Decizia nr. 2865/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și înregistrat la această autoritate sub nr. x/2015;

Anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.03.2015, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la data de 10.05.2015 și înregistrată la această autoritate sub nr. x;

Anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și înregistrat la această autoritate sub nr. x/2015;

Anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.03.2015, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la data de 18.05.2015 și înregistrată la această autoritate sub nr. x;

Anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea și înregistrat la această autoritate sub nr. x/2015;

Anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.05.2015, emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea la data de 21.07.2015 și înregistrată la această autoritate sub nr. x;

Anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea și înregistrat la această autoritate sub nr. x/2015;

Anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.05.2015, emisa de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea la data de 21.07.2015 și înregistrată la această autoritate sub nr. x;

Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză. Prin întâmpinarea depusă la data de 14.12.2015 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității sale pasive, excepția inadmisibilității acțiuni pentru lipsa plângerii prealabile în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 839/14.03.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtelor Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Vâlcea, a anulat Procesul-verbal nr. x; Decizia nr. 15048/10.05.2015; Procesul-verbal nr. x; Decizia nr. 220/18.05.2015; Procesul-verbal nr. x; Decizia nr. 9213/21.07.2015; Procesul-verbal nr. x; Decizia nr. 9214/21.07.2015 și a obligat pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Vâlcea, la plata, în solidar, către reclamant, a sumei de 200 RON, cheltuieli de judecată. Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 839/14.03.2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură precum și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean Vâlcea prin care au solicitat, în esență, admiterea recursurilor, casarea sentinței și, rejudecând, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamant. Motivele de recurs formulate de cele două recurente sunt identice, motiv pentru care vor fi analizate împreună. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentele arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că un contract de arendare trebuie anulat sau reziliat printr-o hotărâre judecătorească și nu pe cale incidentală, în cuprinsul unui act administrativ de control. APIA prin Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol a constat o stare de fapt și a pus în aplicare normele legale incidente fără să-și atribuie rolul unei autorități judecătorești, iar ca urmare a adresei Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești nr. 34/P/2014, înregistrată la APIA, s-a dispus efectuarea unei acțiuni de verificare, ceea ce a condus la emiterea actelor administrative ce fac obiectul prezentului litigiu. Ca baza legală a verificării s-au avut în vedere prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 2 din O.U.G. nr. 125/2006, schemele de plăți directe care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susținere a producătorilor agricoli, sunt următoarele: a) Schema de plată unică pe suprafață; b) plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal; c) plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic; d) Schema de plată pentru culturi energetice; e) Schema de plată separată pentru zahăr. Sursa de finanțare pentru plățile efectuate în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață, se asigură din Fondul european pentru garantare în agricultură, iar sursa de finanțare a plăților naționale directe complementare se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în limita prevederilor bugetare aprobate, și din Fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală - art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2006. Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plata unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea conform art. 6 alin. (1) din actul normativ sus menționat. Referitor la cererea unica de plata pe suprafața aferenta campaniei 2008 înregistrată la APIA CJ Vâlcea sub nr. x/2008, intimatul-reclamant a solicitat sprijin pe o suprafață de 420 ha pășune naturală, prezentând ca documente justificative ale utilizării conform O.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006 contractul de pășunat nr. x/10.03.2008, încheiat cu S.C. B. S.R.L., pe o perioada de 3 ani pentru suprafața de 320 ha și contractul de pășunat nr. 1000/10.03.2008 cu C. pentru suprafața de 100 ha gol alpin pe o perioada de 5 ani. Prin cererea de plata nr. 7/11.03.2008 fermierul a solicitat sprijin financiar pentru schema de plata SAPS prin care fermierul se angajează sa mențină practicile de agromediu pentru care solicita acest tip de sprijin timp de 5 ani de la semnarea angajamentului. În urma controalelor administrative, dosarul a fost aprobat la plata și a fost emisa decizia nr. 2414173/22.06.2009. În ceea ce privește, cererea unică de plată pe suprafața aferentă campaniei 2009, intimatul-reclamant a depus cererea cu nr. X/04.05.2009, prin care a solicitat sprijin financiar pentru schema de plată SAPS pentru o suprafață de 419.76 ha pășune naturală. În urma controalelor administrative, dosarul a fost aprobat la plată și au fost emise deciziile de plată nr. x/16.11.2009 și x/25.05.2010. Urmare a verificărilor efectuate de către Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol, Serviciul Control Intern-Aparat Central, se reține faptul că intimatul-reclamant nu a îndeplinit condițiile de eligibilitate opozabile APIA și nu a respectat obligațiile asumate prin angajamentul de agromediu încheiat. Astfel, în anul 2010 a depus cerere de sprijin fără să facă dovada utilizării legale a terenului, conform condiției stabilită de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât contractele de arendă înregistrate la Primăria Malaia sub nr. x/2008 și x.09.2009 au fost desființate irevocabil, ca acte subsecvente la contractual de vânzare - cumpărare nr. x, prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x. Ca urmare, conform Notei de Control nr. 428/03.02.2015 încheiată de către Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol, Serviciul Control Intern - Aparat Central, intimatul-reclamant nu a beneficiat legal de subvenții în campanile 2010 și 2011 și suprafața solicitată în aceste campanii a fost exclusă de la plată. Având în vedere faptul că intimatul-reclamant a încheiat un angajament de agromediu în anul 2008, iar verificările DACIS au evidențiat faptul că acesta a fost întrerupt în anul 2010 (când a utilizat nelegal terenul), se impune recuperarea sumelor de 306835,65 RON acordate necuvenit pentru măsura 214 "Plăți de agro-mediu". Pentru campania 2008, fermierul A. a beneficiat de plăți de agromediu pentru suprafața de 420 ha însă pe parcursul celor 5 ani de angajament a pierdut dreptul de utilizare asupra terenului (prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x la 23.12.2009). Urmare a verificărilor efectuate de către Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol, Serviciul Control Intern-Aparat Central, se retine faptul că intimatul-reclamant nu a îndeplinit condițiile de eligibilitate opozabile APIA și nu a respectat obligațiile asumate prin angajamentul de agromediu încheiat. Ca urmare, conform Notei de Control nr. 428/03.02.2015 încheiată de către Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol, Serviciul Control Intern - Aparat Central, fermierul nu a beneficiat legal de subvenții în campaniile 2010 și 2011 și suprafața solicitată în aceste campanii a fost exclusă de la plată. Având în vedere faptul că fermierul a încheiat un angajament de agromediu în anul 2008, iar verificările DACIS au evidențiat faptul că fermierul a întrerupt acest angajament în anul 2010 (când a utilizat nelegal terenul), se impune recuperarea sumelor de 306835,65 RON acordate necuvenit pentru măsura 214 "Plăți de agro-mediu". Pentru campania 2009, intimatul-reclamant A. a beneficiat de plăți de agromediu pentru suprafața de 419.76 ha însă pe parcursul celor 5 ani de angajament a pierdut dreptul de utilizare asupra terenului (prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x, la 23.12.2009). Astfel, pentru intimatul-reclamant A., A.P.IA. Centrul județean Vâlcea a emis procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.05.2015 și 6127/20.05.2015, prin care s-a stabilit un debit de recuperat în sumă de 629,981 RON, sumă încasată de reclamant în campaniile 2008 și 2009 pentru pachetele accesate din cadrul Măsuri 214 - Plăți pe agro-mediu - Pachet 1 (Pajiști cu înaltă Valoare Naturală) și Plăți pentru Agromediu - Pachet 2 (Practici Agricole Tradiționale) și Pachetul 3 (P3) - Pajiști Importante Pentru Păsări. În campania 2010, reclamantul-intimat, a depus cererea unică de plată pe suprafață la A.P.I.A. Centrul județean Vâlcea, înregistrată sub nr. x pentru suprafața de 419,12 ha pășune localizată în Comuna Malaia, solicitând sprijin financiar pentru schema de plată unică pe suprafață - SAPS, sprijin pentru zona montană defavorizată - ZMD și plăți de agromediu. Prin sentința civilă nr. 316/18.03.2009 pronunțată în Dosarul nr. x, instanța a dispus nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. x prin care Obștea D. a înstrăinat către S.C. B. S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în extravilanul comunei Malaia în suprafață de 320 ha pășuni și 710,70 ha pădure, contrar dispozițiilor legale potrivit cărora dreptul de proprietate indiviză este inalienabil. La data de 03.07.2011 dosarul fermierului A. a fost reîntors în status "neverificat" pentru reinstrumentare, urmare căreia a fost emisă Decizia nr. 2859661/05.07.2011 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2010 pentru diferențele stabilite față de Decizia nr. 2537243/07.03.2011 pentru suprafața determinată de plată de 419,12 ha ZMD în sumă de 104.519,37 RON, 419,12 ha AMP1 în sumă de 221.499,89 RON și 419,12 ha AMP2 în sumă de 103.604,79 RON. În data de 11.07.2011, s-a înregistrat la A.P.I.A. Centrul Județean Vâlcea,o declarație cu nr. 13570/11.07.2011 în care Obștea E. prin reprezentant F. recunoaște dreptul de utilizare a suprafețelor declarate în cererea campaniei 2010, de către domnul A., urmând ca pentru anul 2011 să intre în vigoare un contract de arendă între cei doi fermieri mai sus menționați. Pentru dovedirea dreptului de folosință și utilizare a suprafețelor pentru care a solicitat sprijin financiar, fermierul A. a depus la dosar contractul de arendă înregistrat la Primăria Malaia, județul Vâlcea sub nr. x/2008, încheiat între C. în calitate de arendator și A. în calitate de arendaș, având ca obiect arendarea suprafeței de 100 ha pășune situată în Localitatea Malaia - Muntele Boarneșu, împreună cu Procesul-verbal de punere în posesie nr. x/22.01.2008 emis de către UAT Comuna Malaia, Ordinul nr. 143/26.02.2008 al Instituției Prefectului Județului Vâlcea referitor la restituirea suprafeței de 100 ha pășune doamnei C., încheiere nr. 45405/26.11.2008 a O. C. pen.I. Vâlcea și Extras de Carte Funciară pentru Informare cu nr. 675 și contractul de arendă înregistrat la Primăria Malaia, județul Vâlcea sub nr. x/2009, încheiat între S.C. B. S.R.L. în calitate de arendator și A. în calitate de arendaș, având ca obiect arendarea suprafeței de 320 ha. Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x, prin care odată cu obligarea Comisiei Locale Malaia, Județul Vâlcea, pentru aplicarea Legilor fondului funciar să întocmească procese-verbale de punere în posesie și documentația aferentă reconstituirii dreptului de proprietate privind suprafața de 1311,96 ha (teren forestier, pășuni și goluri alpine), obligând totodată și Comisia Județeană Vâlcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pentru terenul de 1311,96 ha în favoarea fermierului Obștea E., a constatat și nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x septembrie 2003 și a Titlului de proprietate nr. x septembrie 2003, precum și a proceselor-verbale de punere în posesie eliberate Asociației Obștea D. "în mod neîndreptățit". Astfel, pentru campania 2010, fermierul A., la data depunerii cererii, nu a prezentat documente valabile privind dreptul de folosință a terenului în suprafață de 320 ha. În campania 2011, fermierul A., cu a depus cererea unică de plată pe suprafață 2011 înregistrată sub nr. x pentru suprafața de 419,12 ha pășune solicitând sprijin pentru:s chema de plată unică pe suprafața - SAPS; sprijin pentru zona de montană defavorizată - ZMD și plăți de agromediu. În ceea ce privește fermierul A., APIA Centrul Județean Vâlcea, a procedat la efectuarea Controlului Administrativ, urmat de formularul Dl pentru cel de-al doilea control al solicitării 2011 în data de 15. 10.2011, în care suprafața determinată la plată este de 419,12 ha. După finalizarea verificărilor efectuate de către reprezentanții A.P.I.A. Centrul Județean Vâlcea, s-a emis Decizia de plată în avans nr. 1565351/20.10.2011 de acordare a plăților în cadrul schemelor pe suprafață - campania 2011, pentru suprafața determinată de plată de 419,12 ha SAPS în sumă de 76705,33 RON. În campania 2010, Obștea E. a solicitat prin cererea unică de plată sprijin financiar pentru suprafața de 545.54 ha pentru care a depus ca documente doveditoare ale dreptului de folosință decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x prin care Comisia Locală Malaia, Județul Vâlcea, pentru aplicarea Legilor fondului funciar este obligată să întocmească procese-verbale de punere în posesie și documentația aferentă reconstituirii dreptului de proprietate privind suprafața de 1311,96 ha, obligând totodată Și Comisia Județeană Vâlcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pentru terenul de 1311,96 ha în favoarea fermierului menționat. Urmare controlului administrativ, s-a constatat faptul că fermierul Obștea E. a fost implicat în supradeclararea unor blocuri fizice cu fermierul A., Centrul Local APIA Brezoi emițând Solicitarea de clarificare prin care a invitat fermierii implicați la sediul APIA în vederea clarificărilor. În campania 2011, Obștea E. a depus cerere unică de plată pe suprafață pentru 531,76 ha. În cadrul controlului administrativ, fermierul a fost din nou implicat în supradeclarări cu fermierul A. întrucât la data depunerii cererii pentru campania 2011, respectiv 04.05.2011, între cei doi fermieri Obștea E. și A., nu intervenise încă niciun acord. Urmare înțelegerii intervenită între cei doi fermieri prin semnarea Declarațiilor date și înregistrate la APIA Centrul Județean Vâlcea la data de 11.07.2011, respectiv 07.09.2011, s-a procedat la emiterea Deciziei de plată prin care fermierul Obștea E. a fost exclusă de la plată și i s-au stabilit sancțiuni multianuale. În campania 2010, fermierul A., a depus cererea unică de plată pentru suprafața de 419,12 ha, primind sprijin financiar pentru aceeași suprafață. Urmare Controlului Administrativ, s-a constatat faptul că fermierul A. a fost implicat în supradeclararea unor blocuri fizice cu fermierul Obștea E., Centrul Local APIA Brezoi emițând Solicitarea de clarificare prin care a invitat fermierii implicați la sediul APIA în vederea clarificărilor. Supradeclararea a fost clarificată la Centrul Local Brezoi și a fost întocmit formularul și corectare pe anul 2010 având nr. 13891/07.09.2010 pentru fermierul Obștea E. motivul consemnat în formular fiind "fermierul nu a prezentat documentele necesare". La data depunerii cererii de sprijin de către A. pentru campania 2010, contractul de arendă era desființat ca act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare nr. x, întrucât prin sentința civilă nr. 316/18.03.2009 pronunțată în Dosarul nr. x, Instanța a dispus nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x prin care Obștea D. a înstrăinat către S.C. B. S.R.L. dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în extravilanul comunei Malaia în suprafață de 320 ha pășuni și 710,70 ha pădure, contrar dispozițiilor legale potrivit cărora dreptul de proprietate indiviză este inalienabil. Pentru campania 2010, fermierul A., la data depunerii cererii, nu a prezentat documente valabile privind dreptul de folosință a terenului în suprafață de 320 ha. În campania 2011 fermierul A., a solicitat și primit sprijin financiar pentru suprafața de 419,12 ha pășune. În cadrul controlului administrativ pentru anul 2011, fermierul a fost din nou implicat în supradeclarări cu fermierul Obștea E. întrucât la data depunerii cererii pentru campania 2011, respectiv 06.05.2011, între cei doi fermieri, nu intervenise încă niciun acord. Fermierul a depus la dosarul cererii aceleași documente doveditoare ale dreptului de utilizare și folosință a suprafeței pe care le-a depus și în campania 2010. Față de dispozițiile de mai sus, luând act de contractul de arendă nr. x/11.07.2011, prin care fermierul A. face dovada folosinței terenului de 320 ha, acesta fiind încheiat la data de 27 iunie 2011 și înregistrat la Primăria Malaia Vâlcea la data de 11.07.2011, deci după data limită de depunere a cererilor de sprijin pe suprafață-campania 2011, acest contract nu acoperă întreaga perioadă agricolă pentru anul 2011, intimatul-reclamant A. nu a prezentat astfel documente privind dreptul de folosință a terenului în suprafață de 320 ha. Întrucât dreptul de folosință este un drept ce trebuie dovedit în mod expres, legiuitorul indică în mod clar documentele pe care fermierul trebuie să le prezinte la solicitarea reprezentanților A.P.I.A. Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 reglementează în mod expres în ce calitate pot solicita fermierii care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, anume: proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. Potrivit documentelor anexate solicitării de sprijin financiar depusă de către intimatul reclamant A. în campaniile 2010 -2011, acesta nu face dovada folosinței și utilizării terenului în suprafață de 320 ha cu documentele prevăzute de actele normative în vigoare la data depunerii cererii de plată aferente campaniilor respective, motiv pentru care, se s-a propus reinstrumentarea cererilor de sprijin aferente. În ceea ce privește valabilitatea contractului de arendă nr. x.09.2009 instanța de fond în mod greșit a constatat că nu există nicio hotărâre judecătorească care să îl fi declarat nul. Mai mult decât atât instanța de fond precizează faptul că, contractul de vânzare-cumpărare nr. x, încheiat între B. S.R.L. și Obștea D. a fost anulat prin sentința civilă nr. 316/18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brezoi, însă instanța nu s-a pronunțat și asupra contractului de arendă. Contractul de arendă nr. x/09.2009 a fost desființat de drept ceea ce înseamnă că fermierul a pierdut dreptul de utilizare al terenului declarat. Exploatarea efectivă a terenului nu este suficientă pentru a beneficia de subvenție întrucât conform condiției stabilită de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 fermierul trebuie să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea. Pierderea dreptului de utilizare nu operează de la data pronunțării deciziei civile nr. 1488/R/23.12.2009 și de la data încheierii contractului de arendare întrucât potrivit C. civ., este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Preluarea angajamentului de către noul utilizator este inoperabilă, APIA neputând înregistra operațiunea de predare-preluare a angajamentului, retroactiv. Instanța de fond în mod greșit a reținut ca intimatul-reclamant A. nu a încălcat și întrerupt angajamentul de agromediu, deoarece în campaniile 2010-2011 acesta nu a făcut dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea aferentă campaniilor 2010 și 2011. Prin urmare, instanța de fond a nesocotit prevederile regulamentelor europene, care prevăd faptul că odată constatată neregula în angajamentul de agromediu se pierde dreptul de utilizare încă de la momentul depunerii cererii. Intimatul-reclamant a pierdut astfel dreptul de utilizare a terenului încă din anul 2008, deoarece se afla sub angajament de agromediu pe o perioadă de 5 ani. Cu privire la eventuala obligare la plata cheltuielilor de judecată, se solicită respingerea cererii, sau cel puțin cenzurarea acesteia, pentru următoarele considerente: A.P.I.A. este o entitate publică finanțată de la bugetul de stat și este nelegitim ca resursele financiare ale statului și ale sectorului public, în loc să primească o destinație utilă și în concordanță cu misiunea legală a fiecărei entități publice, să fie folosite pentru plata fie a onorariilor de avocați, fie a cheltuielilor de judecată, astfel că bugetul APIA nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinații. În speță subzistă criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial: valoarea cauzei și munca desfășurată de avocat. Cele două criterii sunt cumulative, așa cum rezultă din formularea legii, "în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată'", ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanță, ceea ce este normal dacă avem în vedere că protecția instituită pentru partea care cade în pretenții este asigurată numai combinând cele două criterii. Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare las recursurile declarate de recurentele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, prin care a solciitat, în esență anularea recursurilor în raport de dispozițiile art. 493 pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursurilor, ca nefondate. În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură din anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a depus la APIA - Centrul județean Vâlcea, cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2008, pentru o suprafață de 420 ha, iar pentru anul 2009 a depus cererea unica de plată pentru suprafața de 419,76 ha, solicitând plățile pentru Schema de plată unică pe suprafața, Plăți Compensatorii pentru Zona Montană Defavorizată și Plăți pentru agromediu - Pachetul 1- Pajiști cu înaltă valoare naturală, Pachetul 2- Practici agricole tradiționale și Pachetul 3 - Pajiști Importante Pentru Pasări. Astfel, pentru anul 2008 a formulat cererea unică de plată pe suprafața aferentă campaniei 2008 înregistrată cu nr. 7/11.03.2008, pentru 420 ha pășune naturală, prezentând ca document justificativ al utilizării Contractul de pășunat nr. x/10.03.2008 încheiat cu S.C. B. S.R.L. pe o perioadă de 3 ani pentru suprafața de 320 ha și Contractul de pășunat nr. x/10.03.2008 cu C. pentru suprafața de 100 ha gol alpin pe o perioadă de 5 ani . Dosarul a fost verificat, s-a constatat îndeplinirea condițiilor legale și a fost aprobat la plată emițându-se decizia nr. 2414173/22.06.2009. Pentru anul 2009, a formulat cererea unică de plată pentru suprafața de 419,76 ha pășune naturală prezentând ca documente justificative pentru terenul în discuție Actul adiționat nr. 1 la contractul x/10.03.2008 înregistrat la Primăria comunei Malaia, Contractul de arendare încheiat între S.C. B. S.R.L. și reclamant pentru suprafața de 320 ha pe o perioadă de 5 ani, contactul de pășunat 1000/10.03.2008 cu C. pentru suprafața de 100 ha gol alpin, pe o perioadă de 5 ani . Dosarul a fost verificat, s-a constatat ca îndeplinește cerințele legale și a fost aprobat la plată emițându-se deciziile x/16.11.2009 și x/25.05.2010. Se susține de către pârâta APIA că pentru anii 2010 și 2011, reclamantul a depus cereri de sprijin fără să facă dovada utilizării legale a terenului conform condiției stabilite de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 "întrucât contractele de arendă înregistrate la Primăria comunei Malaia sub nr. x/2008 și x/1.09.2009 au fost desființate irevocabil, ca acte subsecvente la contractul de vânzare-cumpărare nr. x, prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x dar nu se arată că hotărârea a rămas definitivă după încheierea contractelor de arendă, încheiate între reclamant și S.C. B. S.R.L., sub nr. x/2008 și nr. x/1.09.2009, iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă la 23.12.2009. Rezultă că ambele contracte de arendă au fost încheiate în mod legal și anterior existenței unei sentințe de desființare a titlului de proprietate al arendatorului. Prin decizia civilă nr. 1488/R/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost desființat titlul de proprietate al arendatorului în mod definitiv și irevocabil, dosarul în care aceasta s-a pronunțat neavând drept obiect desființarea tuturor actelor subsecvente titlului de proprietate. Desființarea titlului arendatorului nu atrage de iure desființarea contractelor de arendă încheiate anterior și, ca urmare s-a beneficiat de ajutor financiar pentru suprafețe deținute în arendă și folosite pentru scopul atribuit, atât la momentul solicitărilor cât și la încheierea campaniilor menționate în cerere . Recurenta recunoaște ca reclamantul a folosit terenul respectiv conform scopului și destinației afirmate "exploatarea efectivă a terenului nu este suficientă pentru a beneficia de subvenție" dar susține netemeinic că trebuia să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea dar, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, au fost prezentate documentele care fac dovada utilizării legale a terenului și nu s-a încălcat ori întrerupt angajamentul de agromediu. Motivările pârâtei APIA la emiterea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și a deciziilor de respingere a contestațiilor formulate se bazează exclusiv pe desființarea titlului arendatorului, considerându-se că și contractele de arendare sunt desființate ca acte subsecvente titlului, susțineri esențial greșite din punct de vedere legal, astfel că orice alte dezbateri privind alte motive nu pot fi primite. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar note scrise . Procedura de filtru a recursurilor În procedura de filtru a recursurilor, pe baza motivelor de recurs, a întâmpinărilor și a răspunsului la întâmpinări, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 pct. 4 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2018 au fost admise în principiu recursurile declarate de recurentele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, împotriva sentinței nr. 839 din 14 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședință publică conform art. 493 (7) C. proc. civ. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea recurată în limita criticilor formulate se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, se reține că intimatul A., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția nulității recursurilor în raport de dispozițiile nr. 493 pct. 5 C. proc. civ. dar instanța de recurs, constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., a admis în principiu recursurile declarate în cauză, respingând excepția nulității recursului, motiv pentru care a nu se impune a fi analizată această excepție. Cu privire la recursurile declarate în cauză se constată că motivele de recurs formulate de ambele recurente sunt identice, context în care recursurile, vor fi analizate împreună. Prin motivele de recurs, recurentele au invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a arăta care sunt criticile formulate în raport de dispozițiile legale evocate ce vizează nemotivarea sau motivarea contradictorie a hotărârii pronunțate. Nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în condițiile în care instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a arătat pe larg motivele de fapt și drept pe care și-a întemeiat soluția dată, motivare ce permite instanței de recurs să verifice aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport de situația de fapt. Prin hotărârea recurată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind respinsă acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea fiind admisă în contradictoriu cu recurentele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea. Având în vedere că în cauză nu au fost formulate critici în raport de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instanța de recurs, cu respectarea dispozițiilor art. 494 raportat la art. 479 C. proc. civ., urmează a verifica legalitatea sentinței recurate în limitele criticilor formulate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Criticile formulate în cauză se referă exclusiv la interpretarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de fond vizând desființarea titlului arendatorului și ca urmare și a contractelor subsecvente, respectiv contractele de arendare sunt desființate. Intimatul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea Procesului-verbal nr. x; Deciziei nr. 15048/10.05.2015; Procesului-verbal nr. x; Deciziei nr. 220/18.05.2015; Procesului-verbal nr. x; Deciziei nr. 9213/21.07.2015; Procesului-verbal nr. x; Deciziei nr. 9214/21.07.2015, prin procesele-verbal menționate fiind constatate neregulile reținute vizând perioada 2008-2011 cu privire la sprijinul financiar încasat. Singura critică de nelegalitate a sentinței recurate vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 în raport de probatoriul administrat în cauză. Această susținere nu poate fi reținută de instanța de recurs în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că intimatul-reclamant a îndeplinit dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru campaniile vizate în sensul că a făcut dovada dreptului de folosință asupra terenurilor pentru care s-a solicitat sprijin financiar. Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 "Pentru a beneficia de acordarea de plăți din cadrul schemelor de plată pe suprafață solicitată trebuie să: (…) f) prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea." Potrivit art. 6 din același act normativ "Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoane fizice și/sau persoane juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatori sau altele asemenea." Prin dispozițiile art. 4 din OMADR nr. 146/2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și ajutoare naționale tranzitorii în sectorul vegetal și pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, sunt stabilite documentele doveditoare pe care producătorul agricol care accesează plăți trebuie să le depună pentru dovedirea dreptului de folosință. Conform dispozițiilor legale evocate "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlu de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau alte asemenea. În cauza de față, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 raportat la art. 4 din OMADR nr. 246/2008, vizând dreptul de folosință a terenului pentru campaniile ce au făcut obiectul controlului a fost făcută cu contracte de arendă. Astfel, Contractul de arendă nr. x/1.09.2009 încheiat între intimatul A. și arendatorul B. S.R.L., având ca obiect arendarea terenului în suprafață de 320 ha, a fost încheiat la data de 31.08.2009, încetarea contractului fiind stabilită la data de 31.08.2013. Este adevărat că prin sentința civilă nr. 316/15.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brazi, definitivă prin decizia nr. 1488/23.12.2009, a fost anulat titlul de proprietate al arendatorului, respectiv contractul de vânzare - cumpărare nr. x încheiat de B. S.R.L. dar instanța nu s-a pronunțat și asupra contractului de arendă printr-o hotărâre judecătorească. În condițiile în care nu au fost administrate probe și nici nu s-a susținut că intimatul-reclamant a pierdut folosința terenului, alegațiile recurentelor nu pot fi reținute. Pentru campania 2011, odată cu cererea de plată, intimatul-reclamant a depus în dovedirea dreptului de folosință a terenului în suprafață de 320 ha atât Contractul de arendare nr. x/2009 cât și Contractul de arendă încheiat cu Obștea E. pentru perioada 10 mai 2011 până la 10.10.2011. Contractele de arendare coroborate cu declarația înregistrată la APIA -Centrul Județean Vâlcea sub nr. x/2011 fac dovada deplină că intimatul-reclamant nu a pierdut folosința terenului în suprafață de 320 ha, contractele de arendă producându-și efectele. Cu privire la campaniile din anii 2008-2009, este adevărat că a existat un angajament al intimatului pentru Măsura 214 pe o perioadă de 5 ani dar atât pentru anul 208 cât și pentru 2009 cererile unice de plată au fost verificate constatându-se îndeplinirea condițiilor legale, fiind emise deciziile de plată. Susținerea recurentelor în sensul că angajamentele de agromediu au fost întrerupte în anul 2010, cu referire la decizia civilă nr. 1488/23.12.2009 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost desființat titlul arendatorului, nu poate fi reținută pentru considerentele expuse mai sus vizând executarea contractelor de arendă nr. x/1.09.2009 și nr. x/2011, din probatoriul administrat nerezultând pierderea dreptului de folosință asupra terenurilor în discuție. O altă critică a recurentei vizează cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, critică ce nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-reclamante fiind în culpă procesuală. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea, împotriva sentinței nr. 839 din 14 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.