ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5015/2019

Ședința din camera de consiliu de la 24 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.08.2018, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Hunedoara-Consiliul Județean Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, anularea Deciziei nr. 896/23.02.2018, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.11.2017, restituirea sumei de 67.953,46 RON reprezentând creanța bugetară stabilită prin titlu de creanță.

1.2. Prin sentința civilă nr. 234 din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în vigoare la data de 02.08.2018, potrivit căruia cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează pe principiul valoric, și valoarea creanței bugetare stabilite prin procesul-verbal atacat, de 67.686,11 RON.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.01.2019.

Prin sentința nr. 226 din 21 februarie 2019, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că motivarea sentinței de declinare privește un alt dosar, având ca reclamant pe A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Sănătate Hunedoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 3350 din 9 mai 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 02.08.2018, însă a fost transmisă prin poștă și nu a fost depusă personal de un reprezentant al reclamantului, plicul în care a fost transmisă aflându-se la dosar. De asemenea, rezoluția de primire a dosarului, aflată la dosar, nu este semnată de reprezentantul reclamantului, ceea ce înseamnă că a fost promovată anterior datei de 02.08.2018, când reclamantul avea alegere de competență între sediul său și sediul pârâtului, acțiunea fiind înregistrată la reclamant sub nr. x/23.07.2018 .

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Obiectul acțiunii privește anularea Deciziei nr. 896/23.02.2018 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.11.2017 prin care s-a reținut o creanță bugetară în cuantum de 67.953,46 RON (67.686,11 RON plus 267,35), acte emise de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Constată Înalta Curte că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată, sub dată certă, la 02.08.2018, Dosar nr. x/2018, după cum rezultă din rezoluția de primire a Curții de Apel Alba Iulia.

Nu pot fi reținute aprecierile Tribunalului București în sensul că acțiunea ar fi fost promovată anterior datei menționate, fiind înaintată instanței de judecată prin poștă sau că a fost înregistrată la reclamant sub nr. x/23.07.2018.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii.".

Conform art. 183 C. proc. civ. referitoare la depunerea actelor de procedură,

"Art. 183. - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.".

Astfel, în cazul depunerii unui act de procedură prin poștă ori printr-un serviciu de curierat rapid sau serviciu specializat de comunicare, recipisa oficiului poștal sau atestarea făcută de respectivul serviciu servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Or, în cauză, nu există nicio recipisă a vreunui oficiu poștal iar pe plicul aflat la dosarul Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost înaintată acțiunea introductivă de instanță, nu există nicio ștampilă a vreunui oficiu poștal care să poarte o dată anterioară datei de 02.08.2018. De asemenea, nu există nicio atestare a vreunui serviciu de curierat sau serviciu specializat de comunicare.

Prin urmare, nu se poate reține ca dată de introducere a acțiunii data de 23.07.2018, data sub care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată în evidențele reclamantei, ci data certă de înregistrare pe rolul instanței, 02.02.2018.

3.2. Astfel, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 02.02.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga.

3.3. Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, avându-se în vedere sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Hunedoara-Consiliul Județean Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.