ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 99 din

13 mai 2010 a Tribunalului Harghita, pronunțată în Dosarul nr. 547/96/2009, s-a

dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

achitarea inculpatei L.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului E.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26

raportat la art. 215

1

cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 290 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289 cu

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291,

cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26

raportat la art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.;

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatei K.M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215, alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.

- art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289

alin. (1), art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatei G.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 26

raportat la art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289 cu

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatei E.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatei U.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 289

alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatei M.K.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 289

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului S.R.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 323

alin. (1) și (2) C. pen.;

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289

alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatei M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 289

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. b), cu aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus

încetarea procesului penal față de inculpatul B.A., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 289

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

346 alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile

formulate de D.G.F.P și C.F.S. Harghita, cu sediul în Municipiul Miercurea

Ciuc, Județul Harghita, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, cu sediul în București, strada L., Ministerul Muncii Solidarității

Sociale și Familiei, cu sediul în București, strada D.I.D. și Ministerul

Finanțelor Publice, cu sediul în București, strada A., împotriva inculpaților.

În baza art.

353 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea inculpaților L.M., K.M.M., S.R.I.

și M.E. de revocare a măsurii sechestrului asigurător.

S-a făcut

aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin decizia

penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis

apelurile declarate de către părțile civile Casa Națională de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale și D.G.F.P. Harghita în reprezentarea

Ministerului Economiei și Finanțelor și de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr. 289/2008 a Tribunalului

Harghita, a desființat hotărârea atacată dispunând rejudecarea cauzei de către

instanța de fond. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.

547/96 la data de 23 martie 2009.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș din data de 10 iunie 2003 s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților: L.M., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 C. pen.,

art. 215

1

cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41

alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C.

pen.; E.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la

art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu art. 41

alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41

alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin.

(2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; K.M.M., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; G.E.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; E.O., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) cu

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu

art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; B.A., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41

alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; U.C., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu art. 41 alin.

(2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; M.K.N., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41

alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.; S.R.I., pentru infracțiunile prevăzute

de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) cu art. 41

alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33

lit. a) C. pen.; M.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2)

C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului

de sesizare s-a reținut în fapt că societatea comercială pe acțiuni în turism S.B.,

având ca obiect de activitate prestarea de servicii de cazare, masă și tratament

pentru turiști, a încheiat semestrial cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

contracte comerciale pentru prestarea de servicii de cazare, masă și tratament balneoclimateric

pentru pensionari, prestatorul asigurând serviciile pe baza biletelor de tratament

balnear și odihnă emise de minister prin direcțiile generale județene de muncă și

prestație socială.

După intrarea

în vigoare a Legii nr. 19/2000, aceste contracte au fost încheiate de prestator

cu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, biletele fiind

emise de casele județene.

Biletele au fost

obținute în baza cererilor depuse la casele județene însoțite de cuponul de pensie,

actul de identitate, adeverințe de venituri și recomandarea medicului. Pe baza cuponului

de pensie Casa județeană stabilea cuantumul contribuției pe care trebuia să o plătească

persoanele beneficiare ale biletelor, iar pentru unele categorii de pensionari biletele

erau gratuite.

Identitatea titularului

biletului era verificată la punctul de cazare din stațiune.

Decontarea se

făcea pentru întreaga contravaloare a biletului, inclusiv contribuția datorată de

pensionar, plata efectuându-se în contul prestatorului S.B.

Organele de poliție

au efectuat un control la S.B. de unde au fost ridicate un număr de 1837 bilete

de tratament înregistrate în evidențele contabile în perioada ianuarie 1999 - iunie

2001 și decontate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru pensionarii

despre care existau date că nu s-au prezentat în stațiune, constatându-se că datele

de identificare au fost falsificate, iar unii dintre titulari au declarat că nu

au solicitat bilete de tratament.

La solicitarea

organelor de cercetare penală, în perioada 15 octombrie 2001 - 29 ianuarie 2002

s-a efectuat o verificare financiar contabilă la societate de către D.G.F.P. Harghita

- Direcția Control Fiscal. Controlul, care a cuprins perioada 01 ianuarie 1999 -

30 iunie 2001, s-a materializat în nota de constatare în urma căruia s-au restituit

un număr de 64 bilete pentru clarificarea actelor de identitate ale titularilor,

rămânând spre verificare un număr de 1762 bilete de tratament. S-a constatat că

acestea au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății și s-a achitat

suma de 5.938.405.600 ROL, din care 684.242.403 ROL reprezintă contribuția titularilor

biletelor, iar suma de 5.254.163.197 ROL subvenție din partea ministerului. Aferent

aceste subvenții s-a calculat TVA în sumă de 347.633.248 ROL.

Conform aceluiași

act de constatare, titularii biletelor au beneficiat în stațiunea B. de cazare,

masă și tratament. În perioada dedusă controlului s-a stabilit că, cheltuielile

de masă aferente celor 1762 bilete de tratament sunt de 1.845.855.672 ROL, iar TVA

deductibil în sumă de 347.633.248 ROL.

Pentru stabilirea

numărului persoanelor titulare ale biletelor, care nu au beneficiat de serviciile

S.B., s-a procedat la audierea tuturor beneficiarilor biletelor din județele Brăila,

Vaslui, Vrancea, Galați, Neamț, Iași, Bacău și Satu Mare. În urma audierilor, prin

comisie rogatorie, s-au evidențiat anumite situații ca de exemplu: titularul a făcut

cerere dar nu a primit bilet, a înmânat cuponul de pensie altor persoane, a înmânat

biletul altor persoane, nu a făcut cerere pentru bilet de tratament și nu a fost

niciodată în stațiunea B. etc.

Un număr de 1300

bilete de tratament au fost eliberate de Casele de pensii din Municipiul București

și județul Ilfov.

Cu ocazia întocmirii

celei de a 2-a note de constatare s-au luat în calcul și biletele de tratament identificate

după întocmirea primei note. Din această notă nr. NN din 30 ianuarie 2003 a rezultat

că, în perioada analizată, numărul persoanelor care nu au beneficiat de serviciile

S.B. a fost de 1669 persoane, prețul integral al biletelor de 5.592.632.600 ROL,

din care contribuția titularilor a fost de 653.692.324 ROL, iar suma decontată de

minister de 4.938.940.276 ROL. Suma deductibilă reprezentând TVA a fost de 328.044.364

ROL. Prejudiciile au fost defalcate și centralizate de organele de control pe cele

7 județe și Municipiul București.

Cercetările penale

efectuate au stabilit și modalitățile concrete folosite de inculpați și modul lor

de participare la cauzarea prejudiciului.

Astfel învinuitul

B.V., director S.B., l-a cunoscut la începutul anului 1999 pe inculpatul S.R.I.,

vicepreședintele Sindicatului Învățământului Preuniversitar, în cursul lunii aprilie

2000 acesta fiind angajat în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului

București, Serviciul Execuții Bugetare, Biroul Gestiune Bilete. Cu ocazia unor contractări

încheiate la minister, cei doi au discutat, iar învinuitul B.V. s-a arătat nemulțumit

deoarece pentru stațiunea B. erau repartizate puține locuri și doar pentru pensionari

cu anumite afecțiuni medicale, stațiunea având posibilități mult mai mari. În urma

acestor discuții, inculpatul S.R., s-a angajat să ajute S.B. prin trimiterea unor

grupuri de persoane pe baza unor bilete de tratament emise de minister.

Înțelegerea s-a

concretizat prin emiterea biletului de tratament din 20 aprilie 1999, completat

de inculpatul S.R., semnat și ștampilat de inculpata M.E., angajată a Casei de Pensii

a sectorului 4 București. Deși nu avea la acea dată atribuții de completare a biletelor,

inculpatul a completat biletul de tratament, pentru a o ajuta pe referentul M.E.

datorită volumului mare de muncă existent.

Inculpatei M.

i-a fost repartizată și sarcina de a emite bilete de tratament din fondul de protocol,

bilete destinate de asemenea pensionarilor subvenționate integral sau parțial de

Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Pentru întocmirea

în fals a biletelor de tratament inculpații procurau cupoane de pensii de la diferite

asociații ale pensionarilor sau de la pensionari, iar cererile și recomandările

medicale erau falsificate. Pe baza datelor din cupoanele de pensie, inculpatul S.R.

completa biletele de tratament, cu datele de identificare ale persoanei, adăugând

în fals seria și numărul actului de identitate. Totodată, în raport de cuantumul

pensiei se calcula contribuția datorată de pensionar, sumă virată de inculpați în

casieria Casei de pensii.

Recomandările

medicale „bilete de internare" parafate și semnate de dr. R.B. și dr. S.M.

erau false.

Inculpatul S.R.,

a falsificat ștampilele și parafele ambulanței și ale medicilor, precum și „biletele

de internare", documente necesare obținerii biletelor de tratament. După completarea

biletelor de către inculpatul S.R., acestea erau parafate și semnate, fără verificarea

și confruntarea datelor, de inculpata M.E.

Înțelegerea dintre

învinuitul B.V. și inculpatul S.R. a fost probată prin biletele de tratament existente

la dosar completate de S.R. și prin chitanțele mandatelor telegrafice care au atestat

trimiterea unor sume de bani inculpaților de B.V. Prin chitanța identificată

nr. AA. se atestă trimiterea sumei de 22.000.000 RON către S.R. la data de 08

februarie 2000.

După aprilie 2000,

când a fost angajat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București

inculpatul, care avea ca atribuții de serviciu ținerea evidențelor de valorificare

a biletelor de tratament, a continuat să falsifice asemenea bilete. Acestea erau

trimise prin Prioripost sau prin delegatul E.I., directorului B.V., care le deconta

contravaloarea la Ministerul Muncii.

În același timp

inculpatul a completat și mențiunile de pe verso, respectiv data primirii, numărul

biletului, stațiunea, confortul hotelului, data prezentării în stațiune și semna

indescifrabil.

Inculpata K.M.M.,

șef birou comercial la S.B., a predat organelor de poliție un număr de 23 chitanțe

mandate telegrafice care atestau trimiterea către S.R. a sumei totale de 61.300.000

RON. Inculpații E.I. și K.M.M. au susținut că sumele trimise de B.V. inculpatului

S.R. erau mai mari, banii fiind trimiși și prin alte oficii poștale, prin intermediul

delegatului E.I. ori de către alți angajați ai S.B., chitanțele fiind predate învinuitului

B.V. care le distrugea.

La Casa de Pensii

Harghita, s-a stabilit în cursul cercetărilor că învinuitul B.V. le-a solicitat

angajaților să procure cupoane de pensii de la aparținători, rude, vecini etc, motivând

că astfel vor ajuta stațiunea. Dintre angajați au procurat cupoane de pensie inculpații

E.I., K.M.M., G.E. și E.O.

După procurarea

cupoanelor, erau predate directorului sau inculpatului E.I., care le prezenta medicului

balneofizioterapeut, inculpatul B.A. din cadrul Policlinicii Balneare B. Datele

de identificare de pe fișele medicale de trimitere la tratament balneoclimateric

erau completate de inculpatul E.I., iar datele privind diagnosticul și recomandarea

erau completate de inculpatul B.A. care le parafa și semna. În unele cazuri inculpatul

B.A. a completat și datele de identificare ale titularilor eliberând recomandări

fără consultarea acestora.

În același mod

inculpatul E.I. a procurat cupoane și din Județul Iași și Neamț, în număr de 11

cupoane, recomandările medicale au fost completate de inculpatul B.A., pe care le-a

semnat și parafat, și susținând că este mandatar al pensionarilor, inculpatul E.I.

a ridicat biletele de tratament de la Casa de Pensii Iași și Neamț.

În Județul Harghita

s-a stabilit că un număr de 36 persoane nu au beneficiat de serviciile S.B., biletele

fiind procurate cu știința titularilor care și-au înstrăinat de bunăvoie cuponul

de pensie. Din declarațiile inculpaților M.K.N., U.C. și H.H.M., recepționere, a

rezultat că începând cu anul 1999, directorul B.V. prin amenințări cu desfacerea

contractelor de muncă, le-a impus să efectueze înregistrarea în registrele de prestări

servicii a unor bilete de tratament, fără ca titularii acestora să fie prezenți

în stațiune. Biletele erau trimise la recepție de directorul B.V. prin intermediul

unor angajați ai S.B., inculpații E.I., K.M. și G.E.

După efectuarea

înregistrării recepției, inculpatele întocmeau rapoarte de gestiune zilnice, în

2 exemplare, unul fiind trimis la contabilitate. Aceste rapoarte conțineau date

privind numărul total al persoanelor cazate și se calcula pe baza tarifelor din

contractele cu Ministerul Muncii contravaloarea meselor servite de beneficiar la

pensiunea societății. Pe baza rapoartelor de gestiune ale biroului cazare, recepționerele

întocmeau comenzi pentru masă care erau trimise la inculpatul I.G., gestionar la

Restaurantul și pensiunea T. Apoi aceste comenzi fictive erau trimise la contabilitate.

Înregistrarea

în fals a biletelor pentru pensionari cuprindea două etape: prima în care se făcea

înregistrarea fictivă a biletelor în registrul de prestări servicii zilnice și a

doua când înregistrarea se făcea doar în rapoartele de gestiune zilnică.

Efectuându-se

o comparație între numărul real de persoane înregistrate în registrul de cazare

și cel al persoanelor înregistrate în rapoartele de gestiune, s-a constatat o diferență,

ceea ce a reprezentat numărul de persoane care nu s-au prezentat în stațiune.

O verificare prin

sondaj efectuată la data de 19 martie 2003, care a vizat data de 27 ianuarie 2001

a stabilit o diferență de 85 persoane înregistrate fictiv.

Inculpata G.E.

a îndeplinit funcția de merceolog sector cazare și a avut însărcinarea să întocmească

facturile către beneficiari, printre care și pe cele cuprinzând serviciile prestate

de S.B. pentru pensionarii sosiți în stațiune cu bilete emise de Ministerul Muncii

și Protecției Sociale. Pe baza biletelor și tarifelor întocmeau factura finală semnată

și de contabil-șef L.M. și directorul B.V. și se trimitea la Ministerul Muncii,

de obicei prin delegatul E.I.

Sumele reprezentând

contravaloarea serviciilor prestate erau virate de Ministerul Muncii în contul societății

la Trezoreria T. și de aici în contul deschis la B.C.R. Filiala B.

Pentru însușirea

banilor virați de Ministerul Muncii în contul societății s-au găsit diferite modalități.

Astfel, sume de

bani s-au ridicat de la societate din „cheltuielile" ocazionate cu cazarea,

masa și tratamentul persoanelor înregistrate fictiv.

Suma reprezentând

prejudiciul nu a fost identică cu suma dovedită a fi fost însușită deoarece societatea

a efectuat cheltuieli cu cazarea și masa unor grupuri de turiști, grupuri sosite

ca urmare a relațiilor directorului B.V. Aceste cheltuieli nu au fost evidențiate

separat, nu s-a făcut înregistrarea în registrele de prestări servicii ci se înregistrau

doar titularii biletelor de tratament trimise de inculpații din București sau de

diferite persoane din județele menționate mai sus.

Inculpatul I.G.,

gestionar al restaurantului T. și pensiunea T. aparținând de S.B., a susținut că

la pensiunea directorului, a efectuat înregistrări fictive ale unor note de intrare-recepție,

fără a primi în realitate mărfurile. Inculpatul a specificat un număr de 45 facturi

emise de SC E. SRL Gheorgheni, 1 factură emisă de SC L. SRL Gheorgheni, 2 facturi

emise de SC F. COM SRL Brașov și câte o factură emisă de SC K. SRL Tg. Mureș și

SC N. SRL Cluj Napoca.

Inculpata K.M.,

șef birou organizare, a susținut că facturile „în alb" erau procurate de directorul

B.V. și a recunoscut că a completat cu date nereale, copiate de pe o factură reală,

factura fiscală nr. GG și chitanța emisă de SC N. SRL Cluj Napoca. În urma verificării

dispozițiilor de plată către casierie emise pentru plata acestor facturi falsificate,

s-a constatat, că inculpatul K.M. le-a completat pe numele ei și câteva pe numele

inculpatului E.I.

Inculpata a declarat

că nu și-a însușit nici o sumă de bani, iar dispozițiile de plată pentru casierie

le întocmea în funcție de suma disponibilă din casierie, dispoziții pe care le semna

directorul iar apoi contabila șefă. Au existat situații când banii erau remiși de

casieră directorului și numai după aceea se întocmea dispoziția de plată ori îi

dădea banii. În cazul în care marfa era deja „procurată" pe dispoziție se trecea

seria și numărul acesteia, iar când factura nu exista, pe dispoziție se trecea la

rubrica „scopul încasării plății" doar ‚Alimente".

Pe baza acestor

facturi gestionarul I.G. făcea înregistrarea.

Calculându-se

contravaloarea facturilor false sau a facturilor fără marfă înregistrate în contabilitate

s-a stabilit un prejudiciu creat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în sumă

de 743.174.174 ROL (fără luarea în calcul a TVA deductibil, acesta fiind luat în

considerare la prejudiciul cauzat prin evaziune fiscală și înșelăciune).

O altă modalitate

de însușire a unor sume de bani a fost falsificarea consumului real de combustibil

al centralelor termice.

S-au verificat

bonurile de consum întocmite de inculpații E.O., K.M. și G.E., avizate de director

și contabil șef pentru aceeași perioadă și la aceeași centrală constatându-se diferențe.

Inculpații au

declarat că bonurile pe care le falsificau erau procurate de director și la presiunea

acestuia le-au completat cu date false. Diferența astfel creată era însușită de

directorul B.V.

În cursul lunii

septembrie 2000, prin intermediul martorului V.V.A., Primarul Orașului B., s-a organizat

o tabără internațională pentru tineret. În legătură cu decontarea sejurului celor

78 persoane străine participante, organele fiscale au constatat că societatea a

emis factura fiscală din 02 octombrie 2000 în valoare de 249.158.400 RON, din care

TVA în sumă de 39.777.920 ROL, sumă echivalentă cu 22.800 DM, către beneficiarul

S.B.O. „P.J." Germania.

Suma de 209.380.480

ROL a fost înregistrată în contabilitatea S.B., s-au încasat parțial șapte rate,

rămânând de încasat suma de 96.218.400 ROL. Primarul orașului a susținut, însă,

că a fost de față când șefa grupului respectiv a predat întreaga sumă în valută

directorului B.V., într-o singură tranșă.

Această sumă,

ce apare în acte contabile ca neachitată, s-a reținut ca delapidată de directorul

societății.

În rejudecare,

inculpații au arătat că nu solicită să dea declarații.

Tribunalul a constatat

că, prin decizia penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș,

a reținut că prima instanță nu a motivat sentința.

Rejudecând cauza,

Tribunalul a reținut că, potrivit răspunsului C.N.P.A.S. - Direcția de Audit și

Control, solicitarea biletelor era făcută printr-o cerere în care erau menționate

datele de identificare ale solicitantului, iar eliberarea acestora se făcea pe baza

actului de identitate. Pentru eliberarea biletului nu era necesară prezența titularului,

iar în aceste condiții, activitatea inculpaților M.E., S.R.I. și E.I. nu a demonstrat,

săvârșirea unor infracțiuni.

Concluzia rechizitoriului

s-a bazat exclusiv pe deducții cărora li s-au atribuit valoare probantă, arătându-se

că solicitarea biletelor a fost fictivă și că cererile ar fi fost întocmite, în

numele solicitanților, chiar de către funcționarii Casei de Pensii București.

Or, instanța de

fond a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-a stabilit dacă seria și numărul

actului de identitate nu aparținea altor persoane, cum ar fi a mandatarilor solicitanților,

sau dacă aceste acte de identitate nu au fost preschimbate, ori alte asemenea situații

care ar fi justificat neconcordanțele dintre numerele actelor de identitate. În

lipsa probelor, înscrierea unui alt număr al actului de identitate a fost doar o

eroare fără consecințe penale.

De asemenea, biletele

de tratament emise de inculpați la Casa de Pensii din Municipiul București nu au

fost verificate, nefiind audiați titularii biletelor, ci s-au efectuat doar unele

verificări prin sondaj la biroul de evidență a populației.

Nu au fost administrate

probe care să demonstreze care dintre biletele de tratament emise de către inculpații

M.E. și S.R.I. sunt false și nici nu au fost identificate persoanele la care acestea

se referă. Drept urmare, concluzia din rechizitoriu, conform căreia toate aceste

bilete sunt false, nu a putut fi susținută a apreciat instanța de fond.

Inculpatul S.R.I.

a recunoscut completarea biletelor și completarea mențiunilor de pe verso cererilor,

însă aceste mențiuni au reprezentat viza de control preventiv ce a intrat în atribuțiile

inculpatului, și nu infracțiunea de fals, semnul grafic „V" nefiind o semnătură

indescifrabilă.

Falsificarea de

către inculpatul S.R.I. a recomandărilor medicale nu a fost probată, reținându-se

această infracțiune pentru toate aceste acte fără a fi fost efectuate cercetări.

În legătură cu

acuzația că biletele de tratament falsificate ar fi fost operate în continuare fictiv

în evidența S.B. de către inculpați, Tribunalul a constatat că inculpații, care

sunt sau au fost angajați ai S.B., au înregistrat biletele de tratament conform

sarcinilor de serviciu, neavând obligația să verifice realitatea datelor. Normele

în vigoare la acea dată prevedeau ca sancțiune pentru înstrăinarea biletelor doar

pierderea de către titular a dreptului de a mai primi un alt bilet în anul respectiv.

Pe baza concluziilor

raportului de expertiză, prima instanță a reținut că nu s-a putut proba dacă beneficiarii

biletelor de tratament au stat tot sejurul sau au fost înlocuiți cu rudele acestora,

deoarece aceștia din urmă nu au fost înregistrați în registrul de intrare-recepție;

nu s-a putut stabili cert că a existat prejudiciu, deoarece documentele studiate

nu au oferit suficiente elemente; nu s-a putut stabili dacă, în fiecare caz, la

eliberare, biletele de tratament au fost înmânate titularului sau altor persoane

împuternicite; că în urma expertizării documentelor nu au existat date care să conducă

la existența certă a vreunui prejudiciu să fie înregistrat la C.N.P.A.S.

Din materialul

probator administrat în cauză, nu s-a putut demonstra dacă persoana care a utilizat

biletul a avut acordul beneficiarului de servicii și dacă de sejur a beneficiat

titularul de bilet sau o altă persoană, deoarece în registru figura titularul biletului

de tratament.

În concluzie,

din probele dosarului nu s-a putut reține existența infracțiunilor de înșelăciune

și de delapidare și nici existența complicității la delapidare. În consecință, Tribunalul

a apreciat că inculpații nu au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși

în judecată, faptele lor nefiind prevăzute de legea penală.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul B.A. instanța a constatat că a decedat, astfel că a dispus încetarea

procesului penal.

În raport de soluția

asupra acțiunii penale, potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen. acțiunea civilă

a rămas nesoluționată.

Împotriva sentinței

Tribunalului Harghita au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita

și partea civilă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale

București solicitând desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, condamnarea

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea

acestora în judecată, cu admiterea acțiunii civile exercitată în cauză, probele

administrate dovedind vinovăția inculpaților în comiterea faptelor deduse judecății.

Prin decizia penală

nr. 80/A din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, în temeiul dispozițiilor

art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile

declarate.

S-a motivat că,

excepția privind nulitatea absolută a sentinței atacate nu este admisibilă. Aceasta,

deoarece, hotărârea de desființare a unei instanțe superioare nu reprezintă un act

de sesizare a instanței, conform disp. art. 263, 264 C. proc. pen. și ca atare,

nu sunt aplicabile disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv doar rechizitoriul

reprezintă actul de sesizare a instanței a cărui neregularitate poate atrage nulitatea

absolută a acestuia.

În privința situației

de fapt, s-a apreciat că a fost corect reținută de prima instanță, probele acuzării

nefiind suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpaților de săvârșirea faptelor

deduse judecății.

Astfel, trimiterea

într-o stațiune se făcea într-un număr limitat de locuri care se repartizau Caselor

județene de pensii. În raport de acel număr de locuri, stațiunii care oferea aceste

locuri nu i se puteau trimite alte persoane decât pensionarii care erau beneficiarii

acestor bilete. Așa-zisele falsuri, respectiv neconcordanțele între datele personale

ale beneficiarului și datele de pe bilet, proveneau din faptul că identificarea

persoanei se făcea după talonul de pensii (care avea date insuficiente), iar cererile

se puteau depune și de alte persoane.

Acuzarea nu a

făcut verificări cu privire la persoana căreia îi aparțineau acele date de identitate,

ci doar s-a făcut o referire la baza de date din evidența populației, anume că nu

corespunde cu numele de pe cererile respective.

Referitor la inculpatul

S.R.I., instanța de apel a apreciat că din eroare prima instanță a pronunțat achitarea

acestuia și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. avându-se în

vedere că pentru această infracțiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală

de către Parchet.

În privința inculpatei

K.M.M. despre care Parchetul a susținut că instanța de fond nu a motivat hotărârea

cu privire la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., s-a reținut că sentința nu este criticabilă deoarece, în fapt,

în rechizitoriu, nu s-a descris în ce a constat fapta de fals material în înscrisuri

oficiale a inculpatei.

Cât privește latura

civilă a cauzei, s-a considerat că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea

disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., atâta vreme cât a dispus achitarea inculpaților

în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei

penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și partea civilă Casa Națională

de Pensii Publice.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prevăzute de dispozițiilor art. 385

9

pct. 9 și 10

C. proc. pen., susținând în esență că motivarea hotărârii instanței de fond este

una generică, nu vizează toate faptele deduse judecății, nu se raportează la ansamblul

probelor administrate, iar din acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare

la prima instanță, Tribunalul Harghita.

În argumentarea

celui de-al doilea motiv de casare, prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., Parchetul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatei K.M.M. prin actul de sesizare,

respectiv, cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în

formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

Partea civilă

Casa Națională de Pensii Publice, fără a indica vreunul dintre cazurile de casare

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., în raport de care instanța de recurs

examinează cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) C. proc.

pen., a criticat decizia atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

S-a motivat că

plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear și biletelor de odihnă

utilizate, s-a realizat de Casa Națională de Pensii Publice, conform art. 117

alin. (8) din Legea nr. 19/2000 și pentru că este o instituție de interes public

care administrează și gestionează fonduri publice, instanța era obligată să rezolve

latura civilă în vederea recuperării pagubei.

Pentru aceste

motive, a solicitat casarea deciziei instanței de apel.

Examinând motivele

de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul Parchetului

este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În recurs, la

termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, reprezentantul Parchetului și-a

restrâns motivele de casare, arătând că nu mai susține cazul prevăzut de dispozițiile

art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția - și prin urmare examinarea cauzei se impune a fi realizată

numai în limita motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., susținut de procuror în motivele de recurs dar și oral în

ziua judecății.

Cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. privește omisiunea

instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin

actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului.

Prima situație

constă în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpatului prin actul de sesizare și este incidență dacă instanța nu s-a pronunțat

asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau prin plângerea

întemeiată pe prevederile art. 278

1

C. proc. pen. (în cazul în care s-a

dispus soluția prevăzută în art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.)

ori dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte cu privire la care a dispus

extinderea procesului penal.

În cauza dedusă

judecății se constată că prin rechizitoriul din 10 iunie 2003 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei

K.M.M. și pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se

în sarcina acesteia că în calitatea sa de șef birou comercial la S.B. a completat

cu date nereale, copiate de pe o factură reală, factura fiscală nr. GG și chitanța

emisă de SC N. SRL Cluj Napoca.

Cu privire la

această faptă, instanța a omis a se pronunța, deși în partea expozitivă a rechizitoriului

s-a făcut referire la activitatea infracțională a inculpatei, iar în dispozitivul

actului de sesizare a instanței s-a precizat atât încadrarea juridică, aceea de

fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. cât și dispoziția trimiterii în judecată a inculpatei pentru

această faptă, alături de infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289

alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita (menținută în apel prin respingerea

apelurilor Parchetului și părții civile Casa Națională de Pensii), în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatei K.M.M. pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, delapidare, fals intelectual și uz de fals, pe motiv că faptele

nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin aceeași hotărâre,

instanța de fond a omis însă să se pronunțe și cu privire la fapta de fals material

în înscrisuri oficiale a inculpatei K.M.M., ceea ce atrage incidența cazului de

casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. și din

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul Parchetului,

va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010

a Tribunalului Harghita și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita

numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute

de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu menținerea

celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În ceea ce privește

recursul părții civile Casa Națională de Pensii Publice, este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanța penală nu soluționează acțiunea civilă

când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În cauză, achitarea

inculpaților L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C., M.K.N., S.R.I. și M.E.

pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

delapidare, fals intelectual, uz de fals, complicitate la delapidare, fals în înscrisuri

sub semnătură privată, complicitate la înșelăciune, s-a pronunțat pentru cazul prevăzut

de art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - și

prin urmare au devenit incidente prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanța

de apel apreciind corect că acțiunea civilă nu se soluționează în această situație

de instanța penală.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei

penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului

Harghita, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Harghita,

numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracțiunii prevăzute

de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale) împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare

în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimații inculpați S.R.I.

și M.E., precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații

inculpați L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C. și M.K.N., în sumă de câte

400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2012.