ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamantul P.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., să constate refuzul nejustificat comunicat prin adresa din 08 mai 2012, să dispună obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind rechemarea sa în rândul cadrelor militare în activitate din M.A.N., în vederea ocupării unei funcții vacante de judecător la T.M.B., urmare a transferului său de la Judecătoria Giurgiu, precum și să fie obligat pârâtul la plata unor daune morale de 100.000 lei. Prin sentința civilă nr. 1143 din 27 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost în măsură să evidențieze nicio reglementare legală care să impună M.A.N. obligația de a proceda la rechemarea în activitate ca ofițer militar a unei persoane trecută în rezervă de către M.A.I., în evidența căruia se află reclamantul ca rezervist. Instanța de fond a considerat că reclamantul se află în eroare, omițând din raționamentul său prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, redând doar alin. (1) al textului. Făcând aplicarea acestui text, s-a constatat că reclamantul se încadrează în ipoteza de la alin. (1), fiind ofițer aparținând M.A.I., fiindu-i prin urmare aplicabile prevederile legii privind statutul cadrelor militare, însă, în raport de alin. (2), competențele care pentru ofițerii M.A.N.

sunt exercitate de M.A.N., în privința sa sunt exercitate de ministrul M.A.I., în evidența căruia se află ca rezervist, în conformitate cu art. 74 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul P.S.M. a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că instanța nu a analizat motivele invocate de intimat pentru justificarea refuzului privind reprimirea ca ofițer activ, cuprinse în adresa din 08 mai 2012 și adresa din 21 iunie 2012, ce constituie actele administrative contestate, respectiv că N.C.P.P. prevede desființarea T.M.T., întregul personal al acestuia trecând la T.M.B., iar în raport de volumul de activitate și actualele competențe ale T.M.B., încadrarea posturilor de judecător este suficientă, precum și faptul că are vârsta de 44 ani, depășind limita maximă de 40 ani împliniți la anul concursului potrivit Ordinului M.A.N.

din 21 martie 2012. Recurentul consideră că susținerea potrivit căreia trebuia să se adreseze M.A.I. pentru rechemarea în activitate, întrucât a fost ofițer activ în cadrul acestui minister, anterior trecerii în rezervă, este lipsită de temei legal, deoarece instanțele și parchetele militare nu funcționează în structura M.A.I., ci a intimatului M.A.N., potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 304/2001 coroborat cu dispozițiile art. 135 alin. (2) din Legea nr. 302/2001, iar prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplică în egală măsură atât ofițerilor și subofițerilor din M.A.N. cât și celor din M.A.I., S.R.I., S.I.E., neexistând un regim juridic diferit în funcție de minister.

Recurentul mai precizează că, în prezent, ca ofițer în rezervă, se află în evidența intimatului M.A.N., conform livretului militar emis de acesta. Ca atare, prin conduita adoptată de intimat, modul discreționar și abuziv prin care a înțeles să soluționeze cererea și tratamentul injust și inechitabil aplicabil în cele două situații, lipsit de orice fundament legal, rezultă în mod clar că acesta a dorit ca postul vacant de judecător militar să nu fie ocupat de acesta, ceea ce în mod indubitabil i-a adus o gravă atingere onoarei și demnității sale umane și profesionale. Ori, instanța de fond nu a analizat în nici un fel temeinicia și legalitatea pretențiilor sale, prin examinarea modului în care intimatul a soluționat cererea sa și cererea colegului judecător.

Recurentul mai arată că a solicitat instanței de fond să pună în vedere intimatului să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii ordinului de încadrare în armată a colegului judecător T.G., întrucât solicitarea sa de a primi aceste acte a fost respinsă, respectiv să depună situația judecătorilor și procurorilor militari pentru a se constata că nu toți provin din rândurile M.A.N. existând și cazuri ce provin și din rândurile ofițerilor în rezervă din M.A.I., însă, instanța de fond nu a încuviințat administrarea acestor probe, încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Recurentul-reclamant a urmat cursurile de zi ale Academiei de Poliție „A.I.C.” București, instituție de învățământ militar superior, promoția 1990-1994, fiind avansat la finele anului III de studiu, la gradul de locotenent. După absolvire, a fost repartizat la I.P.J. Giurgiu, unde a activat ca ofițer de cercetare penală în cadrul S.C.P. până în anul 1998, când în urma susținerii examenului de admitere în magistratură, organizat de Ministerul Justiției, a fost declarat admis. Prin Ordinul M.I.

din 15 august 1998 a fost trecut în rezervă, cu gradul de locotenent, în vederea ocupării funcției de judecător la Judecătoria Giurgiu, în care a fost numit începând cu 01 septembrie 1998 prin Ordinul M.J din 1998. Prin cererea înregistrată sub nr. 1/9806/1113 din 09 aprilie 2011 la C.S.M., recurentul a solicitat transferul de la Judecătoria Giurgiu la T.M.B. în vederea ocupării unei funcții de execuție de judecător militar ce este vacantă. În același timp, prin cererea înregistrată din 09 aprilie 2012 la M.A.N. - Secretariatul General, în baza art. 32 Legea nr. 303/2004, a solicitat rechemarea din rândul cadrelor militare în rezervă în rândul cadrelor militare în activitate din M.A.N., necesară în vederea aprobării transferului în funcția de judecător militar, cererea de transfer adresată C.S.M., fiind suspendată până la emiterea ordinului de rechemare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant nu a fost niciodată angajatul M.A.N., rechemarea în activitate a fostelor cadre militare fiind o posibilitate de reluare a raporturilor juridice cu instituția militară, însă, numai pe baza programelor de pregătire a personalului militar, determinate de nevoile de încadrare cu personal specializat în anumite arme și specialități militare. De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu poate beneficia de prevederile art. 109 din Statutul cadrelor militare, deci nu poate avea loc o rechemare în activitate câtă vreme nu a activat și nu a făcut parte, anterior trecerii sale în rezervă, din rândul cadrelor militare din M.A.N.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond, în mod corect, a apreciat că recurentul-reclamant se află în eroare, omițând din raționamentul său prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, redând doar alin. (1) al textului. Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând M.A.I., M.J., respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.

(2) Competențele ministrului M.A.N., stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii ministerelor și serviciilor respective, cele ale șefului Statului Major General, de către înlocuitorii de drept ai acestora, iar cele ale colegiului ministerului, de consiliul director". Așadar, se constată pe de o parte că, făcând aplicarea acestui text, instanța de fond a apreciat în mod corect că recurentul-reclamant se încadrează în ipoteza din cuprinsul alin. (1), reținând că acestuia, ca fost ofițer, aparținând M.A.I., îi sunt aplicabile prevederile Statutului cadrelor militare, însă, raportat la dispozițiile alin. (2), competențele în privința sa sunt exercitate de ministrul M.A.I., în evidența căruia se află ca rezervist.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că, î n conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului “(1) Evidenta polițiștilor pe timpul și după încetarea raporturilor de serviciu, precum și modalitățile de păstrare a acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului M.A.I. (2) La încetarea raporturilor de serviciu polițistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidență ca rezervist cu specialitatea "poliție" și gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidență a M.A.I. (3) Polițiștii luați în evidență ca rezerviști pot fi concentrați sau mobilizați pentru completarea efectivelor unităților M.A.I., în condițiile prevăzute de lege”.

Din analiza textului de lege sus citat rezultă că instanța de fond în mod corect a apreciat care sunt dispozițiile legale aplicabile recurentului și incidente soluționării cauzei. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.S.M. împotriva sentinței civile nr. 1143 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2015.