ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 decembrie 2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții - Direcția Monitorizare Inspecții, Verificare și Control (M.A.D.R. - D.G.C.A.I. - D.M.I.V.C.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei M.A.D.R. nr. 257231/4 din 29 septembrie 2015 precum și a tuturor celorlalte acte subsecvente, până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 788 din 9 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții - Direcția Monitorizare Inspecții, Verificare și Control, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta A. SRL, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei aducând critici hotărârii instanței de fond, întrucât instanța deși a reținut în mod corect normele aplicabile litigiului, le-a dat o interpretare greșită, ceea ce a determinat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei atacate.

A fost criticată susținerea instanței de fond în legătură cu neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, arătându-se că în mod eronat instanța de fond leagă existența cerinței cazului bine justificat de existența unor așa-zise abateri clare de la prevederile aplicabile cauzei.

S-a susținut că anularea actului principal, respectiv a procesului-verbal nr. x din 14 august 2015, în baza căruia a fost emis actul subsecvent (Decizia nr. x/4 din 29 septembrie 2015) reprezintă o împrejurare legată de starea de fapt de natură să creeze o îndoială în privința legalității actului administrativ.

Astfel, recurenta a subliniat că procesul-verbal care a stat la baza emiterii deciziei atacate a fost anulat de Judecătoria Sectorului 4 București prin Sentința nr. 473/2016, situație în care se apreciază că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

De asemenea, a fost criticată sentința instanței de fond și pentru faptul că s-a reținut ca fiind neîndeplinită condiția cazului bine justificat, în condițiile în care prejudiciul poate fi, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 viitor și previzibil, iar sancționarea societății cu excluderea din sistemul de agricultură ecologică pentru o perioadă de 5 ani este o măsură care produce un prejudiciu viitor și previzibil.

Ca atare, recurenta a concluzionat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, aceasta făcând pe deplin dovada celor susținute.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat că recursul formulat de reclamantă nu este admisibil, întrucât nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere soluția de respingere a acțiunii dată de instanța de fond în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, cu privire la suspendarea și anularea Deciziei nr. 257231/4 din 29 septembrie 2015.

A invocat inadmisibilitatea întregii cereri de chemare în judecată raportat la temeiul de drept precizat de reclamantă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimat cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepția invocată din oficiu privind lipsa de interes, în susținerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 257231 din 29 septembrie 2015 emisă de pârâtul MADR.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", așa cum prevăd dispozițiile art. 33 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1593 din 13 mai 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de față.

Cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în dosarul nr. x/2016 prin Sentința nr. 1593 din 13 mai 2016, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunțarea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 788 din 9 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL