ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6592/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2012, reclamantul G.G.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române pentru trecerea sa în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, ca urmare a reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare. Reclamantul a solicitat de asemenea repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă, în sensul reîncadrării în funcția deținută, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă și până la data reintegrării efective și obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat nulitatea absolută a ordinului de trecere a sa în rezervă pentru lipsa motivelor care au determinat încetarea raporturilor de serviciu și pentru încălcarea normelor de drept incidente în cauză. Deși ordinul contestat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reclamantul a susținut că este nelegală restructurarea unității la care a avut calitatea de cadru militar, iar procedura de evaluare, la care a fost supus pe perioada punerii la dispoziție, s-a realizat cu încălcarea cerințelor legale, deoarece criteriile de evaluare nu au fost aplicate unitar și în aceleași condiții pentru întregul personal.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 133 din 11 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române reclamantul a fost trecut în rezervă din oficiu în temeiul art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în baza Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și șefilor/ comandanților unităților M.A.I., în baza adresei nr. 251.662 din 2 septembrie 2011 a Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești și cu respectarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011. Motivul de nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005 pentru nepublicarea în M. Of. a fost respins, reținându-se că acest ordin face parte din categoria actelor exceptate de la regimul de publicare în M. Of., conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 24/2000 și art. 28 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 50/2005. Instanța de fond a respins și susținerea recurentului privind incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 53/2003, reținând că acesta este plutonier în cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești și are statutul de cadru militar, în sensul definit de legiuitor în art. 1 din Legea nr. 80/1995.

Conform dispozițiilor art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, trecerea în rezervă a reclamantului s-a efectuat în urma reorganizării Jandarmeriei și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nefiind posibilă încadrarea în alte funcții sau unități. Astfel, s-a avut în vedere că, reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile Regulamentul de desfășurare a examenului de departajare a cadrelor militare sau procedura de examinare și nu a promovat examenele care au avut loc pentru funcțiile vacante, ceea ce dovedește că a fost corect trecut în rezervă după expirarea celor trei luni, în care a fost pus la dispoziția unității, în conformitate cu prevederile art. 80 lit. e) din Legea nr. 80/1995.

De asemenea, s-a reținut că nu au fost indicate prin acțiune elemente de fapt și de drept cu privire la nelegalitatea organizării și desfășurării concursului, iar susținerile reclamantului vizează nemulțumirea sa generală cu privire la reducerea efectivelor și la metodologia elaborată în acest sens. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul G.G.C., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Ca prim motiv de recurs, s-a invocat interpretarea greșită dată de instanța de fond dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011, act normativ care stabilește structura organizatorică și efectivele M.A.I.

și care a fost invocat de către pârât ca temei al restructurării efectuate. Recurentul a susținut că acest act normativ se referă la o altă situație legislativă, respectiv la reducerea numărului unităților aparatului central al ministerului, transformarea departamentului Schengen, poziționarea în organigrama ministerului a Direcției Generale Management Operațional în raport cu Centrul Național de Conducere a Acțiunilor de Odine Publică, prevederea ca structură aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor a casei sectoriale de pensii, trecerea în subordinea altei direcții a Centrului Cultural al Ministerului Administrației și Internelor și nu prevede aprobarea reducerii posturilor/efectivelor, ca urmare a restructurării.

Astfel, s-a precizat că dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 416/2007 privind anexele 2 și 3, care se referă la numărul posturilor, nu au fost modificate prin H.G. nr. 656/2011 și deci ambele acte normative au relevanță juridică în cauza dedusă judecății și se impunea a fi analizate de către prima instanță. Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost reiterată nulitatea actelor administrative atacate pentru că au fost emise în baza unor acte normative nepublicate în M. Of. al României. Recurentul a solicitat să se constate inexistența Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I., act normativ invocat ca temei legal în ordinul de trecere a sa în rezervă.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, s-a învederat că Ordinul nr. 600/2005 trebuia publicat în M. Of. al României pentru a intra în vigoare, nefiind un act normativ exceptat de la obligația publicării, cum s-a reținut în hotărârea instanței de fond. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Ordinul nr. 1195 din 13 septembrie 2011 emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române s-a dispus, cu începere de la data de 15 septembrie 2011, trecerea în rezervă a recurentului – reclamant G.G.C., plutonier aflat la dispoziția Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități. Legalitatea ordinului de trecere în rezervă din oficiu a recurentului-reclamant a fost corect constatată de judecătorul fondului, cu motivarea că, actul atacat a fost emis de autoritatea emitentă în conformitate cu dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordinului M.A.I.

nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I., ale O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M.A.I. pentru anul 2011 și în baza adresei din 19 septembrie 2011 emisă de Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești. Reorganizarea tuturor unităților din Jandarmeria Română s-a efectuat în baza ordinului emis de ministrul administrației și internelor în aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, prin care au fost diminuate pe anul 2011 fondurile bănești alocate plății salariului personalului Ministerului Administrației și Internelor.

Ca urmare a reducerii numărului de posturi, începând cu data de 15 iunie 2011, personalul afectat de reorganizare din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești a fost pus la dispoziția unității în vederea repunerii în funcții a celor care vor promova evaluarea în limita posturilor aprobate și în ordinea descrescătoare a notelor obținute sau, pentru cei care nu au obținut rezultate la evaluare care să le permită reîncadrarea pe posturile aprobate, până la data trecerii în rezervă a celor care, după cel mult 3 luni, nu mai pot fi repuși în funcții din cauza faptului că nu mai sunt posturi vacante în noul stat de organizare și funcționare al Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești sau în alte unități din cadrul M.A.I.

Recurentul - reclamant nu a reușit să promoveze examenele care au avut loc pentru ocuparea funcțiilor vacante, iar după expirarea celor 3 luni, cât a fost pus la dispoziția unității, a fost trecut în rezervă, în conformitate cu dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, deoarece nu au existat posibilități de încadrare, nefiind funcții disponibile în alte unități. Printr-o analiză completă a probatoriului administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat întemeiat că recurentul - reclamant nu a contestat măsura punerii sale la dispoziția unității cu începere de la data de 15 iunie 2011, nici rezultatele obținute și afișate pe data de 25 iunie 2011, care nu i-au permis ocuparea funcțiilor vacante și nici rămânerea la dispoziția unității timp de 3 luni, până la data de 15 septembrie 2011, când a fost trecut în rezervă din oficiu.

Concluzia reținută în mod judicios de prima instanță ca argument hotărâtor pentru respingerea acțiunii în anulare a fost aceea că, în cauză, nu s-a contestat existența situației premiză reglementată de dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și anume, necesitatea reală și obiectivă a reorganizării unității și reducerea unor funcții de natura celei ocupate de către recurentul - reclamant. De asemenea, s-a reținut în mod corect că, H.G. nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011, nu a constituit temeiul legal al ordinului de trecere în rezervă a recurentului - reclamant, astfel că, nu prezintă relevanță în analiza cadrului legislativ incident în cauză.

În atare situație, se dovedește a fi nefondată prima critică formulată în recurs pentru interpretarea dată acestui act normativ de către judecătorul fondului, care nu a fost sesizat cu analiza reglementării respective, în condițiile în care, reorganizarea unității și reducerea funcției ocupate de recurentul - reclamant s-au întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, după diminuarea pe anul 2011 a fondurilor bănești alocate plății salariului personalului Ministerului Administrației și Internelor prin Anexa nr. 3 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011. Nefondată este și cea de-a doua critică din recurs, prin care s-a invocat nulitatea actelor administrative atacate pentru că au fost emise în baza Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 600/2005, nepublicat în M. Of.

al României. Legea nr. 24/2000, în redactarea în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 600/2005, a instituit în art. 10 alin. (1) norma cu caracter de principiu general privind obligativitatea publicării în M. Of. al României, partea I a ordonanțelor guvernului, deciziilor primului-ministru, actelor normative ale autorităților administrative autonome, ordinelor, instrucțiunilor și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate. Pentru aceste categorii de acte administrative, principiul obligativității publicării în M. Of. al României a fost reglementat și prin H.G.

nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura la nivelul guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, cu excepția prevăzută la art. 28 alin. (3) care se referă la ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Prin conținutul său, Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministerului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/ comandanților unităților M.A.I. aparține acestei categorii de acte administrative cu caracter normativ exceptate de la regimul de publicare în M. Of.

al României și în consecință, nepublicarea nu afectează valabilitatea ordinului respectiv sau a actelor administrative subsecvente, cum este ordinul de trecere în rezervă a recurentului - reclamant. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.G.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.G.C. împotriva Sentinței nr. 133 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.