ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6592/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6592/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Procedura în fața
primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie
2012, reclamantul G.G.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 1195 din 13
septembrie 2011 emis de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române
pentru trecerea sa în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, ca urmare
a reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare.
Reclamantul a
solicitat de asemenea repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului de
trecere în rezervă, în sensul reîncadrării în funcția deținută, cu obligarea
pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în
rezervă și până la data reintegrării efective și obligarea pârâtului la plata
de daune morale în sumă de 100.000 lei.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a invocat nulitatea absolută a ordinului de trecere a sa
în rezervă pentru lipsa motivelor care au determinat încetarea raporturilor de
serviciu și pentru încălcarea normelor de drept incidente în cauză.
Deși ordinul
contestat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
80/1995 privind statutul cadrelor militare, reclamantul a susținut că este
nelegală restructurarea unității la care a avut calitatea de cadru militar, iar
procedura de evaluare, la care a fost supus pe perioada punerii la dispoziție,
s-a realizat cu încălcarea cerințelor legale, deoarece criteriile de evaluare
nu au fost aplicate unitar și în aceleași condiții pentru întregul personal.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel Ploiești,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat
sentința nr. 133 din 11 aprilie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată
acțiunea formulată de reclamant.
Hotărând astfel,
instanța de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 1195 din 13 septembrie 2011
emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române reclamantul a fost trecut în
rezervă din oficiu în temeiul art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind
statutul cadrelor militare, în baza Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru
aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului
administrației și internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și șefilor/
comandanților unităților M.A.I., în baza adresei nr. 251.662 din 2 septembrie
2011 a Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești și cu respectarea dispozițiilor O.U.G.
nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată
cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru
anul 2011.
Motivul de
nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005 pentru nepublicarea în M. Of. a fost
respins, reținându-se că acest ordin face parte din categoria actelor exceptate
de la regimul de publicare în M. Of., conform dispozițiilor art. 10 alin. (1)
1
din Legea nr. 24/2000 și art. 28 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 50/2005.
Instanța de fond a
respins și susținerea recurentului privind incidența în cauză a dispozițiilor
Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 53/2003, reținând că acesta este plutonier
în cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești și are statutul de cadru militar,
în sensul definit de legiuitor în art. 1 din Legea nr. 80/1995.
Conform dispozițiilor
art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, trecerea în rezervă a reclamantului s-a
efectuat în urma reorganizării Jandarmeriei și a reducerii unor funcții din
statele de organizare, nefiind posibilă încadrarea în alte funcții sau unități.
Astfel, s-a avut în
vedere că, reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile Regulamentul de
desfășurare a examenului de departajare a cadrelor militare sau procedura de
examinare și nu a promovat examenele care au avut loc pentru funcțiile vacante,
ceea ce dovedește că a fost corect trecut în rezervă după expirarea celor trei
luni, în care a fost pus la dispoziția unității, în conformitate cu prevederile
art. 80 lit. e) din Legea nr. 80/1995.
De asemenea, s-a
reținut că nu au fost indicate prin acțiune elemente de fapt și de drept cu
privire la nelegalitatea organizării și desfășurării concursului, iar
susținerile reclamantului vizează nemulțumirea sa generală cu privire la
reducerea efectivelor și la metodologia elaborată în acest sens.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamantul G.G.C., solicitând casarea hotărârii ca
nelegală și netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost
formulată.
Ca prim motiv de
recurs, s-a invocat interpretarea greșită dată de instanța de fond
dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011,
act normativ care stabilește structura organizatorică și efectivele M.A.I. și
care a fost invocat de către pârât ca temei al restructurării efectuate.
Recurentul a susținut
că acest act normativ se referă la o altă situație legislativă, respectiv la
reducerea numărului unităților aparatului central al ministerului,
transformarea departamentului Schengen, poziționarea în organigrama
ministerului a Direcției Generale Management Operațional în raport cu Centrul
Național de Conducere a Acțiunilor de Odine Publică, prevederea ca structură
aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor a casei
sectoriale de pensii, trecerea în subordinea altei direcții a Centrului
Cultural al Ministerului Administrației și Internelor și nu prevede aprobarea
reducerii posturilor/efectivelor, ca urmare a restructurării.
Astfel, s-a precizat că
dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 416/2007 privind anexele 2 și 3, care se
referă la numărul posturilor, nu au fost modificate prin H.G. nr. 656/2011 și
deci ambele acte normative au relevanță juridică în cauza dedusă judecății și
se impunea a fi analizate de către prima instanță.
Prin cel de-al doilea
motiv de recurs a fost reiterată nulitatea actelor administrative atacate pentru
că au fost emise în baza unor acte normative nepublicate în M. Of. al României.
Recurentul a solicitat
să se constate inexistența Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea
competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și
internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și șefilor/comandanților
unităților M.A.I., act normativ invocat ca temei legal în ordinul de trecere a
sa în rezervă.
Potrivit
dispozițiilor art. 4 alin. (3) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000,
republicată, s-a învederat că Ordinul nr. 600/2005 trebuia publicat în M. Of.
al României pentru a intra în vigoare, nefiind un act normativ exceptat de la
obligația publicării, cum s-a reținut în hotărârea instanței de fond.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru
următoarele considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Prin Ordinul nr. 1195
din 13 septembrie 2011 emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române s-a
dispus, cu începere de la data de 15 septembrie 2011, trecerea în rezervă a
recurentului – reclamant G.G.C., plutonier aflat la dispoziția Grupării de
Jandarmi Mobilă Ploiești, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții
din statul de organizare, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte
funcții sau unități.
Legalitatea ordinului
de trecere în rezervă din oficiu a recurentului-reclamant a fost corect
constatată de judecătorul fondului, cu motivarea că, actul atacat a fost emis de
autoritatea emitentă în conformitate cu dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr.
80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordinului M.A.I. nr. 600/2005
pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului
administrației și internelor, secretarilor de stat, secretariatului general și
șefilor/comandanților unităților M.A.I., ale O.U.G. nr. 54/2011 pentru
stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de
personal din M.A.I. pentru anul 2011 și în baza adresei din 19 septembrie 2011
emisă de Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești.
Reorganizarea tuturor
unităților din Jandarmeria Română s-a efectuat în baza ordinului emis de ministrul
administrației și internelor în aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la Legea nr.
286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, prin care au fost diminuate pe anul
2011 fondurile bănești alocate plății salariului personalului Ministerului
Administrației și Internelor.
Ca urmare a reducerii
numărului de posturi, începând cu data de 15 iunie 2011, personalul afectat de
reorganizare din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești a fost pus la
dispoziția unității în vederea repunerii în funcții a celor care vor promova
evaluarea în limita posturilor aprobate și în ordinea descrescătoare a notelor
obținute sau, pentru cei care nu au obținut rezultate la evaluare care să le
permită reîncadrarea pe posturile aprobate, până la data trecerii în rezervă a
celor care, după cel mult 3 luni, nu mai pot fi repuși în funcții din cauza
faptului că nu mai sunt posturi vacante în noul stat de organizare și
funcționare al Grupării de Jandarmi Mobilă Ploiești sau în alte unități din
cadrul M.A.I.
Recurentul -
reclamant nu a reușit să promoveze examenele care au avut loc pentru ocuparea
funcțiilor vacante, iar după expirarea celor 3 luni, cât a fost pus la
dispoziția unității, a fost trecut în rezervă, în conformitate cu dispozițiile
art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, deoarece nu au existat posibilități de
încadrare, nefiind funcții disponibile în alte unități.
Printr-o analiză
completă a probatoriului administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat
întemeiat că recurentul - reclamant nu a contestat măsura punerii sale la
dispoziția unității cu începere de la data de 15 iunie 2011, nici rezultatele
obținute și afișate pe data de 25 iunie 2011, care nu i-au permis ocuparea
funcțiilor vacante și nici rămânerea la dispoziția unității timp de 3 luni,
până la data de 15 septembrie 2011, când a fost trecut în rezervă din oficiu.
Concluzia reținută în
mod judicios de prima instanță ca argument hotărâtor pentru respingerea
acțiunii în anulare a fost aceea că, în cauză, nu s-a contestat existența
situației premiză reglementată de dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare și anume, necesitatea reală și obiectivă a
reorganizării unității și reducerea unor funcții de natura celei ocupate de
către recurentul - reclamant.
De asemenea, s-a
reținut în mod corect că, H.G. nr. 416/2007, modificată prin H.G. nr. 656/2011,
nu a constituit temeiul legal al ordinului de trecere în rezervă a recurentului
- reclamant, astfel că, nu prezintă relevanță în analiza cadrului legislativ
incident în cauză.
În atare situație, se
dovedește a fi nefondată prima critică formulată în recurs pentru interpretarea
dată acestui act normativ de către judecătorul fondului, care nu a fost sesizat
cu analiza reglementării respective, în condițiile în care, reorganizarea
unității și reducerea funcției ocupate de recurentul - reclamant s-au
întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri
privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul
Administrației și Internelor pentru anul 2011, după diminuarea pe anul 2011 a fondurilor
bănești alocate plății salariului personalului Ministerului Administrației și
Internelor prin Anexa nr. 3 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul
2011.
Nefondată este și cea
de-a doua critică din recurs, prin care s-a invocat nulitatea actelor
administrative atacate pentru că au fost emise în baza Ordinului Ministrului
Administrației și Internelor nr. 600/2005, nepublicat în M. Of. al României.
Legea nr. 24/2000, în
redactarea în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 600/2005, a instituit în art.
10 alin. (1) norma cu caracter de principiu general privind obligativitatea
publicării în M. Of. al României, partea I a ordonanțelor guvernului,
deciziilor primului-ministru, actelor normative ale autorităților
administrative autonome, ordinelor, instrucțiunilor și alte acte normative
emise de organele administrației publice centrale de specialitate.
Pentru aceste categorii
de acte administrative, principiul obligativității publicării în M. Of. al
României a fost reglementat și prin H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului
privind procedura la nivelul guvernului pentru elaborarea, avizarea și
prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, cu excepția prevăzută la
art. 28 alin. (3) care se referă la ordinele, instrucțiunile și alte acte cu
caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare,
ordine publică și siguranță națională.
Prin conținutul său,
Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a
resurselor umane ale Ministerului Administrației și Internelor, secretarilor de
stat, secretarului general și șefilor/ comandanților unităților M.A.I. aparține
acestei categorii de acte administrative cu caracter normativ exceptate de la
regimul de publicare în M. Of. al României și în consecință, nepublicarea nu
afectează valabilitatea ordinului respectiv sau a actelor administrative
subsecvente, cum este ordinul de trecere în rezervă a recurentului - reclamant.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.G.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de G.G.C. împotriva Sentinței nr. 133 din 11 aprilie 2012 a
Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 octombrie 2013.