ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5210/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.09.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), anularea Deciziei nr. 22408 din 22.06.2015 emise de pârâta A.F.I.R., de respingere a contestației înregistrate sub nr. x/26.05.2015, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 15622, la data de 28.04.2015, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 855.848,85 RON și a penalităților de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 2062 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., au fost anulate decizia nr. 22408/22.06.2015 privind soluționarea contestației, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.04.2015 și a fost exonerată reclamanta de plata creanței stabilite, în cuantum de 855.848,85 RON, și a penalităților de întârziere.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta A.F.I.R., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a invocat greșita interpretare și aplicare a art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, raportat la prevederile Contractului de finanțare nr. x/13.07.2010 susținând că instanța de fond nu dă valoare disp. alin. (4) și (5) ale art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 și nu le analizează și prin prisma clauzelor acestui contract.

Recurenta a invocat: O.U.G. nr. 66/2011 - art. 2 alin. 1 și art. 16 - Neregularități din Anexa I; art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006; al treilea și al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, art. 4 din același Regulament precizând că la acest moment există neconcordanțe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare și situația existentă în fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

În accepțiunea contractului de finanțare, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, A.F.I.R. având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. De asemenea, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte.

Din disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, rezultă că declarațiile eronate sau inexacte, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravin obiectivelor FEADR.

Recurenta susține că declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM-urilor, dată de dna. B., în calitate de asociat unic și administrator al S.C. A. S.R.L., depusă în cadrul cererii de finanțare, conține date neconforme cu realitatea: potrivit O.N.R.C., dna. B. este, în același timp, și reprezentant întreprindere familială (90%) al I.F. B.. Astfel, prin depunerea în dosarul cererii de finanțare a acestei declarații, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a încălcat Declarația pe propria răspundere a solicitantului (formularul F din cererea de finanțare), prin care reprezentantul legal al proiectului implementat de S.C. A. S.R.L., dna. B., cunoscând prevederile legii penale cu privire la falsul în declarații, declară la punctul 3 că "toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte", intrând sub incidența punctului 8 din formularul F și a art. 11 alin. 3 din Anexa I - Prevederi Generale la contractul de finanțare.

În cazul în care se constată că un beneficiar a făcut în mod deliberat o declarație falsă, operațiunea se exclude de la acordarea sprijinului din FEADR, iar orice sume deja plătite pentru operațiunea respectivă se recuperează. Acest lucru este stipulat în legislația europeană: Regulamentul (CE) nr. 1975/2006, art. 31 alin. 2 - Reduceri și excluderi; Regulamentul (CE) nr. 65/2011, art. 30 alin. 2.

Conform Legii 346/2004, la momentul depunerii cererii de finanțare, reclamanta avea calitatea de întreprindere legată cu I.F. B., acestea acționând pe aceeași piață sau pe piețe adiacente, astfel cum sunt definite de această lege. Ambele societăți își desfășoară activitatea pe raza aceleiași localități și a comunelor limitrofe, prestând aceleași servicii și fiind controlate direct de aceeași persoană.

De asemenea, recurenta A.F.I.R. susține că a demonstrat în cuprinsul actelor contestate faptul că reclamanta a completat eronat, în mod intenționat, Anexa 4.1 - Declarație încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor din dosarul cererii de finanțare, tocmai pentru a evita ca pe parcursul verificărilor, Agenția să poată identifica intenția beneficiarului de creare a condițiilor artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil. Formularul A 4.1 permitea beneficiarului la Capitolul I, punctul II - Tipul întreprinderii, să indice exact categoria de întreprindere, așa cum era la data depunerii cererii de finanțare: autonomă, parteneră sau legată.

În cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul completează, își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1. În funcție de datele și informațiile menționate chiar de solicitant în această declarație se realizează încadrarea în categoria microîntreprinderilor a societății comerciale.

Recurenta precizează că, pentru ca un proiect să fie declarat eligibil, trebuie să îndeplinească întocmai toate criteriile enunțate în Ghidul Solicitantului și în Fișa Măsurii. Ulterior declarării ca eligibil a unui proiect intervine etapa de selecție, în care proiectul depus și propus spre finanțare primește un punctaj. După parcurgerea acestei etape urmează cea în care intervine încheierea contractului de finanțare,

Una dintre clauzele care se regăsește în fiecare contract de finanțare este aceea care impune în mod strict fiecărui beneficiar ca pe toată perioada de derulare și de monitorizare a contractului de finanțare să mențină toate criteriile de eligibilitate.

Apreciază că se impune în cauză respectarea interpretării obligatorii a CJUE, respectiv Cauza C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, care privea interpretarea articolului 3, alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, prin prisma următoarei recomandări:

"Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se țină seama, de asemenea, dacă este cazul, de relațiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice ...".

CJUE a decis că acest articol trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate" atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi, că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă și, de asemenea, că se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

În urma acestei hotărâri a CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, chiar și în condițiile în care nu există relații contractuale între aceste persoane și nicio constatare a intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii. Pe cale de consecință, apreciază recurenta că modalitatea în care asociații/administratorii entităților juridice beneficiare (soț, soție) au concertat la accesarea fondurilor comunitare și implementarea proiectelor dovedesc pe deplin existența "grupului" economic.

Recurenta susține că legăturile dintre cele două entități sunt vădite, context în care consideră că sunt aplicabile disp. art. 4

4

alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004 confirmându-se neregula constând în prezentarea unor documente ce nu corespund realității, respectiv Anexa nr. 4.1. - Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.

O altă critică este aceea că, în mod eronat și cu încălcarea gravă a normelor de drept material incidente, instanța reține că nu se confirmă neregula circumscrisă noțiunii de condiții artificiale, analizând separat doar unul dintre indicatorii luați în considerare de recurentă. Astfel, în ceea ce privește prestarea de servicii de către reclamantă către I.F. B., instanța reține că reclamanta, în perioada 2011-2016, a prestat servicii către un număr important de persoane fizice și juridice, nu numai către I.F. B.. În consecință, a concluzionat că s-a făcut dovada atingerii obiectivului Măsurii 312, respectiv acela de a sprijini crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor. Dar instanța de fond ignoră cu desăvârșire analiza celorlalți indicatori expuși în procesul-verbal de constatare și omite coroborarea tuturor acestor indicatori rezultând că face o superficială dezlegare a cauzei.

Deși recurenta a menționat perioada pentru care a desfășurat controlul și perioada pentru care a reținut că s-au prestat servicii în proporție majoritară către I.F. B., respectiv 21.01.2011 - 14.11.2013, instanța reține că în perioada 2011 - 2016, deși controlul a avut loc în 2014, beneficiarul a prestat servicii și către alte persoane fizice și juridice. Mai mult, reține contracte încheiate în 2015 de către beneficiar, deci ulterior controlului. Pentru perioada menționată în procesul-verbal de constatare nu este vreo dovadă la dosar cu privire la cele reținute de instanța de fond, care să infirme constatările titlului executoriu.

A mai precizat în cererea de recurs că obiectivul Măsurii 312 este unul complex, care nu se limitează la prestarea de servicii către persoane fizice și juridice, oricare ar fi acestea, ci acest obiectiv presupune o diversificare reală în mediul rural a activităților economice și crearea în mod real a unor locuri de muncă în spațiul rural pentru persoanele care nu au un loc de muncă.

Neregula care se circumscrie noțiunii de "condiții artificiale" nu este definită propriu-zis și reglementată expres în legislația internă sau europeană, totuși își găsește sediul în dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 - articolul 4, alin. (8). Acest articol a fost interpretat în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), prin decizia din 14 septembrie 2012, primită de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

Conform interpretării CJUE, pentru punerea în aplicare a art. 4 alin. 8 din Regulamentul nr. 65/2011 este necesară prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. În ceea ce privește elementul obiectiv, Curtea a precizat că este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă.

În ceea ce privește elementul subiectiv, Curtea indică faptul că trebuie apreciate elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În cauză, ambele elemente, atât cel obiectiv, cât și cel subiectiv sunt îndeplinite și dovedite. În plus, invocă și dispozițiile Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10/10/2013, emise de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă potrivit căreia obiectivele măsurii accesate sunt puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice (art. 52 din Regulamentul 1698/2005).

Recurenta susține că îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 nu a fost atins, întrucât din analiza indicatorilor fizici, funcționali și economici rezultă că între entitățile economice există o multitudine de legături, astfel cum este detaliat în titlul executoriu.

Deși elemente relevate în urma controlului, analizate individual, par legale, analizate în totalitatea lor aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului. În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit și modul în care acesta s-a îndeplinit, or, prin acționarea concertată și avantajarea unui "grup", obiectivul Măsurii 312 este încălcat.

Pentru elementele subiective trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, acestea sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Existența unui element subiectiv constă în urmărirea, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, or, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociații societății cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege. Se consideră că scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziționa utilaje cu valoare totală ce depășește 200.000 euro prin S.C. A. S.R.L. și I.F. B., valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect pe Măsura 312, cât și avantajarea grupului din care fac parte aceste entități juridice. Nu se poate face abstracție de toate elementele relevate în urma verificărilor minuțioase efectuate de experții A.F.I.R. în ceea ce privește proiectele FEADR și legăturile dintre acționariatul și asociații celor două entități juridice și, de asemenea, cele constatate este imposibil a fi atribuite doar hazardului sau a unui lung șir de coincidențe.

La verificarea prezentei finanțări s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale: indicatorii externi, fizici; indicatorii structurali, legali, juridici; indicatorii de afaceri, financiar-contabili. Au fost identificate elemente comune între cei doi beneficiari ai programului FEADR și legături fizice, economico - financiare și juridice, elemente care, analizate individual, par a fi simple coincidențe ce nu atrag atenția asupra existenței vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă, coroborate și analizate simultan și comparativ pentru cele două proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiții artificiale, fiind identificate toate cele trei grupe de indicatori.

Nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Crearea de condiții artificiale de eligibilitate, în vederea obținerii unui avantaj nejustificat și obținerii finanțării nerambursabile, reprezintă neregulă în accepțiunea contractului de finanțare și, în acest caz, beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea A.F.I.R.

S-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există multiple legături de ordin juridic, economic, financiar, cât și fizic între entități economice, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Recurenta apreciază că la judecata cauzei trebuie avute în vedere și alte două hotărâri ale CJUE, menționate în cuprinsul Hotărârii "Slancheva", respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, Rec, p. 1-7355, punctul 39 și Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stărke, C-110/99, Rec, p. 1-11569, punctul 54.

În speță, neregula care se circumscrie noțiunii de creare de condiții artificiale în accesarea finanțării nerambursabile constă în: încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă și avea obligația menținerii tuturor criteriilor de eligibilitate avute în vedere inițial, la depunerea cererii de finanțare; încălcarea regulii de accesare a finanțării nerambursabile prin fracționarea unei investiții mai mari și depășirea plafonului de minimis; încălcarea obiectivului Măsurii 312 care constă în diversificarea activităților economice în mediul rural. În ceea ce privește încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă precizează că în urma controlului s-a evidențiat o serie de legături care determină concluzia că beneficiarul nu își desfășoară proiectul în mod independent față de I.F. B..

Încălcarea criteriului de eligibilitate care impunea încadrarea întreprinderii în categoria de microîntreprindere autonomă este o neregulă dat fiind faptul că prin Anexa 4.1 la cererea de finanțare, reprezentantul beneficiarului a declarat că microîntreprinderea este autonomă și, prin semnarea contractului de finanțare, și-a asumat obligația de a menține această situație pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Încălcarea regulii de accesare a finanțării nerambursabile prin fracționarea unei investiții mai mari și depășirea plafonului de minimis contravine atât prevederilor H.G. nr. 224/2008, cât și regulilor inserate în Ghidul Solicitantului, care interzic atât fracționarea unei investiții mai mari cu scopul de accesa mai multe finanțări, cât și reglementarea unui plafon de minimis care, evident, nu poate fi depășit.

La finalul monitorizării, proiectul finanțat trebuie să fie viabil, funcțional și independent, aceasta fiind rațiunea pentru care regulile Măsurii 312 sunt atât de restrictive pentru încadrarea în categoria de microîntreprindere autonomă. Rațiunea inserării acestei condiții și, ulterior, a acestei clauze contractuale este aceea ca la încetarea valabilității contractului de finanțare investiția finanțată prin programul FEADR să fie dezvoltată, viabilă, independentă, contribuind în mod real la diversificarea activităților economice în mediul rural, la crearea de locuri de muncă și, în general, la dezvoltarea mediului rural dincolo de interesele restrânse ale unui grup de persoane fizice sau juridice.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că recurenta nu înțelege să arate, în concret, care sunt "neconcordanțele grave dintre angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare și situația existentă în prezent" ci, mai mult, în încercarea de a-și justifica acțiunile, redă prevederi din Regulamentul 1083/2006 care, pe de o parte, nu au fost invocate prin actele administrative atacate și, pe de altă parte, nu privesc proiectul său.

Recurenta face referire la modalitatea de desfășurare a procedurilor de achiziții, în condițiile în care reclamanta nu a fost acuzată, în niciun moment, de faptul că procedurile de achiziții desfășurate nu ar fi fost corecte.

A accepta teoria A.F.I.R. privind răspunderea beneficiarilor înseamnă, practic, a considera că beneficiarii realizează verificarea prealabilă a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și selecție de către cererile pe care intenționează să le depună și, în măsura în care apreciază că cererile sunt eligibile, le depun la A.F.I.R. care nu ar avea nicio responsabilitate în procedura de selecție și aprobare a cererilor de finanțare, singurul răspunzător fiind solicitantul finanțării.

Lit. c a art. 4

4

din Legea 346/2004 se referă la influența dominantă pe care o exercită o întreprindere față de cealaltă și nu la o presupusă influență dominantă o unei persoane fizice în cadrul unei întreprinderi. Or, între I.F. B. și reclamantă nu există acest tip de relație, în condițiile în care nu există nicio prevedere care să acorde uneia dintre aceste întreprinderi o influență dominantă asupra celeilalte, nici în temeiul unui contract încheiat între acestea și nici în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul oricăreia dintre cele două entități. De asemenea, nu este nici ipoteza prevăzută de alin. (4) al art. 4

4

din Legea 346/2004 (corespunzător celui de-al patrulea paragraf al art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003). Nici ipoteza în care relația prevăzută la lit. c) a art. 4

4

din Legea 346/2004 ar fi exercitată prin intermediul doamnei B. nu poate fi avută în vedere, neexistând încheiat niciun contract, așa cum nu există nicio prevedere din contractul de societate sau din statutul reclamantei care să ofere doamnei B., în considerarea calității sale de reprezentant al I.F. B., o influență dominantă în cadrul reclamantei.

Precizează că nu își desfășoară activitatea împreună cu I.F. B. pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente, sens în care face referire la considerentul 12 al Recomandării 2003/361/CE privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii și la Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței nr. 97/C 372/03, menționată în considerentele Recomandării 2003/361/CE.

Concluzia recurentei conform căreia cele două societăți își desfășoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiași persoane, pe același segment de piață nu poate fi primită, întrucât nu s-a efectuat o analiză a pieței produselor reclamantei, combinată cu piața geografică. În măsura în care s-ar fi efectuat analiza s-ar fi constatat că activitatea reclamantei are în vedere prestarea de servicii de mecanizare către populația din mediul rural cu ajutorul următoarelor utilaje: o combină, un echipament recoltat rapiță, un echipament recoltat porumb, un tractor, un plug reversibil, o grapă cu discuri, un încărcător frontal; activitatea I.F. B. presupune cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase. Astfel, serviciile reclamantei nu sunt interschimbabile sau substituibile cu cele ale I.F. B., făcând parte din categorii diferite. Prestarea de servicii adiacente, respectiv situarea serviciilor reclamantei în amonte sau în aval de cele ale I.F. B. nu se regăsește în speță, în condițiile în care serviciile pe care le prestează nu se află nici direct în amonte și nici direct în aval față de piața serviciilor prestate de întreprinderea familială.

Pentru ipoteza în care instanța va concluziona că sunt întreprinderi legate, a precizat că o întreprindere își poate păstra statutul de microîntreprindere chiar dacă este legată de o altă întreprindere, sens în care invocă disp. art. 54 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) - ajutorul prevăzut la art. 52 lit. a) punctul ii) - respectiv ajutorul pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării testului economic - vizează numai microîntreprinderile, astfel cum sunt definite în Recomandarea 361/2003.

Clasificarea întreprinderilor în: autonome, partenere sau afiliate, realizată de Recomandarea 361/2003, a fost făcută în scopul de a întări eficiența programelor și a politicilor comunitare concepute pentru IMM-uri și de a garanta că întreprinderile a căror putere economică o depășește pe cea a IMM-urilor nu beneficiază de mecanisme de sprijin destinate în mod special IMM-urilor. În conformitate cu art. 3 și 4 din Recomandarea 361/2003, calificarea unei întreprinderi ca fiind micro, mică sau mijlocie se face în funcție de cifra de afaceri și de numărul de angajați, datele care se iau în considerare fiind cele aferente ultimului exercițiu contabil încheiat și se calculează pe o bază anuală. Determinarea datelor întreprinderii, în scopul verificării încadrării acesteia în una din cele trei categorii (micro, mică și mijlocie) se face în conformitate cu art. 6 din Recomandarea 361/2003 (corespondentul art. 6 din Legea 346/2004).

Precizează că a fost înființată în anul 2009, astfel că nu este cu putință ca anterior depunerii cererii de finanțare (noiembrie 2009) să fi existat două exerciții fiscale consecutive în cadrul cărora să fi fost depășite plafoanele care ar fi condus la pierderea statutului de microîntreprindere conform Recomandării CE 361/2003. Pe de altă parte, luând în calcul cifra de afaceri și numărul de angajați ai săi și ai întreprinderii familiale pe ultimul an anterior depunerii cererii de finanțare, în anul 2009, reclamanta a avut un număr de 0 angajați și o cifră de afaceri de 0 RON, în timp ce întreprinderea familială a avut un număr de 0 angajați și o cifră de afaceri de 85.459 RON, ceea ce, cumulat, înseamnă 0 angajați și o cifră de afaceri de 85.459 RON. Astfel, este departe de numărul de 10 angajați și cifra de afaceri mai mare de 2 milioane euro - care ar fi condus la pierderea statutului de microîntreprindere conform exigențelor Recomandării CE 361/2003.

Referitor la Hotărârea CJUE C-110/13 HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben menționează că, pentru a fi considerate afiliate/legate, între întreprinderi trebuie să se stabilească, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, raporturi juridice și economice, altele decât cele prevăzute la art. 3 alin. (3) din Recomandarea 361/2003. Or, în cauză, singura legătură este calitatea doamnei B. de asociat unic, respectiv reprezentant, fără însă ca între aceste întreprinderi să existe orice alt fel de raporturi juridice sau economice.

Împrejurarea că cele două întreprinderi au administratori comuni nu reprezintă, prin ea însăși, o dovadă că acestea sunt legate/afiliate, cât timp între ele nu există niciun fel de relații juridice sau comerciale, astfel că recurenta a aplicat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003 și ale art. 4

4

din Legea 346/2004.

Referitor la crearea de condiții artificiale arată că perioada analizată de A.F.I.R. a fost 2011 - 2014, chiar aceasta reținând că reclamanta a desfășurat activități și în favoarea altor întreprinderi decât I.F. B.. Au mai existat servicii prestate în favoarea unui număr important de persoane fizice, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar - Fișa contului 704.

Întrucât instanța este ținută să verifice autonomia proiectului, aceasta poate avea în vedere orice perioadă considerată utilă, fiind lipsit de relevanță faptul că A.F.I.R., cu rea credință, a refuzat să privească mai departe de anul 2013 (deși chiar aceasta a constatat că în anul 2014 s-au desfășurat activități în favoarea altor societăți decât I.F. B.).

Mai precizează că cererea de finanțare depusă în cadrul sesiunii 121 - 2/8-25.04.2008 nu i-a aparținut, ci a fost depusă de o altă entitate juridică, Asociația Familială B., astfel că nu a obținut o altă finanțare, în afara celei care face obiectul Contractului de finanțare.

Deși recurenta menționează că trebuie identificat în fiecare categorie cel puțin unul dintre indicatorii menționați în Nota directoare pentru Auditori nr. 22, nu înțelege să efectueze această analiză înainte de a concluziona cu privire la existența ori inexistența condițiilor artificiale.

Recurenta a făcut o greșită aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost interpretat de CJUE și de Comisia Europeană, având în vedere că proiectul este autonom, respectă obiectivele Schemei de ajutor și nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR.

În mod corect a reținut instanța de fond că nu au fost dovediți indicatorii de fraudă sau de neregulă, în condițiile în care reclamanta a prestat servicii către mai mulți beneficiari, a încasat prețul serviciilor prestate, a făcut plăți la bugetul de stat și la bugetul de asigurări sociale de la data înființării și până în prezent. Nu s-au dovedit indicatorii de fraudă având în vedere că reclamanta nu a acționat doar în interesul unei alte entități care să mai fi obținut anterior finanțare, pentru a încălca regula "de minimis" și nici nu a încălcat prevederile contractuale.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Între părți s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/13.07.2010 pentru Proiectul "Înființarea unei micro-întreprinderi în comuna Dobra, sat Mărcești, județul Dâmbovița, aparținând S.C. A. S.R.L. având ca scop prestarea de servicii pentru populația rurală". Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de maxim 1.229.000 RON, reprezentând echivalentul a 285.714 euro, din care suma de 688.240 RON a fost acoperită prin contribuția UE, prin FEADR, suma de 172.060 RON a reprezentat contribuție națională, iar suma de 368.700 RON a fost acoperită de reclamantă, cu titlu de contribuție proprie la finanțarea proiectului.

La data de 07.04.2015, pârâta a procedat la verificarea menținerii eligibilității proiectului reclamantei, ocazie cu care a întocmit Procesul Verbal înregistrat sub nr. x, prin care a reținut că reclamanta a fost creată pentru a presta servicii către I.F. B.. Mai concret, a reținut că urmare constatărilor menționate, prin faptul că S.C. A. S.R.L. a prestat servicii în baza contractelor încheiate și a facturilor emise în perioada 21.01.2011 - 14.11.2013 numai către I.F. B. asociat 90% și reprezentant legal al I.F.), demonstrează intenția beneficiarului încă de la data depunerii cererii de finanțare de a crea condiții artificiale în vederea obținerii unui avantaj nejustificat, ceea ce conduce la nerespectarea motivației sprijinului conform fișei tehnice a Măsurii 312. Având în vedere intensitatea mai mică a ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 121 "Modernizarea exploatațiilor agricole", echipa de control a considerat că doamna B. a creat în mod artificial S.C. A. S.R.L. pentru a beneficia de ajutor financiar nerambursabil cât mai mare - 70% și pentru a obține un punctaj cât mai mare în vederea selectării și contractării în cadrul Măsurii 312, eludând astfel prevederile Măsurii 121.

A.F.I.R. a constatat faptul că, deși la o primă vedere, conform documentelor justificative puse la dispoziție cu ocazia verificării pe teren, S.C. A. S.R.L este o microîntreprindere independentă conform Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, urmare a efectuării de verificări suplimentare s-a constatat faptul că: societatea are ca reprezentant legal pe doamna B. și a prestat servicii în baza contractelor încheiate și a facturilor emise în perioada 21.01.2011 - 14.11.2013 numai către I.F. B.; Contractul de comodat nr. x/03.11.2009 a fost încheiat între C., în calitate de comodant (soțul doamnei B.), cu domiciliul în județul Dâmbovița, și S.C. A. S.R.L. cu sediul în comuna Dobra, sat Mărcești, nr. 49, județul Dâmbovița.

Pentru a se constata caracterul neeligibil al proiectului reclamantei, organul de control a constatat existența unei "nereguli" în executarea contractului de finanțare, conform art. 4 din Legea 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, constând în aceea că a fost completată greșit Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria Întreprinderilor mici și mijlocii, respectiv lipsa caracterului autonom al reclamantei și săvârșirea de către reclamantă a neregulii constând în crearea de condiții artificiale.

Cu privire la prima încălcare reținută, pârâta a statuat în procesul-verbal că reclamanta, prin completarea Anexei 4.1 a furnizat informații incorecte dat fiind faptul că cele două societăți la care doamna B. este asociat majoritar sunt întreprinderi legate, acestea acționând pe aceeași piață sau piețe adiacente, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 346/2004.

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate menționând că ipoteza din speță nu intră sub incidența textului de lege reținut, având în vedere că legiuitorul nu a considerat că sunt întreprinderi legate două forme de asociere în care există un asociat comun, ci a stabilit condiții mai restrictive pentru caracterizarea a două întreprinderi ca fiind "legate", simpla calitate a unei persoane de a fi asociat în ambele societăți neputând conduce la această concluzie, în raport de definiția dată de legiuitor acestui concept. Astfel, împrejurarea că cele două întreprinderi au asociat comun nu reprezintă, prin ea însăși, o dovadă că acestea sunt legate, cât timp între ele nu există niciun fel de alte relații juridice.

În ce privește susținerea că cele două întreprinderi acționează pe aceeași piață adiacentă, a observat instanța că această afirmație nu a fost probată decât prin împrejurarea că acestea au derulat anumite raporturi comerciale, prin încheierea unor contracte de prestări servicii, aspect ce însă demonstrează contrariul. Astfel, în cazul în care cele două întreprinderi ar fi acționat pe aceeași piață adiacentă, atunci nu ar fi fost necesară prestarea de servicii comerciale, una în favoarea celeilalte.

Referitor la neregula constând în crearea de condiții artificiale, instanța a reținut, cu titlu de principiu, că prin crearea de condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile se contravine obiectivelor Măsurii 312 finanțată prin FEADR, printre care și obiectivul general și anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole. Astfel că suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existența pe ansamblu a unor circumstanțe subiective și obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 312 finanțată prin FEADR nu a fost atins.

Prima instanță a avut în vedere Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), decizia din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

Totodată, a observat că o altă cerere de obținere a unei finanțări a fost depusă în cadrul Măsurii 121, dar nu a aparținut reclamantei, ci Asociației Familiale B., care este o altă entitate juridică. Pe de altă parte, faptul că o persoană a încercat prin mai multe modalități legale să respecte formalitățile de obținere a finanțării nu poate conduce automat la concluzia că a săvârșit o fraudă prin crearea de condiții artificiale la încheierea contractului.

Nu a fost reținută nici împrejurarea conform căreia reclamanta a prestat servicii doar către Întreprinderea Familială B., având în vedere că în perioada 21.01.2011 - 21.01.2016, reclamanta a prestat servicii de mecanizare cu utilajele achiziționate prin proiect și către un număr important de persoane fizice cu care nu a încheiat contracte scrise de prestări servicii, însă acești beneficiari - persoane fizice - sunt menționați în contabilitatea sa, astfel cum rezultă din Fișa contului 704 - Venituri din lucrări executate și servicii aferente anului 2014 - iar în schimbul prețului primit pentru serviciile prestate, reclamanta a emis bonuri fiscale.

Mai mult, în anul 2015 reclamanta a încheiat mai multe contracte de prestări servicii, respectiv Contractul de prestări servicii nr. x din 5 martie 2015, cu D. S.R.L. și Contractul de prestări servicii nr. x din 16 aprilie 2015, cu PFA E., Contractul de prestări servicii nr. x cu F. S.RL, prin care a prestat acestor beneficiari servicii similare. Astfel, prin contractele de prestări servicii încheiate și prin activitatea desfășurată, s-a făcut dovada că a fost atins obiectivul în cazul Măsurii 312, respectiv acela de a sprijini crearea și dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidării structurii economice.

În cazul de față nu au fost dovediți indicatori de fraudă sau de neregulă, în condițiile în care reclamanta a prestat servicii către mai mulți beneficiari, a încasat prețul serviciilor prestate, a făcut plăți la bugetul de stat și la bugetul de asigurări sociale de la data înființării și până în prezent. Pe de altă parte, nu s-au dovedit în cauză indicatorii de fraudă, având în vedere că reclamanta nu a acționat doar în interesul unei alte entități, care să mai fi obținut anterior finanțare, pentru a încălca regula "de minimis" și nici nu a încălcat prevederile contractuale.

Înalta Curte constată că soluția de anulare a actelor administrative contestate a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește constatarea că societatea reclamantă și I.F. B. sunt întreprinderi legate, se reține că potrivit art. 4

4

din Legea 346/2004, (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4^2.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.

Societatea reclamantă are ca asociat unic și administrator pe B., în timp ce I.F. B. are ca asociați pe: B. - 90% și C. (soț) - 10%, B. fiind și reprezentantul întreprinderii familiale.

Potrivit informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, domeniul principal de activitate al societății reclamante este "Activități auxiliare pentru producția vegetală" cod CAEN 1061, iar obiectul principal de activitate al întreprinderii familiale B. este "Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plante oleaginoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" cod CAEN 0111.

Conform mențiunilor din procesul-verbal a cărui anulare se solicită, controlul a fost efectuat de A.F.I.R. la data de 13.11.2014 și s-a constatat că în anul 2011 societatea reclamantă a încheiat 3 contracte de prestări servicii cu I.F. B.; în anul 2012 a încheiat 5 contracte de prestări servicii cu I.F. B.; în anul 2013 a încheiat 4 contracte de prestări servicii cu I.F. B. și un contract de prestări servicii cu S.C. D.. Așadar, în perioada 2011-2013, societatea reclamantă la care B. este asociat unic și administrator a încheiat 12 contracte de prestări servicii cu întreprinderea familială la care deține 90% din acțiuni și al cărei reprezentant este și doar un singur contract de prestări servicii cu o altă societate comercială.

