ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 aprilie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 14.01.2016, întocmit cu privire la proiectul "Cererea de finanțare x - contract de finanțare nerambursabilă nr. 34/27.05.2013", până la soluționarea în fond a cauzei având ca obiect acțiunea în anulare a actului administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 2445 din 3 august 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecății, ca neîntemeiată și a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, dispunând suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 14.01.2016, emis de pârât, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Împotriva Sentinței civile nr. 2445 din 3 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, pârâtul a susținut, în esență, că prin hotărârea de fond nu au fost analizate apărările formulate prin întâmpinare, fiind preluate integral argumentele reclamantei, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 2 noiembrie 2016, intimata-reclamantă Societatea A. SRL a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a declarării căii de atac cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.(...)", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 2445 din 3 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 24 august 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 30 august 2016, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax la data de 8 septembrie 2016, precum și prin poșta militară, fără a exista vreo mențiune a datei expedierii, conform plicului aflat la dosarul de recurs, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 septembrie 2016.

Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 08.09.2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 30.08.2016.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții împotriva sentinței civile nr. 2445 din 3 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL