ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4038/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 20.02.2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, anularea Deciziei nr. 52/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Județean Hunedoara, de soluționare a contestației reclamantei, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a ceanțelor bugetare nr. x/29.05.2017, emis pentru suma de 619.919,91 RON și, pe cale de consecință exonerarea reclamantei de la plata acestei creanțe. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara. În esență, prima instanță a reținut că prescrierea dreptului de a stabili creanțele bugetare generate de neregulile constatate în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, este reglementată de art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și, întrucât data de închidere a programului pentru Campania 2014 a fost 30.06.2015, termenul de prescripție a început să curgă la 01.01.2016, urmând a se încheia la data de 31.12.2020. S-a mai reținut că Actul adițional nr. x/04.04.2012 este lovit de nulitate absolută, iar contractul de arendare nr. x/14.04.2010 a expirat la data 31.12.2012, astfel că reclamanta nu mai deține un titlu legal de folosință pentru terenul ce a format obiectul contractului de arendare și, întrucât dreptul transmis prin actul juridic nul este desființat retroactiv, sunt supuse restituirii sumele acordate necuvenit, conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 și O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, a apreciat că aceste creanțe bugetare pe care fermierul le-a primit în mod necuvenit sunt purtătoare de dobânzi de la data expirării termenului de plată, respectiv după 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii de chemare în judecată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 752 din 26.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată de către intimată și s-a constatat nulitatea recursului declarat de către recurenta A. împotriva sentinței nr. 1008/CA/2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Instanța de recurs a reținut că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 1 martie 2019, iar hotărârea recurată i-a fost comunicată acesteia la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de chemare în judecată, la data de 20 noiembrie 2018. Astfel, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care recursul putea fi introdus în termen a fost 6 decembrie 2018. 4. Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 752 din 26.06.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a formulat cerere de revizuire recurenta A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin decizia nr. 1378/2019 din data de 18 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuienta A., în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 1008/CA/2018 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, rămase definitivă prin decizia nr. 752/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. În motivarea cererii de revizuire arată că prin decizia nr. 212/2019 din data de 25.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 25.02.2019, respectiv anterior pronunțării de către aceeași instanță a deciziei civile nr. 752/26.06.2019, s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței administrative nr. 724/CA/2018 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și casarea acesteia și, rejudecând procesul în fond, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, și s-a anulat Decizia nr. 53/07.08.2017 privind soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă, precum și Procesul - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 emise de către pârâtă. Arată că toate procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au fost emise pentru campaniile 2014, 2013 au avut în vedere că actul adițional nr. x la contractul de arendă nr. x/2010, încheiat între reclamantă și Primăria Municipiului Hunedoara a fost declarant nul prin sentința civilă nr. 1192/18.08.2015 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 244/03.03.2016. Precizează că în dosarul nr. x/2018 s-a constatat de către instanța de recurs că structura de control care a încheiat procesul-verbal contestat s-a aflat în eroare susținând că reclamanta nu a respectat angajamentul luat, prin prisma cererii unice de plată și a prevederilor referitoare la comunicarea scrisă a oricărei modificări a datelor declarate în cererea de plată, întrucât o asemenea obligație, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, ar fi subzistat doar în privința modificărilor survenite în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de plată, respectiv 29.04.2013 și data acordării plății. Mai mult, s-a reținut că pentru a beneficia de sprijinul material, reclamanta trebuia să îndeplinească două condiții, să exploateze terenul agricol pentru care a solicitat sprijinul de plată, inclusiv cu privire la parcelele 43, 44, 45, 77, 79 și 81 - pășune în suprafață de 118,5 ha, care a făcut obiectul contractului de arendare încheiat cu Primăria Hunedoara și să prezinte documente ce dovedesc dreptul de folosință asupra acestuia, în calitate de arendaș, revizuenta susținând că este de necontestat că la momentul depunerii cererii de plată aceste condiții erau îndeplinite, astfel că efectele nulității actului adițional la contractul de arendă nu se răsfrâng decât în privința părților contractante, pârâta APIA fiind un terț față de contract. Precizează că potrivit art. 1280 C. civ., contractul produce efecte numai între părți, respectiv un act juridic nu poate genera în principiu drepturi subsecvente și obligații pentru un terț, dar drepturile și obligațiile părților actului juridic trebuie respectate de terți. Mai arată că în dosarul nr. x/2018 instanța de recurs a reținut că sentința nr. 1192/2015 s-a pronunțat ulterior depunerii cererii de plată, respectiv după finalizarea campaniei și că la data formulării cererii de plată, actul adițional era valabil și producea efecte, terenul aflându-se în posesia reclamantei, fiind utilizat conform destinației, la pășunatul animalelor, s-a plătit arenda către Primărie, iar sumele de bani primite ca subvenție au fost folosite exclusive pentru desfășurarea activităților agricole. Revizuenta precizează că terenul în suprafață de 118 ha, ce făcea obiectul Actului adițional nr. x/2012, a fost predat Primăriei Municipiului Hunedoara după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1192/2015, prin procesul-verbal din data de 29.05.2016, dată până la care suprafața de teren a fost utilizată efectiv și neîntrerupt de către aceasta, conform subvenției acordate. Menționează că în dosarul nr. x/2018 a solicitat, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. civ., conexarea acestui dosar la dosarul x/2018, apreciind că există o legătură strânsă, litigiile fiind între aceleași părți, iar actele atacate fiind emise de către pârâta APIA ca urmare a sentinței civile nr. 1192/18.08. 2015 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 244/03.03.2016, prin care s-a constatat nulitatea actului adițional nr. x/2012 încheiat între revizuentă și Primăria Hunedoara. De asemenea, creanțele bugetare au fost stabilite pentru aceeași suprafață de teren de 115 ha aparținând Primăriei Hunedoara, doar că vizau campaniile 2014 și 2013. Precizează că cererea de conexare a fost respinsă. În consecință, invocă încălcarea de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat prin decizia nr. 212/2019 din data de 25.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 25.02.2019, hotărârile definitive pronunțate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 conținând dispoziții potrivnice.

Apărările intimatei-pârâte Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulate de recurenta - reclamantă A., ca nefondată. Consideră că în cauză nu este întrunită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, având în vedere că actele contestate sunt diferite, iar pe de altă parte, prin decizia supusă revizuirii în acest dosar, cererea de recurs a reclamantei a fost respinsă ca tardiv introdusă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând incidența acestui motiv de revizuire în cauza de față, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed: Hotărârea despre care revizuenta afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2018, rămase definitivă prin decizia civilă nr. 752 din 26.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în același dosar, este decizia nr. 212/2019 din data de 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018. Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2018 prin sentința nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, iar recursul formulat împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia civilă nr. 752 din data de 26.06.2019, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii de recurs și a constatat nulitatea recursului declarat de către recurenta A. împotriva sentinței nr. 1008/CA/2018 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În dosarul nr. x/2018 au calitatea de părți recurenta-reclamantă A. și intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, obiectul acțiunii constituindu-l anularea Deciziei nr. 52/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Județean Hunedoara, de soluționare a contestației reclamantei, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a ceanțelor bugetare nr. x/29.05.2017. În ceea ce privește dosarul nr. x/2018, prin decizia nr. 212/2019 din data de 25 februarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 724/CA/2018 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și, rejudecând procesul pe fond, a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 53/07.08.2017 privind soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 emise de către pârâtă. Astfel, în dosarul nr. x/2018 s-a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 și a Deciziei nr. 53/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Județean Hunedoara. Prin urmare, cele două dosare, deși au aceleași părți, au obiecte diferite, întrucât vizează anularea unor acte administrative distincte, ceea ce face ca tripla identitate, de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de către revizuentă să nu fie îndeplinită, astfel că nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." De asemenea, prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, legiuitorul a înțeles să consacre expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv hotărârile invocate ca fiind potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate. În concret, faptul că într-un dosar revizuentei i s-a admis acțiunea nu înseamnă că aceste aspecte pot constitui temei al admiterii unei cereri de revizuire, câtă vreme actele contestate și care au făcut obiectul acelui dosar sunt diferite de cele care fac obiectul prezentei cauze. Cu alte cuvinte, contrar celor susținute de către revizuentă, Înalta Curte constată că doar pronunțarea unor soluții diferite în dosare diferite nu poate conduce la concluzia încălcării autorității de lucru judecat, câtă vreme obiectul dosarelor este diferit, în condițiile în care scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Pentru argumentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față, ca nefondată.