ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2012

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita, pronunțată în Dosarul nr. 547/96/2009, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei L.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

s-a dispus achitarea inculpatului E.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 215 1 cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291, cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei K.M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215, alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. - art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 alin. (1), art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei E.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei U.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 289 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.K.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.R.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), cu aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de D.G.F.P și C.F.S.

Harghita, cu sediul în Municipiul Miercurea Ciuc, Județul Harghita, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în București, strada L., Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, cu sediul în București, strada D.I.D. și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, strada A., împotriva inculpaților. În baza art. 353 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea inculpaților L.M., K.M.M., S.R.I. și M.E. de revocare a măsurii sechestrului asigurător. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin decizia penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile declarate de către părțile civile Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și D.G.F.P.

Harghita în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr. 289/2008 a Tribunalului Harghita, a desființat hotărârea atacată dispunând rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 547/96 la data de 23 martie 2009. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș din data de 10 iunie 2003 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: L.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 C. pen., art. 215 1 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; E.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; K.M.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; G.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; E.O., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; B.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; U.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; M.K.N., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; S.R.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.,

cu art. 33 lit. a) C. pen.; M.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în fapt că societatea comercială pe acțiuni în turism S.B., având ca obiect de activitate prestarea de servicii de cazare, masă și tratament pentru turiști, a încheiat semestrial cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale contracte comerciale pentru prestarea de servicii de cazare, masă și tratament balneoclimateric pentru pensionari, prestatorul asigurând serviciile pe baza biletelor de tratament balnear și odihnă emise de minister prin direcțiile generale județene de muncă și prestație socială.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, aceste contracte au fost încheiate de prestator cu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, biletele fiind emise de casele județene. Biletele au fost obținute în baza cererilor depuse la casele județene însoțite de cuponul de pensie, actul de identitate, adeverințe de venituri și recomandarea medicului. Pe baza cuponului de pensie Casa județeană stabilea cuantumul contribuției pe care trebuia să o plătească persoanele beneficiare ale biletelor, iar pentru unele categorii de pensionari biletele erau gratuite. Identitatea titularului biletului era verificată la punctul de cazare din stațiune. Decontarea se făcea pentru întreaga contravaloare a biletului, inclusiv contribuția datorată de pensionar, plata efectuându-se în contul prestatorului S.B.

Organele de poliție au efectuat un control la S.B. de unde au fost ridicate un număr de 1837 bilete de tratament înregistrate în evidențele contabile în perioada ianuarie 1999 - iunie 2001 și decontate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru pensionarii despre care existau date că nu s-au prezentat în stațiune, constatându-se că datele de identificare au fost falsificate, iar unii dintre titulari au declarat că nu au solicitat bilete de tratament. La solicitarea organelor de cercetare penală, în perioada 15 octombrie 2001 - 29 ianuarie 2002 s-a efectuat o verificare financiar contabilă la societate de către D.G.F.P. Harghita - Direcția Control Fiscal. Controlul, care a cuprins perioada 01 ianuarie 1999 - 30 iunie 2001, s-a materializat în nota de constatare în urma căruia s-au restituit un număr de 64 bilete pentru clarificarea actelor de identitate ale titularilor, rămânând spre verificare un număr de 1762 bilete de tratament.

S-a constatat că acestea au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății și s-a achitat suma de 5.938.405.600 ROL, din care 684.242.403 ROL reprezintă contribuția titularilor biletelor, iar suma de 5.254.163.197 ROL subvenție din partea ministerului. Aferent aceste subvenții s-a calculat TVA în sumă de 347.633.248 ROL. Conform aceluiași act de constatare, titularii biletelor au beneficiat în stațiunea B. de cazare, masă și tratament. În perioada dedusă controlului s-a stabilit că, cheltuielile de masă aferente celor 1762 bilete de tratament sunt de 1.845.855.672 ROL, iar TVA deductibil în sumă de 347.633.248 ROL. Pentru stabilirea numărului persoanelor titulare ale biletelor, care nu au beneficiat de serviciile S.B., s-a procedat la audierea tuturor beneficiarilor biletelor din județele Brăila, Vaslui, Vrancea, Galați, Neamț, Iași, Bacău și Satu Mare.

În urma audierilor, prin comisie rogatorie, s-au evidențiat anumite situații ca de exemplu: titularul a făcut cerere dar nu a primit bilet, a înmânat cuponul de pensie altor persoane, a înmânat biletul altor persoane, nu a făcut cerere pentru bilet de tratament și nu a fost niciodată în stațiunea B. etc. Un număr de 1300 bilete de tratament au fost eliberate de Casele de pensii din Municipiul București și județul Ilfov. Cu ocazia întocmirii celei de a 2-a note de constatare s-au luat în calcul și biletele de tratament identificate după întocmirea primei note. Din această notă nr. NN din 30 ianuarie 2003 a rezultat că, în perioada analizată, numărul persoanelor care nu au beneficiat de serviciile S.B.

a fost de 1669 persoane, prețul integral al biletelor de 5.592.632.600 ROL, din care contribuția titularilor a fost de 653.692.324 ROL, iar suma decontată de minister de 4.938.940.276 ROL. Suma deductibilă reprezentând TVA a fost de 328.044.364 ROL. Prejudiciile au fost defalcate și centralizate de organele de control pe cele 7 județe și Municipiul București. Cercetările penale efectuate au stabilit și modalitățile concrete folosite de inculpați și modul lor de participare la cauzarea prejudiciului. Astfel învinuitul B.V., director S.B., l-a cunoscut la începutul anului 1999 pe inculpatul S.R.I., vicepreședintele Sindicatului Învățământului Preuniversitar, în cursul lunii aprilie 2000 acesta fiind angajat în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, Serviciul Execuții Bugetare, Biroul Gestiune Bilete.

Cu ocazia unor contractări încheiate la minister, cei doi au discutat, iar învinuitul B.V. s-a arătat nemulțumit deoarece pentru stațiunea B. erau repartizate puține locuri și doar pentru pensionari cu anumite afecțiuni medicale, stațiunea având posibilități mult mai mari. În urma acestor discuții, inculpatul S.R., s-a angajat să ajute S.B. prin trimiterea unor grupuri de persoane pe baza unor bilete de tratament emise de minister. Înțelegerea s-a concretizat prin emiterea biletului de tratament din 20 aprilie 1999, completat de inculpatul S.R., semnat și ștampilat de inculpata M.E., angajată a Casei de Pensii a sectorului 4 București. Deși nu avea la acea dată atribuții de completare a biletelor, inculpatul a completat biletul de tratament, pentru a o ajuta pe referentul M.E.

datorită volumului mare de muncă existent. Inculpatei M. i-a fost repartizată și sarcina de a emite bilete de tratament din fondul de protocol, bilete destinate de asemenea pensionarilor subvenționate integral sau parțial de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Pentru întocmirea în fals a biletelor de tratament inculpații procurau cupoane de pensii de la diferite asociații ale pensionarilor sau de la pensionari, iar cererile și recomandările medicale erau falsificate. Pe baza datelor din cupoanele de pensie, inculpatul S.R. completa biletele de tratament, cu datele de identificare ale persoanei, adăugând în fals seria și numărul actului de identitate. Totodată, în raport de cuantumul pensiei se calcula contribuția datorată de pensionar, sumă virată de inculpați în casieria Casei de pensii.

Recomandările medicale „bilete de internare" parafate și semnate de dr. R.B. și dr. S.M. erau false. Inculpatul S.R., a falsificat ștampilele și parafele ambulanței și ale medicilor, precum și „biletele de internare", documente necesare obținerii biletelor de tratament. După completarea biletelor de către inculpatul S.R., acestea erau parafate și semnate, fără verificarea și confruntarea datelor, de inculpata M.E. Înțelegerea dintre învinuitul B.V. și inculpatul S.R. a fost probată prin biletele de tratament existente la dosar completate de S.R. și prin chitanțele mandatelor telegrafice care au atestat trimiterea unor sume de bani inculpaților de B.V. Prin chitanța identificată nr. AA. se atestă trimiterea sumei de 22.000.000 RON către S.R.

la data de 08 februarie 2000. După aprilie 2000, când a fost angajat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București inculpatul, care avea ca atribuții de serviciu ținerea evidențelor de valorificare a biletelor de tratament, a continuat să falsifice asemenea bilete. Acestea erau trimise prin Prioripost sau prin delegatul E.I., directorului B.V., care le deconta contravaloarea la Ministerul Muncii. În același timp inculpatul a completat și mențiunile de pe verso, respectiv data primirii, numărul biletului, stațiunea, confortul hotelului, data prezentării în stațiune și semna indescifrabil. Inculpata K.M.M., șef birou comercial la S.B., a predat organelor de poliție un număr de 23 chitanțe mandate telegrafice care atestau trimiterea către S.R.

a sumei totale de 61.300.000 RON. Inculpații E.I. și K.M.M. au susținut că sumele trimise de B.V. inculpatului S.R. erau mai mari, banii fiind trimiși și prin alte oficii poștale, prin intermediul delegatului E.I. ori de către alți angajați ai S.B., chitanțele fiind predate învinuitului B.V. care le distrugea. La Casa de Pensii Harghita, s-a stabilit în cursul cercetărilor că învinuitul B.V. le-a solicitat angajaților să procure cupoane de pensii de la aparținători, rude, vecini etc, motivând că astfel vor ajuta stațiunea. Dintre angajați au procurat cupoane de pensie inculpații E.I., K.M.M., G.E. și E.O. După procurarea cupoanelor, erau predate directorului sau inculpatului E.I., care le prezenta medicului balneofizioterapeut, inculpatul B.A.

din cadrul Policlinicii Balneare B. Datele de identificare de pe fișele medicale de trimitere la tratament balneoclimateric erau completate de inculpatul E.I., iar datele privind diagnosticul și recomandarea erau completate de inculpatul B.A. care le parafa și semna. În unele cazuri inculpatul B.A. a completat și datele de identificare ale titularilor eliberând recomandări fără consultarea acestora. În același mod inculpatul E.I. a procurat cupoane și din Județul Iași și Neamț, în număr de 11 cupoane, recomandările medicale au fost completate de inculpatul B.A., pe care le-a semnat și parafat, și susținând că este mandatar al pensionarilor, inculpatul E.I. a ridicat biletele de tratament de la Casa de Pensii Iași și Neamț.

În Județul Harghita s-a stabilit că un număr de 36 persoane nu au beneficiat de serviciile S.B., biletele fiind procurate cu știința titularilor care și-au înstrăinat de bunăvoie cuponul de pensie. Din declarațiile inculpaților M.K.N., U.C. și H.H.M., recepționere, a rezultat că începând cu anul 1999, directorul B.V. prin amenințări cu desfacerea contractelor de muncă, le-a impus să efectueze înregistrarea în registrele de prestări servicii a unor bilete de tratament, fără ca titularii acestora să fie prezenți în stațiune. Biletele erau trimise la recepție de directorul B.V. prin intermediul unor angajați ai S.B., inculpații E.I., K.M. și G.E. După efectuarea înregistrării recepției, inculpatele întocmeau rapoarte de gestiune zilnice, în 2 exemplare, unul fiind trimis la contabilitate.

Aceste rapoarte conțineau date privind numărul total al persoanelor cazate și se calcula pe baza tarifelor din contractele cu Ministerul Muncii contravaloarea meselor servite de beneficiar la pensiunea societății. Pe baza rapoartelor de gestiune ale biroului cazare, recepționerele întocmeau comenzi pentru masă care erau trimise la inculpatul I.G., gestionar la Restaurantul și pensiunea T. Apoi aceste comenzi fictive erau trimise la contabilitate. Înregistrarea în fals a biletelor pentru pensionari cuprindea două etape: prima în care se făcea înregistrarea fictivă a biletelor în registrul de prestări servicii zilnice și a doua când înregistrarea se făcea doar în rapoartele de gestiune zilnică.

Efectuându-se o comparație între numărul real de persoane înregistrate în registrul de cazare și cel al persoanelor înregistrate în rapoartele de gestiune, s-a constatat o diferență, ceea ce a reprezentat numărul de persoane care nu s-au prezentat în stațiune. O verificare prin sondaj efectuată la data de 19 martie 2003, care a vizat data de 27 ianuarie 2001 a stabilit o diferență de 85 persoane înregistrate fictiv. Inculpata G.E. a îndeplinit funcția de merceolog sector cazare și a avut însărcinarea să întocmească facturile către beneficiari, printre care și pe cele cuprinzând serviciile prestate de S.B. pentru pensionarii sosiți în stațiune cu bilete emise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Pe baza biletelor și tarifelor întocmeau factura finală semnată și de contabil-șef L.M. și directorul B.V. și se trimitea la Ministerul Muncii, de obicei prin delegatul E.I. Sumele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate erau virate de Ministerul Muncii în contul societății la Trezoreria T. și de aici în contul deschis la B.C.R. Filiala B. Pentru însușirea banilor virați de Ministerul Muncii în contul societății s-au găsit diferite modalități. Astfel, sume de bani s-au ridicat de la societate din „cheltuielile" ocazionate cu cazarea, masa și tratamentul persoanelor înregistrate fictiv. Suma reprezentând prejudiciul nu a fost identică cu suma dovedită a fi fost însușită deoarece societatea a efectuat cheltuieli cu cazarea și masa unor grupuri de turiști, grupuri sosite ca urmare a relațiilor directorului B.V.

Aceste cheltuieli nu au fost evidențiate separat, nu s-a făcut înregistrarea în registrele de prestări servicii ci se înregistrau doar titularii biletelor de tratament trimise de inculpații din București sau de diferite persoane din județele menționate mai sus. Inculpatul I.G., gestionar al restaurantului T. și pensiunea T. aparținând de S.B., a susținut că la pensiunea directorului, a efectuat înregistrări fictive ale unor note de intrare-recepție, fără a primi în realitate mărfurile. Inculpatul a specificat un număr de 45 facturi emise de SC E. SRL Gheorgheni, 1 factură emisă de SC L. SRL Gheorgheni, 2 facturi emise de SC F. COM SRL Brașov și câte o factură emisă de SC K. SRL Tg. Mureș și SC N. SRL Cluj Napoca.

Inculpata K.M., șef birou organizare, a susținut că facturile „în alb" erau procurate de directorul B.V. și a recunoscut că a completat cu date nereale, copiate de pe o factură reală, factura fiscală nr. GG și chitanța emisă de SC N. SRL Cluj Napoca. În urma verificării dispozițiilor de plată către casierie emise pentru plata acestor facturi falsificate, s-a constatat, că inculpatul K.M. le-a completat pe numele ei și câteva pe numele inculpatului E.I. Inculpata a declarat că nu și-a însușit nici o sumă de bani, iar dispozițiile de plată pentru casierie le întocmea în funcție de suma disponibilă din casierie, dispoziții pe care le semna directorul iar apoi contabila șefă. Au existat situații când banii erau remiși de casieră directorului și numai după aceea se întocmea dispoziția de plată ori îi dădea banii.

În cazul în care marfa era deja „procurată" pe dispoziție se trecea seria și numărul acesteia, iar când factura nu exista, pe dispoziție se trecea la rubrica „scopul încasării plății" doar ‚Alimente". Pe baza acestor facturi gestionarul I.G. făcea înregistrarea. Calculându-se contravaloarea facturilor false sau a facturilor fără marfă înregistrate în contabilitate s-a stabilit un prejudiciu creat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în sumă de 743.174.174 ROL (fără luarea în calcul a TVA deductibil, acesta fiind luat în considerare la prejudiciul cauzat prin evaziune fiscală și înșelăciune). O altă modalitate de însușire a unor sume de bani a fost falsificarea consumului real de combustibil al centralelor termice.

S-au verificat bonurile de consum întocmite de inculpații E.O., K.M. și G.E., avizate de director și contabil șef pentru aceeași perioadă și la aceeași centrală constatându-se diferențe. Inculpații au declarat că bonurile pe care le falsificau erau procurate de director și la presiunea acestuia le-au completat cu date false. Diferența astfel creată era însușită de directorul B.V. În cursul lunii septembrie 2000, prin intermediul martorului V.V.A., Primarul Orașului B., s-a organizat o tabără internațională pentru tineret. În legătură cu decontarea sejurului celor 78 persoane străine participante, organele fiscale au constatat că societatea a emis factura fiscală din 02 octombrie 2000 în valoare de 249.158.400 RON, din care TVA în sumă de 39.777.920 ROL, sumă echivalentă cu 22.800 DM, către beneficiarul S.B.O.

„P.J." Germania. Suma de 209.380.480 ROL a fost înregistrată în contabilitatea S.B., s-au încasat parțial șapte rate, rămânând de încasat suma de 96.218.400 ROL. Primarul orașului a susținut, însă, că a fost de față când șefa grupului respectiv a predat întreaga sumă în valută directorului B.V., într-o singură tranșă. Această sumă, ce apare în acte contabile ca neachitată, s-a reținut ca delapidată de directorul societății. În rejudecare, inculpații au arătat că nu solicită să dea declarații. Tribunalul a constatat că, prin decizia penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, a reținut că prima instanță nu a motivat sentința. Rejudecând cauza, Tribunalul a reținut că, potrivit răspunsului C.N.P.A.S.

- Direcția de Audit și Control, solicitarea biletelor era făcută printr-o cerere în care erau menționate datele de identificare ale solicitantului, iar eliberarea acestora se făcea pe baza actului de identitate. Pentru eliberarea biletului nu era necesară prezența titularului, iar în aceste condiții, activitatea inculpaților M.E., S.R.I. și E.I. nu a demonstrat, săvârșirea unor infracțiuni. Concluzia rechizitoriului s-a bazat exclusiv pe deducții cărora li s-au atribuit valoare probantă, arătându-se că solicitarea biletelor a fost fictivă și că cererile ar fi fost întocmite, în numele solicitanților, chiar de către funcționarii Casei de Pensii București.

Or, instanța de fond a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-a stabilit dacă seria și numărul actului de identitate nu aparținea altor persoane, cum ar fi a mandatarilor solicitanților, sau dacă aceste acte de identitate nu au fost preschimbate, ori alte asemenea situații care ar fi justificat neconcordanțele dintre numerele actelor de identitate. În lipsa probelor, înscrierea unui alt număr al actului de identitate a fost doar o eroare fără consecințe penale. De asemenea, biletele de tratament emise de inculpați la Casa de Pensii din Municipiul București nu au fost verificate, nefiind audiați titularii biletelor, ci s-au efectuat doar unele verificări prin sondaj la biroul de evidență a populației.

Nu au fost administrate probe care să demonstreze care dintre biletele de tratament emise de către inculpații M.E. și S.R.I. sunt false și nici nu au fost identificate persoanele la care acestea se referă. Drept urmare, concluzia din rechizitoriu, conform căreia toate aceste bilete sunt false, nu a putut fi susținută a apreciat instanța de fond. Inculpatul S.R.I. a recunoscut completarea biletelor și completarea mențiunilor de pe verso cererilor, însă aceste mențiuni au reprezentat viza de control preventiv ce a intrat în atribuțiile inculpatului, și nu infracțiunea de fals, semnul grafic „V" nefiind o semnătură indescifrabilă. Falsificarea de către inculpatul S.R.I. a recomandărilor medicale nu a fost probată, reținându-se această infracțiune pentru toate aceste acte fără a fi fost efectuate cercetări.

În legătură cu acuzația că biletele de tratament falsificate ar fi fost operate în continuare fictiv în evidența S.B. de către inculpați, Tribunalul a constatat că inculpații, care sunt sau au fost angajați ai S.B., au înregistrat biletele de tratament conform sarcinilor de serviciu, neavând obligația să verifice realitatea datelor. Normele în vigoare la acea dată prevedeau ca sancțiune pentru înstrăinarea biletelor doar pierderea de către titular a dreptului de a mai primi un alt bilet în anul respectiv.

Pe baza concluziilor raportului de expertiză, prima instanță a reținut că nu s-a putut proba dacă beneficiarii biletelor de tratament au stat tot sejurul sau au fost înlocuiți cu rudele acestora, deoarece aceștia din urmă nu au fost înregistrați în registrul de intrare-recepție; nu s-a putut stabili cert că a existat prejudiciu, deoarece documentele studiate nu au oferit suficiente elemente; nu s-a putut stabili dacă, în fiecare caz, la eliberare, biletele de tratament au fost înmânate titularului sau altor persoane împuternicite; că în urma expertizării documentelor nu au existat date care să conducă la existența certă a vreunui prejudiciu să fie înregistrat la C.N.P.A.S. Din materialul probator administrat în cauză, nu s-a putut demonstra dacă persoana care a utilizat biletul a avut acordul beneficiarului de servicii și dacă de sejur a beneficiat titularul de bilet sau o altă persoană, deoarece în registru figura titularul biletului de tratament.

În concluzie, din probele dosarului nu s-a putut reține existența infracțiunilor de înșelăciune și de delapidare și nici existența complicității la delapidare. În consecință, Tribunalul a apreciat că inculpații nu au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, faptele lor nefiind prevăzute de legea penală. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.A. instanța a constatat că a decedat, astfel că a dispus încetarea procesului penal. În raport de soluția asupra acțiunii penale, potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen. acțiunea civilă a rămas nesoluționată.

Împotriva sentinței Tribunalului Harghita au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și partea civilă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale București solicitând desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, cu admiterea acțiunii civile exercitată în cauză, probele administrate dovedind vinovăția inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății. Prin decizia penală nr. 80/A din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a motivat că, excepția privind nulitatea absolută a sentinței atacate nu este admisibilă. Aceasta, deoarece, hotărârea de desființare a unei instanțe superioare nu reprezintă un act de sesizare a instanței, conform disp. art. 263, 264 C. proc. pen. și ca atare, nu sunt aplicabile disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv doar rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței a cărui neregularitate poate atrage nulitatea absolută a acestuia. În privința situației de fapt, s-a apreciat că a fost corect reținută de prima instanță, probele acuzării nefiind suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpaților de săvârșirea faptelor deduse judecății. Astfel, trimiterea într-o stațiune se făcea într-un număr limitat de locuri care se repartizau Caselor județene de pensii.

În raport de acel număr de locuri, stațiunii care oferea aceste locuri nu i se puteau trimite alte persoane decât pensionarii care erau beneficiarii acestor bilete. Așa-zisele falsuri, respectiv neconcordanțele între datele personale ale beneficiarului și datele de pe bilet, proveneau din faptul că identificarea persoanei se făcea după talonul de pensii (care avea date insuficiente), iar cererile se puteau depune și de alte persoane. Acuzarea nu a făcut verificări cu privire la persoana căreia îi aparțineau acele date de identitate, ci doar s-a făcut o referire la baza de date din evidența populației, anume că nu corespunde cu numele de pe cererile respective. Referitor la inculpatul S.R.I., instanța de apel a apreciat că din eroare prima instanță a pronunțat achitarea acestuia și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

avându-se în vedere că pentru această infracțiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală de către Parchet. În privința inculpatei K.M.M. despre care Parchetul a susținut că instanța de fond nu a motivat hotărârea cu privire la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reținut că sentința nu este criticabilă deoarece, în fapt, în rechizitoriu, nu s-a descris în ce a constat fapta de fals material în înscrisuri oficiale a inculpatei. Cât privește latura civilă a cauzei, s-a considerat că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., atâta vreme cât a dispus achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Împotriva deciziei penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și partea civilă Casa Națională de Pensii Publice. Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., susținând în esență că motivarea hotărârii instanței de fond este una generică, nu vizează toate faptele deduse judecății, nu se raportează la ansamblul probelor administrate, iar din acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Harghita. În argumentarea celui de-al doilea motiv de casare, prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Parchetul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatei K.M.M.

prin actul de sesizare, respectiv, cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Partea civilă Casa Națională de Pensii Publice, fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., în raport de care instanța de recurs examinează cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., a criticat decizia atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei. S-a motivat că plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear și biletelor de odihnă utilizate, s-a realizat de Casa Națională de Pensii Publice, conform art. 117 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 și pentru că este o instituție de interes public care administrează și gestionează fonduri publice, instanța era obligată să rezolve latura civilă în vederea recuperării pagubei.

Pentru aceste motive, a solicitat casarea deciziei instanței de apel. Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul Parchetului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În recurs, la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, reprezentantul Parchetului și-a restrâns motivele de casare, arătând că nu mai susține cazul prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - și prin urmare examinarea cauzei se impune a fi realizată numai în limita motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., susținut de procuror în motivele de recurs dar și oral în ziua judecății.

Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Prima situație constă în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și este incidență dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau prin plângerea întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen. (în cazul în care s-a dispus soluția prevăzută în art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen.) ori dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte cu privire la care a dispus extinderea procesului penal. În cauza dedusă judecății se constată că prin rechizitoriul din 10 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei K.M.M. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că în calitatea sa de șef birou comercial la S.B. a completat cu date nereale, copiate de pe o factură reală, factura fiscală nr. GG și chitanța emisă de SC N. SRL Cluj Napoca.

Cu privire la această faptă, instanța a omis a se pronunța, deși în partea expozitivă a rechizitoriului s-a făcut referire la activitatea infracțională a inculpatei, iar în dispozitivul actului de sesizare a instanței s-a precizat atât încadrarea juridică, aceea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cât și dispoziția trimiterii în judecată a inculpatei pentru această faptă, alături de infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Prin sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita (menținută în apel prin respingerea apelurilor Parchetului și părții civile Casa Națională de Pensii), în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K.M.M. pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare, fals intelectual și uz de fals, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a omis însă să se pronunțe și cu privire la fapta de fals material în înscrisuri oficiale a inculpatei K.M.M., ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. și din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul Parchetului, va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În ceea ce privește recursul părții civile Casa Națională de Pensii Publice, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b) C. proc. pen. În cauză, achitarea inculpaților L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C., M.K.N., S.R.I. și M.E. pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare, fals intelectual, uz de fals, complicitate la delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune, s-a pronunțat pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - și prin urmare au devenit incidente prevederile art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., instanța de apel apreciind corect că acțiunea civilă nu se soluționează în această situație de instanța penală. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Harghita, numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale) împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimații inculpați S.R.I. și M.E., precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C. și M.K.N., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2012.