Se susține în întâmpinare că singura legătură este calitatea doamnei B. de asociat unic, respectiv reprezentant, fără însă ca între aceste întreprinderi să existe orice alt fel de raporturi juridice sau economice. Împrejurarea că cele două întreprinderi au administratori comuni nu reprezintă, prin ea însăși, o dovadă că acestea sunt legate/afiliate, cât timp între ele nu există niciun fel de relații juridice sau comerciale, astfel că recurenta a aplicat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (3) din Recomandarea CE 361/2003 și ale art. 4

4

din Legea 346/2004.

Susținerea nu poate fi reținută, în condițiile în care a rezultat din probatoriul administrat, dincolo de orice dubiu, că între cele două întreprinderi au existat raporturi economice, concretizate în prestarea de servicii în temeiul celor 12 contracte încheiate în decurs de trei ani, ponderea serviciilor prestate către societatea D. în anul 2013 fiind nesemnificativă în comparație cu ponderea serviciilor prestate către întreprinderea familială.

Prin urmare, devin incidente disp. art. 4

4

alin. (4) din Legea 346/2004 în sensul că societatea reclamantă și întreprinderea familială sunt întreprinderi legate pentru că acționează pe piațe adiacente și una dintre ele exercită o influență dominantă asupra celeilalte, prin intermediul unei persoane fizice - B..

Cât privește susținerea intimatei că o întreprindere își poate păstra statutul de microîntreprindere chiar dacă este legată de o altă întreprindere, instanța de recurs constată că ceea ce a reținut recurenta este depunerea unei declarații inexacte în cadrul cererii de finanțare, prin bifarea tipului de microîntreprindere ca fiind microîntreprindere autonomă în cadrul anexei 4.1. aferente cererii de finanțare.

Se susține în întâmpinare că nu își desfășoară activitatea împreună cu I.F. B. pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente, sens în care face referire la considerentul 12 al Recomandării 2003/361/CE privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii și la Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței nr. 97/C 372/03, menționată în considerentele Recomandării 2003/361/CE.

Concluzia recurentei conform căreia cele două societăți își desfășoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleiași persoane, pe același segment de piață nu poate fi primită, întrucât nu s-a efectuat o analiză a pieței produselor reclamantei, combinată cu piața geografică. În măsura în care s-ar fi efectuat analiza s-ar fi constatat că activitatea reclamantei are în vedere prestarea de servicii de mecanizare către populația din mediul rural cu ajutorul următoarelor utilaje: o combină, un echipament recoltat rapiță, un echipament recoltat porumb, un tractor, un plug reversibil, o grapă cu discuri, un încărcător frontal; activitatea I.F. B. presupune cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase. Astfel, serviciile reclamantei nu sunt interschimbabile sau substituibile cu cele ale I.F. B., făcând parte din categorii diferite. Prestarea de servicii adiacente, respectiv situarea serviciilor reclamantei în amonte sau în aval de cele ale I.F. B. nu se regăsește în speță, în condițiile în care serviciile pe care le prestează nu se află nici direct în amonte și nici direct în aval față de piața serviciilor prestate de întreprinderea familială.

Referitor la aceste susțineri, instanța de control judiciar reține că serviciile de mecanizare prestate de reclamantă, subsumate domeniului său de activitate constând în activități auxiliare pentru producția vegetală sunt necesare în vederea desfășurarii activităților ce formează obiectul de activitate al întreprinderii familiale, fiind situate în amonte față de piața serviciilor prestate de întreprinderea familială constând în cultivarea cerealelor, plantelor oleaginoase, fiind vorba despre o piață adiacentă în sesnsul art. 4

4

alin. (5) din Legea 346/2004.

Referitor la crearea de condiții artificiale, Înalta Curte reține aplicarea greșită de către instanța de fond a disp. articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală potrivit cărora, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În interpretarea acestei norme, CJUE a statuat prin hotărârea din 12.09.2013, pronunțată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se dispune o asemenea măsură și anume: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea sprijinului nerambursabil, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă și existența unui element subiectiv constând în intenția de a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte constată existența în cauză a ambelor elemente, contrar aprecierii primei instanțe.

Se reține că Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieții în zonele rurale și diversific