ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac și rejudecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara împotriva încheierii din 22 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că instanța de recurs, deși a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, nu a consemnat poziția exprimată de către apărătorul contestatorului în sensul admiterii excepției și nici nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. În acest context, apreciază că dezlegarea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, a cărei îndreptare se poate dispune prin admiterea contestației în anulare.

Totodată, contestatorul a prezentat și argumente referitoare la caracterul nefondat al recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, solicitând a fi avute în vedere ulterior admiterii contestației în anulare, în rejudecarea recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.02.2018, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., soluția instanței de recurs fiind temeinică și legală, neputând fi vorba de o eroare materială.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26.02.2018, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, apreciind că motivele invocate în susținerea acesteia nu se circumscriu cazurilor limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente

Contestatorul A. a indicat ca temei de drept al căii extraordinare declarate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.., ce reglementează situația în care "dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale".

A susținut contestatorul că nepronunțarea instanței de recurs asupra unei excepții invocate în cauză reprezintă o eroare materială, fapt ce poate fi remediat în calea procesuală aleasă, respectiv formularea unei contestații în anulare împotriva Deciziei nr. 4083/2017 a ICCJ.

Omisiunea instanței competente de a se pronunța asupra unei excepții invocate în cauză nu intră în sfera noțiunii de eroare materială, astfel cum este definită prin doctrina juridică și jurisprudența constantă în materie, concept ce ține de aspectele formale ale judecății în recurs.

Or, ipoteza omisiunii instanței judecătorești de a se pronunța asupra unei excepții procesuale ar putea reprezenta, în realitate, o greșeală de judecată, nicidecum o eroare materială, susceptibilă de a fi îndreptată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.

Cum însă motivele prevăzute de legiuitor pentru exercitarea acestei căi de atac de retractare sunt expres și limitativ arătate în normele care reglementează regimul juridic al contestației în anulare, ele nu pot fi extinse la alte situații care exced celor menționate în textul legii, fiind inadmisibilă cererea întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ., circumscrisă altor motive decât cele arătate în normele de drept ce-i stabilesc câmpul de aplicare.

Pe de altă parte, procedura civilă nu permite a se repune în discuție, într-o cale de atac de retractare, o greșeală de judecată a unei instanțe de recurs, aceasta nefăcând parte din categoria motivelor pentru care ar putea fi exercitată contestația în anulare. În consecință, este inadmisibilă calea de atac extraordinară uzitată de contestatorul A. împotriva deciziei pronunțate în recurs de către instanța supremă, motivată pe existența erorii materiale, intervenită, potrivit celor arătate de titularul căii de atac, prin nepronunțarea de către instanța de control judiciar asupra excepției tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă APIA Hunedoara.

Pentru considerentele arătate anterior, în raport de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, nefiind incident în cauză motivul reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.