ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1119/2019

Ședința publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016 întocmit de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, emis pentru suma de 450.000 de RON, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 474 din data de 15 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL și, în consecință, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond și totodată a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 474 din data de 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a argumentat că instanța de fond a analizat doar aspectele sesizate de intimată, admițând acțiunea în baza unor considerente sumare și înlăturând apărările sale fără o motivare evidentă.

Contrar celor reținute de instanța de fond, legiuitorul a stabilit, prin art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, că dreptul AM de a emite procese-verbale de constatare a neregulilor se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii Programului Operațional pentru pescuit - POP (2007-2013) și nu de la data acordării finanțării.

Instanța de fond a admis, practic, o excepție de tardivitate pe care nimeni nu a invocat-o, fără a lua în considerare temeiul legal în baza căruia a fost emis procesul-verbal contestat.

Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recurentul a evocat circumstanțele emiterii actului a cărui suspendare s-a solicitat și a susținut că intimata, în cuprinsul cererii de suspendare, nu a invocat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările intimatei-reclamante

Legal citată, intimata SC A. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, argumentând că aceasta a aplicat corect dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Intimata a susținut că există numeroase aspecte care conduc la existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului atacat, corect reținute de instanța de fond, precum:

(i) Prevederile legale existente și cunoscute la momentul acordării indemnizației excepționale pentru beneficiarii din cadrul proiectelor Natura 2000 nu cuprindeau norme care ar fi contrazis modul de calcul al indemnizației astfel cum a fost acordată și, pe baza acestora, indemnizația putea fi considerată de beneficiari a fi acordată în mod corect;

(ii) Neregula săvârșită în cauză nu poate fi imputată decât autorității contractante;

(ii) Procesul-verbal a fost întocmit după expirarea termenelor de monitorizare și control a finanțării;

(iii) Decizia nr. 683/23.11.2016 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a Legii privind unele măsuri referitoare la plățile beneficiarilor B. nu reprezintă un impediment în reținerea existenței cazului bine justificat.

Din perspectiva pagubei iminente, intimata a invocat riscul de a nu mai putea onora contractele existente, de a vinde bunuri sau disponibiliza angajați, în contextul demarării procedurilor de executare silită, dat fiind cuantumul semnificativ al debitului imputat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată următoarele:

2.1. Interesul recurentului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în soluționarea prezentului recurs, din perspectiva desființării soluției de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016, subzistă, raportat la efectele soluției atacate în prezenta cauză.

2.2. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

2.3. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este, însă, fondat.

Conform celor expuse anterior, intimata-reclamantă SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016 întocmit de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, emis pentru suma de 450.000 de RON.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată că argumentele invocate de intimata-reclamantă, privind erorile referitoare la modul de calcul al indemnizației și cauza acestora, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, mai mult, necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește aparenta depășire a termenului de emitere a procesului-verbal, Înalta Curte constată că, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, Autoritatea de Management avea dreptul de a monitoriza și, implicit, a emite procese-verbale de constatare a neregulilor se prescrie, pentru un termen de 5 ani de la data încheierii Programului Operațional pentru pescuit - POP (2007-2013) și nu de la data acordării finanțării, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Se mai constată că, prin Sentința civilă nr. 1864 din 22 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea Deciziei nr. 14/07.10.2016 privind soluționarea Contestației formulată împotriva titlului de creanță stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016, exonerarea reclamantei de la plata creanței bugetare rezultată din constatarea neregulilor în cuantum de 450.000 RON și suspendarea executării procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.08.2016.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, constatând fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 474 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV