ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1432/2016

Decizia nr. 1432/2016

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul x/45/2015 pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, A. IPURL Vaslui - în calitate de lichidator judiciar al "SC B. SRL" a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 106/F din 18 martie 2015, pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă, în Dosarul nr. x/89/2011/a3, invocând dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În petitul cererii de revizuire, s-a susținut de către revizuentă că Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, este în contradicție cu Sentința civilă nr. 114F/2013 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/89/2011.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 114F/2013 din 30 ianuarie 2013 se confirmă calitatea de lichidator judiciar a A. IPURL Vaslui și o desemnează în mod provizoriu ca lichidator judiciar. Totodată, se menține onorariul aprobat de Adunarea Creditorilor.

În acest context, ne aflăm în fața unei hotărâri judecătorești care are autoritate de lucru judecat.

Prin Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de către C., prin mandatar SC D. SRL, împotriva raportului din 22 noiembrie 2014 asupra fondurilor obținute din valorificarea activului debitoarei SC B. SRL Vaslui și a planului de distribuire a sumelor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei din 22 decembrie 2014, plan întocmit de lichidatorul judiciar A. IPURL. A fost modificat raportul mai sus menționat în sensul neincluderii în cheltuielile de procedură a sumei de 500 lei cu titlu de onorariu contabil, eliminării cheltuielilor constând în remunerația evaluatorului bunurilor debitoarei în sumă de 1.240 lei și eliminării sumei de 6.622 lei reprezentând onorariul lichidatorului judiciar. S-a dispus distribuirea sumelor arătate mai sus, respectiv un total de 8.362 lei către creditorul garantat C., prin mandatar SC D. SRL.

Prin Decizia nr. 618/2015 din 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de A. IPURL Vaslui, având ca obiect Sentința civilă nr. 114F/2013 din 30 ianuarie 2013 (Dosar nr. x/89/2011) și nr. 106/F din 18 martie 2015 (Dosar nr. x/89/2011/a3), pronunțate de Tribunalul Vaslui, secția civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. IPURL Vaslui, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL Vaslui.

Prin Decizia nr. 113 din 27 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de recurenta A. IPURL Vaslui - în calitate de lichidator judiciar al "SC B. SRL" Vaslui împotriva Deciziei nr. 618/2015 din 28 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a casat această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Iași.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pentru cererea de revizuire a hotărârilor definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data comunicării hotărârii definitive.

Raportat la dispozițiile enunțate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea de revizuire a fost declarată în termenul legal de A. IPURL Vaslui - în calitate de lichidator judiciar al "SC B. SRL" Vaslui.

Cauza a fost înregistrată, în vederea rejudecării, pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, sub nr. x/45/2015*, prin Decizia nr. 182/2016 din 19 aprilie 2016 fiind admisă cererea de revizuire formulată de A. IPURL Vaslui, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL privind Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui, anulată această sentință în parte, în sensul că a fost înlăturată dispoziția privind eliminarea sumei de 6.622 lei reprezentând onorariu lichidator judiciar, dispunându-se distribuirea sumei de 1.740 lei către creditorul garantat C., prin mandatar SC D. SRL. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței revizuite.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență următoarele:

În cauză, prin Sentința civilă nr. 114/F/2013 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a admis raportul formulat de către administratorul judiciar A. IPURL. În temeiul dispozițiilor art. 107 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC B. SRL. Prin considerentele acestei sentințe, ce face corp comun cu dispozitivul, a fost confirmat în calitate de lichidator judiciar A. IPURL, fiind menținut onorariul aprobat de Adunarea creditorilor.

În temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că ceea ce s-a statuat nu putea fi înlăturat printr-o altă hotărâre ulterioară.

Or, prin Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui, sentință ce s-a cerut a fi revizuită, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Hotărârii nr. 114/F/20113.

Prin această hotărâre a fost admisă contestația formulată de către C. prin mandatar SC D. SRL împotriva raportului din 22 noiembrie 2014 asupra fondurilor obținute din valorificarea activului debitoarei SC B. SRL Vaslui și a planului de distribuire a sumelor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei din 22 decembrie 2014, plan întocmit de lichidatorul judiciar A. IPURL. S-a dispus modificarea raportului mai sus menționat, în sensul neincluderii în cheltuielile de procedură a sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu contabil, eliminării cheltuielilor constând în remunerația evaluatorului bunurilor debitoarei în sumă de 1.240 lei și eliminării sumei de 6.622 lei reprezentând onorariu lichidator judiciar. S-a dispus, de asemenea, distribuirea sumelor arătate mai sus, respectiv în total de 8.362 lei către creditorul garantat C. prin mandatar SC D. SRL.

În considerentele hotărârii se reține că, în mod greșit, a fost inclus în cheltuielile de procedură onorariul lichidatorului numit în procedura falimentului, respectiv suma de 6.622 lei, deoarece onorariul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului era unul provizoriu, astfel că această sumă nu trebuie inclusă în cheltuielile de procedură, dispunându-se distribuirea ei, alături de celelalte sume ce nu fac obiectul cererii de revizuire, către creditorul garantat C. prin mandatar SC D. SRL.

În realitate, lichidatorul judiciar a fost numit definitiv prin Sentința civilă nr. 114/F/2013, iar cu privire la onorariul acestuia s-a stabilit menținerea în limitele stabilite de Adunarea creditorilor.

Or, prin Adunarea creditorilor societății debitoare SC B. SRL Vaslui, s-a stabilit onorariul lichidatorului judiciar în procent de 5% din vânzări și recuperări creanțe, acest onorariu fiind menținut definitiv prin Sentința civilă nr. 114/F/2013.

Prin Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a dispoziției din această hotărâre cu privire la onorariul lichidatorului, atunci când a constatat că această sumă (6.622 lei) nu trebuie inclusă în cheltuielile de procedură, sumă ce reprezintă exact cuantumul onorariului lichidatorului.

Drept consecință, urmează ca această sumă să nu mai fie distribuită creditoarei, acesteia cuvenindu-i-se numai de 1.740 lei din totalul de 8.362 lei ce i-a fost distribuită, diferența de 6.622 lei reprezentând onorariul lichidatorului ce face parte din cheltuielile de procedură.

Împotriva Deciziei nr. 182/2016 din 19 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a formulat recurs creditoarea C. prin mandatar SC D. SRL., pentru următoarele motive:

Sub un prim aspect, recurenta apreciază că cererea de revizuire este tardivă, întrucât a fost formulată după depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare, conform prevederilor art. 324 pct. 1 din vechiul C. proc. civ.

Sentința nr. 106/F din 18 martie 2015 a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată la data de 18 martie 2015 și a fost publicată în B.P.I. în data de 06 aprilie 2015.

Consideră recurenta că cererea de revizuire a fost introdusă peste termenul legal de o lună, prevăzut de art. 324 pct. 1 vechiul C. proc. civ., întrucât din informațiile furnizate pe portalul instanțelor cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 01 octombrie 2015.

Lichidatorul judiciar susține că cererea de revizuire a fost comunicată instanței la data de 06 mai 2015, nefăcând dovada certă și fără dubiu în acest sens.

Drept urmare, apreciază ca nelegală hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe cale de consecință, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardivă.

Sub un al doilea aspect, consideră recurenta că cele două hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui și Sentința nr. 114/F/2013 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de aceeași instanță, nu sunt potrivnice, întrucât obiectul acestor cereri este diferit.

Prin Sentința civilă nr. 114/F/2013 din 30 ianuarie 2013, instanța a dispus deschiderea procedurii falimentului în procedura generală împotriva debitoarei SC B. SRL, iar lichidatorul judiciar a fost desemnat provizoriu, conform dispozițiilor art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 și nu definitiv, cum a reținut Curtea de Apel Iași în motivarea hotărârii recurate.

Potrivit prevederilor art. 107 alin. (2) lit. b), prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoarei și va dispune, în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia.

Prin Sentința nr. 106/F din 18 martie 2015, judecătorul sindic s-a pronunțat cu privire la contestația formulată de creditoare împotriva Raportului asupra fondurilor din 22 decembrie 2014 și a Planului de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la distribuirea sumelor obținute din valorificarea imobilului aflat în garanția acesteia, în calitate de creditor garantat.

Prin hotărârea pronunțată, instanța a admis contestația creditoarei, a modificat raportul mai sus menționat în sensul distribuirii sumei de 8.362 lei către aceasta.

Din analiza acestor două hotărâri rezultă că acestea nu sunt potrivnice. Prin Sentința nr. 114F/2013 din 30 ianuarie 2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei în cauză, iar lichidatorul judiciar a fost desemnat provizoriu, iar prin Sentința nr. 106/F din 18 martie 2015, judecătorul sindic s-a pronunțat cu privire la contestația formulată de către C. prin mandatar SC D. SRL împotriva raportului din 22 noiembrie 2014 asupra fondurilor obținute din valorificarea activului debitoarei SC B. SRL Vaslui și a planului de distribuire a sumelor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei din 22 decembrie 2014, plan întocmit de lichidatorul judiciar A. IPURL.

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9, coroborat cu art. 328 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Intimata A. IPURL Vaslui, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, prin care se readuce în discuție tardivitatea formulării cererii de revizuire urmează a fi respins, motivat de faptul că prin Decizia nr. 113 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de revizuenta A. IPURL Vaslui împotriva Deciziei nr. 618/2015 din 28 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire, fiind casată această decizie, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În mod irevocabil, prin Decizia nr. 113 din 27 ianuarie 2016 s-a stabilit că cererea prin care A. IPURL Vaslui a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, a fost formulată cu respectarea termenului legal prevăzut de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ.

Autoritatea de lucru judecat, pe lângă aspectul pozitiv, care privește partea care a câștigat procesul, are și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, aceasta fiind împiedicată să mai repună în discuție, între aceleași părți, aceleași pretenții, invocând același temei juridic.

Al doilea motiv de recurs, care vizează faptul că obiectul celor două sentințe este diferit, urmează, de asemenea, să fie respins.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., se poate cere revizuirea în cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Condiția impusă de legiuitor, respectiv ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate "în una și aceeași pricină" este îndeplinită în cauză.

Obiectul Dosarului nr. x/89/2011 îl reprezintă procedura insolvenței societății debitoare SC B. SRL, Dosarul nr. x/89/2011/a3 fiind un dosar asociat, în care a fost soluționată contestația formulată de creditoarea C. prin mandatar SC D. SRL împotriva raportului din 22 noiembrie 2014 și a planului de distribuire a sumelor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei.

Nu se poate considera că dosarele asociate ce se formează pe parcursul derulării procedurii insolvenței constituie cauze distincte, ce nu legătură cu dosarul inițial.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei în sensul că cele două hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 106/F din 18 martie 2015 a Tribunalului Vaslui și Sentința nr. 114/F/2013 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de aceeași instanță, nu sunt potrivnice, întrucât obiectul acestor cereri este diferit, în condițiile în care ambele hotărâri au fost pronunțate în procedura insolvenței SC B. SRL, vizând în parte același aspect, respectiv onorariul lichidatorului judiciar.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul recurenta C. prin mandatar SC D. SRL împotriva Deciziei nr. 182/2016 din 19 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta C. prin mandatar SC D. SRL împotriva Deciziei nr. 182/2016 din 19 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - CT