ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 202-a din 30 aprilie 2015 și a Deciziei nr. 202-b din 4 mai 2015, emise de pârâtă, prin care s-a soluționat Contestația/Plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, și a Procesului-verbal nr. x/28.01.2008 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3655 din 28 ianuarie 2015. respectiv a sumelor și a măsurilor stabilite și înscrise în acestea.

Prin Sentința civilă nr. 1233 din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

S-a dispus anularea deciziilor nr. 202-a din 30 aprilie 2015 și 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă privind soluționarea contestațiilor administrative.

S-a dispus anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 și y din 28 ianuarie 2015 emise de pârâtă.

S-a luat act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la capetele de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015, act emis pentru campania 2007 și a procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015, act emis pentru campania 2009, recurenta a susținut următoarele:

Instanța de fond a anulat actele administrative din cauză fără a cerceta probele aflate la dosar, încălcând prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României, instanța limitându-se la un singur motiv invocat în susținerea deciziei luate, și anume faptul că Decizia CCR nr. 66/2015 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și a art. 2 subpunct 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 în forma anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 47/2014) a constatat faptul că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 este neconstituțional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituție.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a anulat cele două procese-verbale încheiate la data de 27 ianuarie 2015, invocând Decizia CCR nr 66 din 26 februarie 2015 decizie publicată în Monitorul Oficial al României nr. 236 la data de 7 aprilie 2015, chiar dacă disp. art. 174 alin. (4) din Constituția României prevăd că:

"de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."

Or, reține recurenta, din interpretarea disp. art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după intrarea în vigoare a ordonanței se finalizează și se valorifică cu aplicarea acestui act normativ, exact cum a procedat și comisia de evaluare.

Recurenta a menționat Decizia nr. 5322 și nr. 5323 din 21 mai 2013 și nr. 2757 din 11 iunie 2014 ale Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care instanța supremă reține că interpretarea normei tranzitorii cuprinse în art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 conduce la concluzia potrivit căreia, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acestora se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Prin urmare, reține recurenta că la data emiterii celor două titluri de creanță din 27 ianuarie 2015, care au fost anulate de instanța de fond pe motiv că s-a stabilit neconstituționalitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 de către CCR prin Decizia nr. 66/2015 din 26 februarie 2015, art. 66 se bucura de prezumția de constituționalitate de care se bucură orice act legislativ, dispozițiile acestui articol fiind deplin aplicabile la data de 27 ianuarie 2015.

În ceea ce privește anularea Deciziilor nr. 201-a din 30 aprilie 2015 și nr. 202-b din 4 mai 2015 de soluționare a contestațiilor formulate împotriva celor două titluri de creanță, recurenta a susținut următoarele:

Instanța de fond a dispus anularea celor două acte încălcând dispozițiile art. 47 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță.

Apreciază recurenta că deciziile de soluționare a contestațiilor sunt întemeiate atât în drept cât și în fapt, însă intimata nu a prezentat alte documente din care să reiasă faptul că la momentul depunerii celor două cereri în campaniile 2007 și 2009 ar fi deținut dreptul de utilizare și folosință pentru întreaga suprafață pentru care a solicitat și obținut sprijin financiar.

A mai susținut recurenta că instanța de fond este într-o gravă eroare în ceea ce privește faptul că a reținut că APIA este o autoritate publică contractantă și că între APIA și reclamanta S.C. A. S.R.L. ar exista un contract de finanțare.

De asemenea, recurenta a făcut referire la motivele care au dus la emiterea celor două titluri de creanță, respectiv procesul-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015 și procesul-verbal nr. x din 28 ianuarie 2015.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, raportat la actele și lucrările dosarului și la prevederile legale aplicabile, reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. civ., în sensul aplicării greșite a legii, cu consecința admiterii recursului, a casării integrale a hotărârii primei instanțe și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ca urmare a faptului că nu a fost judecat fondul cauzei, pentru următoarele motive:

Obiectul cauzei prezente îl formează acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 202-a din 30 aprilie 2015 și a Deciziei nr. 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, și a Procesului-verbal nr. x din 28 ianuarie 2008 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015, și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. y din 28 ianuarie 2015.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a anulat Deciziile nr. 202-a din 30 aprilie 2015 și 202-b din 4 mai 2015 emise de pârâtă privind soluționarea contestațiilor administrative, precum și Procesele-verbale de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 și y din 28 ianuarie 2015 emise de pârâtă.

