolari S.U.A. și 197.571 euro, însă aceste depuneri provin de

la alte persoane, neputându-se stabili dacă sumele au fost obținute prin săvârșirea

de infracțiuni.

De asemenea, pe perioada cât s-a aflat

pe teritoriul Marii Britanii, inculpata C.C. a efectuat o singură tranzacție, trimițând

la data de 14 noiembrie 2002 suma de 13.157 dolari S.U.A., inculpatei C.L. Având

în vedere că din declarațiile martorilor nu rezultă că și această inculpată a participat

la activitatea ilicită legată de fraudarea bancomatelor, instanța nu a reținut că

suma menționată provine din săvârșirea de infracțiuni.

Odată intrate în conturile inculpaților

C.S., C.L., C.C. și H.L. sumele de bani erau „plimbate” fie în alte conturi deschise

pe numele acelorași inculpați, fie în conturile deschise de inculpata C.C. În fapt,

cea mai mare parte a sumelor de bani trimise în România de către inculpatul C.V.

sub identitate falsă au ajuns în conturile soției sale, inculpata C.C., după ce

în prealabil inculpatul a alimentat conturile deschise pe numele celorlalți inculpați

din țară.

S-a reținut că, esențial pentru stabilirea

vinovăției inculpaților care au primit sumele de bani din Marea Britanie este împrejurarea

că aceștia cunoșteau faptul că banii provin din infracțiuni. În acest sens, a fost

apreciată ca relevantă declarația martorului A.C., persoană care face parte din

anturajul inculpaților care arată că a participat la sărbătorirea revelionului în

anul 2002 în Londra împreună cu inculpatul C.V. și cu rudele acestuia, respectiv

ceilalți inculpați (soția C.C., sora C.C., fratele C.E., cumnatul C.S. și alții),

toți membrii familiei C. lăudându-se că au câștigat foarte mulți bani din activitatea

de fraudare a cardurilor bancare desfășurată pe teritoriul Marii Britanii. În favoarea

susținerii faptului că toți inculpații cunoșteau proveniența ilicită a sumelor pledează

o serie de elemente indirecte (valoarea exorbitantă a sumelor trimise, frecvența

tranzacțiilor, împrejurarea că parte dintre acestea au fost trimise de inculpatul

C.V. sub o identitate falsă).

În

legătură cu inculpatul C.M. s-a reținut că a achiziționat

în perioada menționată nu mai puțin de 44 imobile în municipiul Bacău. Realizând

faptul că aceste achiziții au atras atenția autorităților judiciare, inculpații

au încercat și au reușit în cea mai mare parte să înstrăineze ulterior cea mai mare

parte a acestora, la prețuri mult sub cele practicate pe piață.

Relevantă pentru dovedirea originii ilicite

a averii imobiliare dobândită de către inculpați este convorbirea telefonică dintre

inculpatul C.M. cu martora S.T.C.I., angajată a Primăriei municipiului Bacău, Direcția

de Taxe și Impozite din care rezultă că acest inculpat făcea demersuri pentru a

fi șterse din evidențele computerizate toate imobilele deținute de inculpați pe

raza municipiului Bacău.

Astfel, așa cum a fost descrisă fapta în

rechizitoriu și cum rezultă din actele de urmărire penală administrate, banii trimiși

în țară de inculpați, dar în principal de inculpatul C.V. au fost supuși, la destinație,

unui proces prin care s-a urmărit să se dea o aparență de legalitate sumelor de

bani obținute ilegal de infractori, care, fără a fi compromiși, să poată beneficia

de sumele obținute.

În

aceste împrejurări, în cursul anului 2000 au fost puse bazele

unui grup infracțional organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în

scopul spălării produsului infracțiunii predicat (fraude la bancomate comise pe

teritoriul Marii Britanii în perioada 2000-2005), grup la care au aderat și pe care

l-au sprijinit numai persoane de încredere, având în vedere gradele de rudenie existente

între ele, respectiv C.M. (frate), C.C. (soție), C.C. (soră), C.L. (soră), C.S.

(cumnat), C.E. (frate), H.V. (frate), H.L. (cumnată).

Astfel, inculpatul C.V. le-a solicitat

coinculpaților aflați în România să-și deschidă conturi la unități bancare din Bacău

și să comunice datele acestor conturi, pentru a putea dispune transferuri de bani

din Marea Britanie în România, prin firma T.T. LTD din Londra, cât și prin sistemele

de transfer de bani, W.U. și M.G., sume ce ulterior au fost supuse „spălării” în

România de C.M., inculpații C.C., C.S., C.L. și C.E.

Tehnicile de spălare a banilor folosite

de membrii grupării au fost foarte variate, de la cele mai simple metode până la

unele complexe. Astfel, inculpații C.C., H.L., C.C. și inculpata C.L. au procedat

la ascunderea adevăratei naturi a provenienței fondurilor, prin folosirea sistemului

financiar-bancar, respectiv prin intermediul conturilor bancare deschise în principal

la Banca C.R., Banca I.T. și Banca B. (deschiderea unui număr mare de conturi la

sucursalele aceleiași bănci și dispunerea de transferuri repetate ale unor sume

mari de bani între aceste conturi; depuneri și retrageri în numerar neobișnuit de

mari; depuneri în numerar în mai multe conturi astfel încât fiecare sumă este mică,

dar totalul sumei este semnificativ; depuneri frecvente de numerar efectuate în

contul clienților de către terțe persoane, fără legătură aparentă cu destinatarul

contului etc.).

De altfel, examinând și situația sumelor

de bani primite de inculpatul C.M. prin sistemul de transfer de bani W.U. și M.G.,

se constată că cele mai mari sume de bani au fost transmise de inculpatul C.V. atât

cu numele său real, cât și folosind pașaportul fals „K.R.”.

Astfel, în luna septembrie a anului 2003,

în cursul a două zile consecutiv, inculpatul a trimis suma totală de 13.238

dolari S.U.A., după ce în urmă cu câteva zile, trimisese aceleiași persoane, respectiv

fratele său, inculpatul C.M., suma de 6.131 dolari S.U.A.

Deși, inculpatul C.V. și soția sa C.C.,

în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, nu au recunoscut săvârșirea

infracțiunilor pentru care sunt cercetați, iar instanța a apreciat că în cursul

urmăririi penale nu s-a făcut dovada faptului că banii supuși procesului de spălare

provin din săvârșirea de infracțiuni, fapte comise pe teritoriul Marii Britanii,

s-a considerat că din coroborarea tuturor probatoriilor administrate, ce nu au fost

combătute de inculpați în cursul cercetării judecătorești, rezultă fără niciun dubiu

faptul că sumele foarte mari de bani trimise de inculpatul C.V., folosind acte de

identitate false, cât și pe numele său real, provin din săvârșirea de infracțiuni.

Cu atât mai mult, apărările formulate de aceștia în cursul urrnăririi penale, precum

că ar fi obținut importante sume de bani din săvârșirea unor activități licite în

Marea Britanie arătând că au lucrat mai mulți ani pe teritoriul acestei țări, cântând

la un club din Londra (inculpatul C.V.) sau lucrând ca menajeră la un hotel (inculpata

C.C.) s-au dovedit a fi neconforme cu realitatea, prin verificarea lor în cadrul

comisiei rogatorii internaționale.

Astfel, inculpații susmenționați, prin

apărător ales D.C., au depus la dosarul cauzei acte care s-au dovedit a nu fi reale,

deoarece aceste apărări au fost verificate de autoritățile din Marea Britanie, în

baza comisiei rogatorii internaționale, prin audierea angajatorilor indicați de

inculpați, în calitate de martori aceștia arătând că nu îi cunosc pe cei doi, că

nu i-au văzut niciodată și nu au semnat nicio recomandare pe numele acestora.

Chiar dacă inculpații, în cursul fazei

de judecată, au încercat să își construiască noi apărări, întrucât cele din cursul

urmăririi penale au fost înlăturate pe baza declarațiilor martorilor audiați prin

comisie rogatorie, așa cum s-a arătat mai sus, afirmând că au obținut sumele de

bani transferate în țară din activități de intermediere vânzări de mașini second-hand,

nu au putut dovedi cele susținute în niciun fel, iar aceste apărări nu pot fi primite,

în absența unor dovezi concrete.

De altfel, în baza unui raționament logic,

chiar dacă în realitate inculpații C.V. și C.C. ar fi lucrat în perioada anilor

2000-2004 în mod efectiv în Marea Britanie, în mod legal și ar fi fost plătiți foarte

bine, la fel ca și cetățenii englezi, nu ar fi putut realiza „economii” care să

justifice sumele foarte mari de bani transferate în România.

Materialul probator trirnis de autoritățile

din Marea Britanie, din care rezultă că inculpatul C.V. a făcut obiectul cercetării

în această țară pentru infracțiuni la Legea comerțului electronic, fiind prins în

flagrant la bancomat, se coroborează în sensul celor reținute în rechizitoriu, atât

cu declarațiile martorilor protejați A.V. și P.C., cât și cu declarațiile numiților

A.C. audiat în calitate de învinuit în cauza penală nr. 15D/P/2004 și ale martorilor

B.C., P.D.F.

Astfel, martorul protejat A.V., persoană

care s-a aflat în cursul anului 2003 în Anglia, declară că i-a cunoscut pe C.V.

și fratele său: „în zona Eastham acționa gruparea formată din: B., M., S. și V.,

D. și D. Despre această grupare cunosc că a lucrat înainte de sosirea mea în Anglia

pentru C.V. și C.M., împreună cu M. Știu că C.V. și C.M. au obținut din săvârșirea

infracțiunilor menționate mai sus (nn. fraude la bancomate) în trei luni, aproximativ

suma de un milion de lire sterline, bani pe care i-a adus în România. De asemenea,

știu în mod sigur că dispozitivele electronice utilizate pentru copiere și clonare

de această grupare, aparțineau lui C.V. și C.M., fiind achiziționate de ei (...).”

Numitul A.C. arată că în anul 2004, a avut

certitudinea că membrii familiei inculpatului C.V. aflați la acea dată pe teritoriul

Marii Britanii, comiteau infracțiuni în d