Decizia nr. 2897/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința nr. 245 din 23 martie 2015, reclamanții Inspectoratul de Poliție Județean Alba, Comisia de cercetare administrativă, Comisia de soluționare a contestațiilor și Contabilul șef al Inspectoratului de Poliție Județean Alba au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii nr. 149 din 3 octombrie 2014, emisă de pârâtă.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 118 din 15 iunie 2015, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârât, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, Comisia de cercetare administrativă, Comisia de soluționare a contestațiilor și Contabilul șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Alba - A., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Recursurile exercitate Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, reclamantul A.-contabil șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Alba formulând și cerere separată de recurs. În motivarea recursurilor, reclamanții au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, recurenții-reclamanți susțin că în mod greșit a fost respinsă acțiunea lor pentru lipsa calității procesuale active, întrucât chiar dacă nu se prevede expres posibilitatea atacării hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor de către membrii comisiilor inferioare și de către celelalte persoane care au participat în cadrul acestei proceduri, având în vedere principiul liberului acces la justiție recurenții-reclamanți au calitate procesuală în prezenta cauză. În cadrul căii de atac exercitate, dar și printr-o cerere distinctă, reclamanții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) și art. 21 alin. (1), (2) și (4)din Constituția României.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017. În ceea ce privește solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional, Înalta Curte a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel că a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, excepție invocată de recurenții reclamanți. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Cu privire la recursul formulat în mod distinct de reclamantul A.-contabil șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Alba se constată că este declarat și motivat cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată acestei părți la data de 1 iulie 2015, iar recursul a fost înregistrat la data de 24 iulie 2015, ultima zi în care putea fi declarată calea de atac fiind 17 iulie 2015. Înalta Curte constată nefondat recursul declarat de ceilalți recurenți-reclamanți, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii acestora fiind legală. În acest sens, instanța de control judiciar constată că recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 149 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că numai persoana împotriva căreia a fost angajată răspunderea materială poate contesta hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor. Soluționând excepția invocată, curtea de apel constată că prin Hotărârea nr. 149 din 3 octombrie 2014, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a admis plângerea formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 14280 din 13 august 2014 a Comisiei de Soluționare a Contestației din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Alba, a desființat hotărârea menționată și a anulat Decizia de Imputare nr. 12339 din 10 iunie 2014, totodată a dispus efectuarea în cauză a unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul I.G.P.R., în ceea ce privește aspectele sesizate în conținutul prezentei hotărâri și implicit a recuperării pagubei. În raport de dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998, are calitatea procesuală activă de a ataca în contencios administrativ hotărârea Comisiei de jurisdicție a imputațiilor doar persoana obligată la repararea prejudiciului și care consideră că a fost lezată într-un drept legitim. În consecință, instanța fondului reține că reclamanții IPJ Alba și cele două Comisii de cercetare administrativă și respectiv de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ Alba precum și contabilul șef nu au nici interes și nici calitate procesuală activă de a ataca în instanță Hotărârea nr. 149/2014, întrucât, în conformitate cu preved. art. 36 noul C. proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Constată Înalta Curte că soluția primei instanțe este pronunțată cu o corectă aplicare a dispozițiilor art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că în cauza de față a fost inițiată procedura de angajare a răspunderii materiale împotriva subinspectorului de poliție B., fiind emisă Decizia de imputare nr. 12339 din 10 iunie 2014. În temeiul dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 subinspectorul de poliție B. a formulat contestație împotriva deciziei de imputare, contestație ce a fost respinsă inițial, prin Hotărârea nr. 14280 din 13 august 2014, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ Alba. Împotriva acestei hotărâri, persoana în cauză a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI, în conformitate cu disp. art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, iar prin Hotărârea nr. 149/2014 această Comisie a admis plângerea, a desființat Hotărârea nr. 14280 din 13 august 2014, a anulat decizia de imputare nr. 12339/2014 și totodată a dispus efectuarea în cauză a unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul IGPR în ceea ce privește aspectele sesizate în conținutul hotărârii și implicit a recuperării pagubei. Problema de drept ridicată în cauza de față vizează determinarea subiectului de sezină a instanței de contencios administrativ în privința acțiunilor având ca obiect actele emise în cursul procedurii de angajare a răspunderii materiale a militarilor, în condițiile prevăzute de O.G. nr. 121/1998 și, prin raportare la prevederile art. 43 din actul normativ menționat anterior, este evident că numai persoana obligată la repararea prejudiciului poate contesta decizia de imputare sau, după caz, hotărârea pronunțată de comisia de jurisdicție. Este adevărat că hotărârea criticată în cauza de față reprezintă un act administrativ-jurisdicțional care, în principiu, poate fi atacat de oricare din persoanele ce au figurat ca părți în procedura administrativ-jurisidicțională însă, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să restrângă sfera titularilor dreptului la acțiune în ceea ce privește contestarea actelor emise în baza dispozițiilor O.G. nr. 121/1998 în scopul angajării răspunderii materiale a militarilor, derogând așadar de la prevederile Legii nr. 554/2004, opțiunea legiuitorului nu poate fi înfrântă prin recursul la prevederile dreptului comun în materia contenciosului administrativ. De aceea, afirmațiile recurenților-reclamanți, în sensul că în temeiul principiului liberului acces la justiție trebuie să li se recunoască posibilitatea de a contesta hotărârea nr. 149/2014, chiar dacă nu au calitatea de persoane obligate la repararea pagubei, nu pot fi primite, întrucât principiul enunțat de reclamanți nu este unul absolut, legiuitorul fiind în drept să reglementeze condițiile concrete de exercitare a acestui drept. Față de aceste considerente Înalta Curte constată că hotărârea criticată este legală, nefiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs PENTru considerentele expuse, În temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. la data de 24 iulie 2015 și ca nefondat recursul declarat de ceilalți recurenți-reclamanți. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, prin încheiere, va sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 invocate de recurenții-reclamanți.