Instanța de fond a analizat susținerile reclamantei cu privire la nemotivarea și tardivitatea deciziilor de soluționare a contestațiilor și încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii în ceea ce privește constatarea săvârșirii pretinsei fapte/nereguli, cât și sancționarea reclamantei, pe care le-a apreciat ca întemeiate pentru o parte din motivele invocate, precum și susținerile privind nulitatea absolută a proceselor-verbale contestate, pentru necomunicarea deciziei de rambursare în termen de 12 luni după efectuarea plății, conform prevederilor alin. (1) coroborat cu alin. (3) al art. 80 și art. 81 din Regulamentul (CE) nr. 1122 din 30 septembrie 2009 și încălcarea prevederilor art. 20 alin. (9) și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.

Instanța de fond a reținut că deciziile de soluționare a contestațiilor contestate nu întrunesc elementul de legalitate prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu conțin motivele ce au determinat autoritatea să recurgă la soluția respingerii.

A constatat, de asemenea, că faptele pentru care reclamanta a fost sancționată se referă la campania agricolă 2007 și 2009, deci anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, atunci când noțiunea de neregulă era reglementată de prevederile substanțiale ale O.U.G. nr. 79/2003. Față de faptul că faptele ce au atras emiterea titlurilor de creanță au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că în procesele-verbale emise nu a fost menționată și analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia, așa cum a stabilit instanța constituțională, și, întrucât calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare trebuia efectuată în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, potrivit principiului tempus regit actum, a reținut că, sub acest aspect, susținerile reclamantei sunt fondate.

A menționat că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 66 din data de 26 februarie 2015, iar ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control este cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului, și a reținut că, în speță, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare trebuia efectuată în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, potrivit principiului tempus regit actum, în procesele-verbale emise nefiind menționată și analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia, așa cum a stabilit instanța constituțională.

În ceea ce privește netemeinicia, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 51 alin. (1) și (2) din Regulamentul CE nr. 796/2004 și faptul că, la momentul solicitării sprijinului, pârâta a procedat la verificarea documentelor legale potrivit procedurilor legale la acel moment; în legătură cu previzibilitatea conduitei administrative, a arătat că nu poate trece cu vederea că însăși autoritatea pârâta este cea care a aprobat finanțarea ambelor proiecte, în urma analizării documentațiilor aferente prin prisma îndeplinirii condițiilor legale și a încheiat contractele de finanțare cu reclamanta, în baza cărora a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.

Înalta Curte reține, față de motivele avute în vedere de instanța de fond pentru admiterea acțiunii, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare a căror anulare s-a solicitat, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 26 aprilie 2007 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. 3474 din 28 ianuarie 2015, și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 ianuarie 2015 privind cererea de plată nr. x din 24 aprilie 2009 depusă de A. S.R.L., având nr. de înregistrare la A.P.I.A. x din 28 ianuarie 2015, au fost încheiate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015, prin adresa nr. x din 19 ianuarie 2015, CJ APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr. x din 17 ianuarie 2015 prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit este de 267318,61 RON, iar potrivit mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 ianuarie 2015 și prin adresa nr. x din 19 ianuarie 2015, CJ APIA Teleorman a transmis rezultatul reinstrumentării cererii, respectiv Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr. x din 17 ianuarie 2015 prin care s-a dispus că suma plătită necuvenit este de 34583,17 RON.

Procesele-verbale de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare a căror anulare s-a solicitat au fost încheiate, așadar, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial la data de 30 iunie 2011, întreaga activitate de control desfășurându-se ulterior acestei date, iar sprijinul financiar a cărui verificare s-a efectuat a fost acordat reclamantei în campaniile 2007 - 2011, perioadă în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de prima instanță, că în cauză erau incidente și prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea acesteia fiind atrasă de data la care s-au desfășurat activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a acesteia. Incidența O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă de momentul demarării și desfășurării activității de control efectuată de către organele administrative în cauză și nu de campania agricolă 2007 și 2009 pentru care reclamanta a fost sancționată .

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, forma de la momentul intrării în vigoare, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Per a contrario, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășurau la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se finalizau și valorificau cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Prevederile art. 66 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015, prin care s-a constatat că se aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece se permite aplicarea normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, pe cale de consecință se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Instanța de fond a reținut faptul că în procesele-verbale emise nu a fost menționată și analizată neregula din perspectiva actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia, O.G. nr. 79/2003, însă trebuia, având în vedere aplicarea prioritară a dreptului comunitar, în ceea ce privește neregula, să țină seama de faptul că art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 a preluat art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene -"constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate, și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 - "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

De asemenea, instanța de fond trebuia să analize motivul invocat privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, având în vedere neregulile constatate și temeiul acestora, în condițiile în care, potrivit proceselor-verbale, s-a reținut, ca bază legală a verificării O.U.G. nr. 66/2011, însă temeiul de drept al emiterii a fost constituit de norme naționale și de drept comunitar în vigoare la data săvârșirii faptelor apreciate ca nereguli (printre acestea, Ordinul MAPAM nr. 152 din 26 februarie 2004 privind stabilirea termenilor de referință pentru organizarea și funcționarea Sistemului integrat de administrare și control, O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, Regulamentul (CE) nr. 1290/21.06.2005 privind finanțarea politicii agricole comune, Regulamentul (CE) nr. 885 din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR, Regulamentul (CE) nr. 1120 din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzută în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, Regulamentul (CE) nr. 1121 din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor pentru fermieri prevăzute în titlurile IV și V din regulamentul respectiv), precum și faptul că interpretarea și aplicarea legislației interne se realizează în acord cu normele de drept comunitar.

În ceea ce privește netemeinicia, se constată că instanța a analizat temeinicia proceselor-verbale numai prin prisma faptului că la momentul solicitării sprijinului pârâta a procedat la verificarea documentelor legale și că, în legătură cu previzibilitatea conduitei administrative, poate trece cu vederea că însăși autoritatea pârâtă este cea care a aprobat finanțarea ambelor proiecte, fără a examina celelalte motive invocate.

Sprijinul financiar, însă, este acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, creanțele bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele naționale. Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control prevăzute de Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, versiunea consolidată, "în cazul în care a primit plăți necuvenite, aericultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alin. (3)".

Înalta Curte constată, față de cele reținute, că nu poate proceda la rejudecarea cauzei în recurs, având în vedere atât faptul că prin sentința recurată au fost analizate numai o parte din motivele invocate privind fondul cauzei, cât și faptul că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate cu aplicarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, ținând seama de efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015, și cu aplicarea normelor de drept comunitar, ceea ce a condus la concluzia greșită privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii; pentru o soluționare unitară a cauzei, se impune a fi reanalizate și deciziile de soluționare a contestațiilor, ținând seama că motivarea acestora trebuie examinată în funcție de circumstanțele fiecărui caz, dacă aceasta permite persoanei interesate să aprecieze legalitatea și temeinicia, raportat la procesele-verbale de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare contestate, iar instanței de contencios administrativ exercitarea controlului jurisdicțional asupra actelor administrative a căror anulare s-a solicitat.

Toate acestea conduc la concluzia că instanța nu a intrat în judecata fondului, motiv pentru care urmează a dispune casarea cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, în vederea judecării fondului pornind de la justa stabilire a actelor normative naționale și de drept comunitar aplicabile în cauză, cu aplicarea acestora situației de fapt pe care o va stabili, și pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va ține seama de prezentele considerente în analiza motivelor de nelegalitate apreciate ca fiind întemeiate prin sentința recurată, și va examina toate celelalte motive invocate prin cererea de chemare în judecată care nu au fost analizate

Pentru toate aceste considerente în baza dispozițiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 1233 din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM