ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Alba, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu paratul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014, reintegrarea în funcția publică deținută, acordarea drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație, de la data eliberării din funcție si pana la data reintegrării acordarea de daune morale în suma de 50.000 RON reprezentând prejudiciul moral suportat prin emiterea actului administrativ.

Prin sentința nr. 111/CFP/2016 pronunțată la 12 februarie 2016, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 151 pronunțată la 17 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

A respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu paratul Ministerul Administratiei și Internelor, pentru anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21 03 2014.

Împotriva sentinței nr. 151 pronunțată la 17 iunie 2016 a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând pe fond cauza a solicitat să se admită acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susținut că pârâtul nu a făcut dovada în fața instanței de recurs a reintegrării sale în muncă după anularea Ordinului MAI II/2546 din 19.03.2012 astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că data reintegrării sale a fost data de 19.03.2012, deoarece reintegrarea efectivă poate fi dispusă numai ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești.

În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant mai arată că instanța de fond se contrazice spunând că la pronunțarea soluției a avut în vedere sentința nr. 689/2015 a Tribunalului Alba.

Recurentul mai arată că în locul răspunsului la interogatoriu pe care acesta l-a solicitat, Inspectoratul Județean de Jandarmi Alba a atașat o adeverință care este irelevantă, deoarece reprezintă o adeverință pe care a solicitat-o personal în vederea angajării la un agent economic în data de 09.07.2015, cu mult înaintea introducerii acțiunii la instanță.

Recurentul afirmă că deoarece recurentul, nu a mai avut raporturi de serviciu cu pârâtul MAI încă din 19.03.2012, acesta nu putea emite în mod legal încă un ordin de trecere în rezervă.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la data de 04 octombrie 2016 prin care a invocat în principal excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de Ministerul Afacerilor Interne, apreciază că recurentul-reclamant A. a formulat critici în susținerea cererii sale de recurs ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerente pentru care apreciază că această excepție este neîntemeiată.

Constatând că excepția nulității cererii de recurs este neîntemeiată, Înalta Curte urmează a trece la analiza pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de fond ca fiind legală și, pe cale de consecință va respinge recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014 cu consecința reintegrării sale în funcția publică deținută, acordării drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație, de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării.

În ceea ce privește Ordinul MAI nr. II/2624/21.03.2014, din probatoriu adminstrat de către instanța de fond se constată că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 87 alin. (1) și art. 91 din Lege nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare și în baza sentinței penale nr. 331 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1305 din 13.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și propunerii Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/104541 din 19.03.2014, cat și în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește critica principală invocată prin cererea de recurs de către recurentul-reclamant conform căreia la data emiterii ordinului atacat, respectiv la data de 21.03.2014, nu se afla în raporturi de serviciu cu M.A.I., având în vedere dispozițiile deciziei civile nr. 981 din 10.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, irevocabilă, prin care s-a anulat Ordinul MAI nr. II/2546 din 19.03.2012 prin care a fost sancționat disciplinar cu trecerea în rezervă, nu este întemeiată.

În mod corect a arătat instanța de fond că la data emiterii noului ordin de trecere în rezervă respectiv la data de 21.03.2014, Ordinul MAI nr. II/2546 din 19.03.2012 își încetase efectele în urma pronunțării deciziei civile nr. 981 din 10.02.2014 a Curții de Apel Alba Iulia, în urma căreia s-a emis Ordinul MAI nr. 2551/12.03.2014 prin care s-a luat act de anularea primului ordin de trecere în rezervă.

Așadar la data emiterii celui de-al doilea ordin de trecere în rezervă, împotriva căruia s-a solicitat anularea ce face obiectul prezentului litigiu, în acord cu soluția instanței de fond, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se afla în raporturi de serviciu cu intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond în considerentele sentinței recurate că emiterea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014 prin care s-a operat la trecerea în rezervă a recurentului-reclamant s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare și s-a întemeiat pe dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 conform căreia "ofițerii, maiștrii militari și subofițerii in activitate condamnați prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum și cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec în rezervă sau direct în retragere".

Instanța de fond în justificarea soluției adoptate a făcut referire la situația de fapt care a condus la emiterea noului ordin de trecere în rezervă, arătând că recurentul-pârât a fost condamnat prin sentința penală nr. 331 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1305 din 13.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, având în vedere întreaga situație de fapt și conținutul acestor dispoziții legale aplicabile în cauză, apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanțe în sensul că Ordinul MAI nr. II/2624/21.03.2014 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.

În consecință, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinței, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reținând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 151 din 17 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.