ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3517/2019

Ședința publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -Direcția Generală de Control Antifraudă și Inspecții, a solicitat anularea Notei de constatare (Raport de verificare) nr. x/15.12.2015, comunicată la data de 24.12.2015, respectiv anularea sancțiunii financiare propuse pentru S.C. A. S.R.L., privind implementarea Contractului de Finanțare nr. x/04.04.2011, B., județ Suceava.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3904 din 7 decembrie 2016, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. SRL-prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L.a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală în ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei, în situația dată fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a următoarelor norme de drept material: art. 21 alin. (19) și 20, art. 46, art. 50 alin. (2), art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În mod greșit Curtea de Apel București a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând faptul că doar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată la instanțele de contencios administrativ, raportat la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Obiectul acțiunii este reprezentat de solicitarea de anulare a Raportului de verificare nr. x/15.12.2015.

Conform art. 21 alin. (19) și 20 din O.U.G. nr. 66/2011 procesul-verbal este un act administrativ și reprezintă titlu de creanță.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Deci, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe.

În opinia recurentei, procesul-verbal întrunește condițiile unui act administrativ, raportat la definiția dată de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, recurenta consideră că nu numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată la instanță ci și procesul-verbal, instanța admițând în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

În susținerea recursului sunt redate și indicate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Raportului de verificare nr. x încheiat de o echipă de control din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin care, la pct. 4 "Propuneri" s-a propus, printre altele, ca o copie a prezentului raport să fie comunicată Departamentului pentru Luptă Antifraudă dar și, "întocmirea Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit prin Cererile de rambursare nr. x și nr. 5".

Împotriva acestei note, recurenta-reclamantă a formulat contestație, înregistrată sub nr. x/25.01.2016 la ministerul pârât, nesoluționată, pe fond, până la această dată de autoritatea competentă.

Totodată, din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă este beneficiarul Contractului de finanțare nr. x/04.04.2011, încheiat pentru finanțarea proiectului "B., județ Suceava" iar prin Decizia nr. 305462/29.01.2016, ministerul pârât a suspendat soluționarea contestației formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., până la primirea notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat doar anularea Raportului de verificare nr. x (Notei de constatare) nefiind formulat un capăt de cerere prin care să se solicite anularea Deciziei prin care autoritatea publică pârâtă a suspendat soluționarea contestației formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., până la primirea notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă.

În cauză, autoritatea competentă nu s-a pronunțat asupra fondului contestației cu care a fost învestită de recurenta-reclamantă, iar pe de altă parte, instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere prin care să fi solicitat anularea Deciziei de suspendare și obligarea la soluționarea pe fond a contestației.

Conform prevederilor Capitolului V - "Contestarea titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli" din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată):

"Capitolul V - Contestarea titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli

Secțiunea 1 - Dispoziții generale

Art. 46. - (1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii.

(3) Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal.

Secțiunea a 2-a - Soluționarea contestațiilor administrative împotriva titlurilor de creanță

Art. 47. - (1) Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente:

a) datele de identificare a contestatarului;

b) obiectul contestației;

c) motivele de fapt și de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila, în cazul persoanelor juridice.

(2) Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(3) Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță.

(4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere.

(5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.

Art. 48. - (1) În situația în care autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 constată că în contestație nu sunt cuprinse toate informațiile prevăzute la art. 47 alin. (2), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înștiințarea prin care i se aduce la cunoștință această situație, să completeze contestația.

(2) În cazul în care contestatarul nu se conformează obligației impuse la art. 47 alin. (2), contestația va fi respinsă fără a se proceda la analizarea fondului.

Art. 49. - (1) Contestația poate fi retrasă de contestatar până la soluționarea acesteia.

(2) Prin retragerea contestației, contestatarul nu pierde dreptul de a înainta o nouă contestație în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Art. 50. - (1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz.

(2) Autoritatea publică competentă cu soluționarea contestației poate suspenda, prin decizie motivată, procedura de soluționare atunci când:

a) structura de control care a efectuat activitatea de verificare prevăzută la art. 21 a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

b) soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

c) soluționarea cauzei depinde de reanalizarea cererii de plată și a tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii titlului de creanță pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptățite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune și din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

(4) În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei.

(5) Prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac.

(6) Decizia autorității se va comunica debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la pronunțare.

(7) Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță.

(8) Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Art. 51. - (1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

În raport cu dispozițiile citate, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate.

În mod judicios judecătorul fondului a constatat că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, nu a fost definitivată procedura administrativă prevăzută de dispozițiile citate anterior, în vigoare la data emiterii notei de constatare ce formează obiectul acțiunii.

Potrivit dispozițiilor menționate, împotriva titlului de creanță, reprezentat de nota de constatare se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, iar, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai decizia pronunțată în soluționarea contestației poate fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.. împotriva sentinței civile nr. 3904 din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.