ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/85/2015 la data de 04.12.2015, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu I.P.J. Sibiu, anularea Dispoziției nr. 199/A/2015, restituirea permisului de armă tip B seria x/1999, eliberat de IPJ Sibiu, notarea spre confirmare în permisul de armă a prelungirii valabilității acestuia în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 295/2004 și notarea armei de vânătoare (...) în permisul de armă tip A seria A nr. x, eliberat de I.P.J. Sibiu la data de 19.09.2012.

Prin Sentința nr. 405/CA/2016, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii reclamantului.

Prin Decizia nr. 1788 din data de 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 405/CA/2016 pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei pronunțată în recurs, recurentul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/57/2017, solicitând admiterea contestației, admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

Prin încheierea pronunțată la data de 21 februarie 2017 în Dosarul nr. x/2017, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, având în vedere lipsa ambelor părți și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 21 februarie 2017 în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A., solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol.

În motivarea recursului, recurentul susține că suspendarea soluționării cauzei s-a dispus dintr-o eroare a instanței și că printr-un înscris depus pentru termenul când s-a dispus suspendarea judecării cauzei, acesta ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că măsura suspendării nu este temeinică și legală.

Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Cu titlul preliminar, instanța de control judiciar reține că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziții legale.

Conform art. 223 din C. proc. civ., republicat:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei."

Înalta Curte constată că în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, având în vedere că părțile legal citate, nu s-au prezentat, iar din verificarea actelor depuse la dosar, a rezultat că niciuna din părți nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Or, susținerile recurentului-reclamant în sensul că acesta ar fi solicitat în fața primei instanțe judecarea cauzei în lipsă, nu pot fi reținute de instanța de către control judiciar.

Astfel, din examinarea înscrisurilor din Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, depuse până la data pronunțării încheierii de suspendare - 21.02.2017 -, se constată că nici contestatorul și nici intimatul nu solicitaseră judecarea cauzei în lipsa părților, motiv pentru care instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat.

De asemenea, nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că printr-un înscris depus pentru termenul când s-a dispus suspendarea judecării cauzei, acesta ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, câtă vreme înscrisul despre care recurentul face vorbire, a fost înregistrat în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2017, respectiv la o dată ulterioară celei la care cauza a fost suspendată, recurentul fiind în eroare cu privire la momentul înregistrării acestuia.

Prin urmare, în cauză nu se reliefează nelegalitatea hotărârii recurate, instanța de fond reținând cu just temei faptul că niciuna dintre părțile în proces, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă, context în care, în mod corect, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat.

De altfel, pentru reluarea judecării procesului, la instanța care a dispus suspendarea judecării cauzei, partea are la îndemână dispozițiile art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., republicat, care prevăd faptul că "Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 21 februarie 2017 pronunțate în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 21 februarie 2017 pronunțate în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN