Decizia nr. 2523/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Județeană Hunedoara pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, Primăria Comunei Brănișca prin Primar, Prefectul Județului Hunedoara, B. și C., revizuirea Deciziei nr. 18/A/2017 și a încheierii nr. 178/2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2015, precum și a Deciziei nr. 25/A/2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. x/2017, respectiv a sentinței nr. 540/2016, pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, în dosarul în dosarul x/2015 În ceea ce privesc motivele de revizuire, a invocat următoarele: - motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; - motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Decizia ce face obiectul prezentului recurs Prin Decizia nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității introducerii cererii de revizuire și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 18/A/2017 și a încheierii nr. 178/2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2015, precum și a Deciziei nr. 25/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2017, respectiv a Sentinței 540/2016 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul în dosarul x/2015

Recursul Împotriva Deciziei nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurentul a susținut că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. De asemenea, hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Practic, curtea de apel a plecat, în soluționarea cererii de revizuire de la o premisă greșită, și anume faptul că ar fi formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 18/A/2017 și a încheierii nr. 178/2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015, precum și împotriva Deciziei nr. 25/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017, și a sentinței nr. 540/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara nr. 4583/97/2015. În realitate, așa cum rezultă din cuprinsul notelor de ședință, depuse pentru termenul din data de 31 ianuarie 2018, a precizat cererea de revizuire, arătând că înțelege să o formuleze doar împotriva Deciziei nr. 18/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015. Nesesizând această precizare a cererii de revizuire, cel mai probabil curtea de apel nu a analizat cu adevărat motivele de revizuire invocate și, pronunțând soluția de respingere a cererii de revizuire, a expus o motivare formală, străină de natura cauzei și de argumentele concrete invocate de revizuent în vederea susținerii cererii de revizuire. Așa cum a arătat în scris, au fost invocate următoarele motivele de revizuire: - cel prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; - cel prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În ceea ce privește motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. . 1 pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a chemat în calitate de pârât pe C., Primarul Comunei Brănișca, pretențiile fiind formulate împotriva acestui pârât. Având în vedere principiile dreptului procesual civil, în această materie reclamantul este cel care stabilește cadrul procedural, instanța de judecată urmând a soluționa acțiunea în funcție de opțiunea reclamantului. Or, în speță, împotriva sentinței nr. 200/CA/CC/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2015 a formulat apel comuna Brănișca, persoană (subiect de drept) care nu avea legătură cu obiectul dedus judecății în respectivul dosar, acțiunea introdusă de subsemnatul nevizând vreo pretenție față de respectiva unitate administrativ-teritorială (pe care nu am chemat-o în judecată) sau vreo obligație în sarcina acesteia. De altfel, apelul este formulat, pentru comuna Brănișca, de actualul primar al acesteia, D., care nu are nicio calitate procesuală în acest dosar, aspect invocat chiar de acesta în cuprinsul adresei nr. x din 24.05.2017 depusă în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia, actualul primar nefiind parte citată în cauză în dosarul Tribunalului Hunedoara. De altfel, dispozitivul sentinței nr. 200/CA/CC/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, îl vizează direct pe Primarul comunei Brănișca. În concret, prima instanță a constatat că nu a fost respectat termenul de executare a hotărârii nr. 2413/CA/2011 pronunțată în dosarul nr. x/2011, aplicând Primăriei, reprezentată prin Primar C., amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data când hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă. În aceste condiții, admițând apelul formulat de unitatea administrativ-teritorială comuna Brănișca împotriva sentinței nr. 200/CA/CC/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut, având în vedere că C. nu a atacat hotărârea în fața Curții de Apel Alba Iulia. În ceea ce privește motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că soluția dată prin Decizia nr. 18/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este potrivnică cu soluția dată prin sentința nr. 2413/CA/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2011 (definitivă prin nerecurare), fostul primar C. neexercitând calea de atac prevăzută de lege.

Apărările formulate în cauză Intimații Prefectul Județului Hunedoara, Comisia Județeană Hunedoara și B. au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția Înaltei Curți Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cererea de recurs, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, constată următoarele: Recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, privind cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege." În raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". În speță, recurentul a supus controlului judiciar al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, o hotărâre judecătorească având ca obiect o cerere de revizuire, anume Decizia nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 18/A/2017 și a încheierii nr. 178/2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2015, precum și a Deciziei nr. 25/A/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2017, respectiv a Sentinței 540/2016 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul în dosarul x/2015 Prin Decizia nr. 18/A/2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. x/2015, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Comuna Brănișca prin primar; s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă Comuna Brănișca prin primar împotriva sentinței civile nr. 200/CA/CC/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015; s-a schimbat în parte sentința atacată și, în rejudecare, s-a respins în întregime acțiunea formulată de reclamantul A. reprezentat prin E. împotriva Corupției și Abuzurilor din România - Eu - Filiala Transilvania - Deva împotriva pârâtului Comuna Brănișca prin primar; s-a luat act de renunțarea reclamantului A. reprezentat prin E. împotriva Corupției și Abuzurilor din România - Eu - Filiala Transilvania - Deva la judecata apelului declarat împotriva aceleiași sentințe și s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 540/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015. Decizia nr. 18/A/2017, pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia, în dosar nr. x/2015 este definitivă. Prin Decizia nr. 25/A/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul - reclamant A. împotriva Deciziei nr. 18/A/2017 pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia, în dosar nr. x/2015, hotărârea fiind definitivă. Întrucât Decizia nr. 18/A/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal este definitivă, pe cale de consecință, urmare a aplicării dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea dată în calea de atac a revizuirii exercitată în cauză nu este supusă recursului, acesta urmând a fi respins ca inadmisibil. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. În ceea ce privește recursul declarat împotriva aceleiași decizii privind cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta tardiv formulat, având în vedere următoarele: "Art. 485 - (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel (...)." "Art. 513 - (...) (5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație si Justiție, recursul este de competenta Completului de 5 judecători". Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Art. 20 - (1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Așa cum rezultă din dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., citate mai sus, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunțate asupra unei cereri de revizuire sunt cele prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată. Cum Decizia nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, atacată cu recurs în cauza de față, a fost dată asupra unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care, prin derogare de la regula stabilită de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., dispun că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare. Din actele dosarului rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului -revizuent la data de 23.03.2018, iar recursul a fost declarat la 17.04.2018. Raportat la dispozițiile legale citate, se constată că recursul a fost formulat cu depășirea termenului "de 15 zile de la comunicare", prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care ultima zi legală pentru exercitarea căii de atac era 10.04.2018 (deoarece data de 09.04.2018, când se împlinea de fapt termenul, a fost sărbătoare legală, fiind declarată zi nelucrătoare). Față de aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, constatându-se că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția tardivității fiind întemeiată, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2/A/2018 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, privind cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulat.