ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1303/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 63/12.05.2017, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017;

- restituirea sumei reprezentând creanță bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON + 396.619,86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

Prin sentința nr. 251/2019 din data de 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 251/2019 din data de 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara.

Prin primul motiv de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motiveie pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată acțiunea în contencios administrativ, de asemenea cuprinde motive contradictorii, dar și străine cadrului procesual, astfel că este îndeplinit motivul de nelegalitate pentru care se poate cere casarea.

Instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa încât hotărârea nu creează transparența asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și grație căreia să poată fi realizat controlul judiciar, ceea ce conduce la o nemotivare a sentinței civile.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de care, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod eronat încadrarea legală fără a lua în considerare criteriile care stau la baza luării Deciziei nr. 63/12.05.2017 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara înregistrată la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene sub nr. x/19.04.2017, a titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/10.04.2015, cod SMIS 11570 cu titlu "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăților dacice din munții Orăștiei" înregistrat la Registratura Consiliului Județean Hunedoara sub nr. x.2017 și pe cale de consecință restituirea sumei reprezentând creanță bugetară în valoare de 1.619.531.08 RON + 396.619.86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

Instanța de fond a reținut că "proiectul tehnic reprezintă documentația ce conține părți scrise și desenate pnvind realizarea ovbiectivuiui de investiții, că trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informații tehnice complete privind viitoarea lucrare și să răspundă cerințelor tehnice, economice și tehnilogice ale beneficiarului și că trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuție în conformitate cu materialele și tehnologia de execuție propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic (în acest sens sunt prevederile Ordinului nr. 863/2008 - Instrucțiuni de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții la data elaborării caietului de sarcini)". Instanța de fond a interpretat în mod greșit aceste dispoziții legale, mai mult de atât acest ordin a fost abrogat prin art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 la data de 27 februarie 2017.

În aceeași ordine de idei, precizează faptul că instanța fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate din fonduri publice, având în vedere că dispozițiile art. 1 prevăd următoarele:

"(1) Prezenta hotărâre reglementează etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice pentru realizarea obiectivelor/proiectelor noi de investiții în domeniul construcțiilor, a lucrărilor de intervenții la construcții existente și a altor lucrări de investiții, denumite în continuare obiective de investiții, ale căror cheltuieli, destinate realizării de active fixe de natura domeniului public și/sau privat al statului/unității administrativ-teritoriale ori de natura domeniului privat al persoanelor fizice și/sau juridice, se finanțează total sau parțial din fonduri publice, respectiv din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare."

Considerentele care au stat la baza respingerii contestației formulată de instituția reclamantă au fost întemeiate pe prevederile art. 2 alin. (1) H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, conform cărora:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006".

Astfel, în urma activității de verificare realizată de către Autoritatea de Audit, concretizată prin Raportul de audit de operațiuni pentru POR al Autorității de Audit nr. x/16.12.2016, din cadrul Curții de Conturi a României, a fost consemnată prin decizia atacată, încălcarea prevederilor art. 1 (4) și ale art. (5) "Eligibilitatea cheltuielilor" din Contractul de finanțare nr. x/10.04.2015, fiind identificate cheltuieli neeligibile reprezentând lucrări decontate, care au fost realizate cu alte tipuri de materiale decât cele prevăzute în proiectul tehnic, caietul de sarcini și oferta câștigătoare, fără ca această modificare să fi fost justificată de necesități obiective ale proiectului, ceea ce conduce la neconformitatea lucrărilor în aceste condiții.

Recurenta-reclamantă precizează că agregatele naturale: piatră brută din roca de natură sedimentară și bolovanii de râu, care au fost utilizate la execuția de gabioane îndeplinesc criteriile de performantă standardizate pentru a fi utilizate în lucrările de inginerie civilă și construcția de drumuri, respectiv pentru lucrările de umplere a compartimentelor gabioanelor realizate în lucrări de apărare de mal, fiind însoțite de certificate de performanță CE pentru roca de proveniență. Chiar dacă aceste certificate atestă fără echivoc conformitatea cu standardele de calitate a produselor din agregate naturale obținută din stațiile de sortare specificate, sorturile utilizate, respectiv piatra brută produs natural obținut din sfărâmarea rocii, îndeplinesc același caracteristici ca și roca de proveniență obținută de executant.

Potrivit normativelor SR 134242:2002+A1, SR 4032-1-2001, SR 667-2001 și SR 662 -2002 criteriile de performanță calitativă pentru agregatele naturale (bolovani sau piatră brută) au fost respectate de către executant, fiind certificate de către prestatorul de servicii de dirigenție de șantier S.C. A. care în baza Contractului de prestări servicii nr. x/2015 avea obligația verificării respectării prevederilor legale cu privire la legislația referitoare la materialele utilizate, a calității acestora, a respectării prevederilor Legii nr. 10/1995. De altfel, Raportul final de lucrări nr. x/23.05.2016, întocmit de către acesta nu constată existența unor abateri de la criteriile privind calitatea lucrărilor privind execuția gabioanelor.

Mai mult de atât, instanța de fond nu a avut în vedere Raportul de expertiză tehnico-judiciară, exprimându-se în acest sens în mod expres, deși prin Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar inq. B.. a constatat că aplicarea corecțiilor este nelegală.

Învederează că potrivit dispozițiilr art. 259 C. proc. civ., instanța poate reveni asupra unor probe încuviințate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară, însă este însă obligată să pună această împrejurare în discuția părților.

Astfel, înlăturarea raportului de expertiză cu ocazia soluționării cauzei este nelegală prin prisma nerespectării acestor dispoziții legale imperative.

Din răspunsul la obiectivele formulate în ceea ce privește expertiza tehnică judiciară rezultă că recurenta-reclamantă nu a încălcat proiectul tehnic și prin urmare aplicarea corecțiilor de către M.D.R.A.P.F.E. este nelegală pentru următoarele considerente:

"Pe baza părților desemante (planșe) se elaborează părțile scrise și nu invers. Regula generală este că în partea scrisă se dezvoltă elementele tehnice cuprinse în planșe, planșele fiind documentele principale (...), iar detaliile de execuție cuprinse în planșe sunt cele care primează."

Mai mult, proiectantul a participat la recepția lucrărilor (faze determinante), cât și la recepția la terminarea lucrărilor, semnând toate documentele fără să semnaleze vreo obiecție sau neregularitate a execuției gabioanelor față de proiectul tehnic pus la dispoziție.

De asemenea, la finalul execuției lucrărilor, în 07.06.2016, Proiectantul a întocmit și semnat documentul "Punct de vedere al Proiectantului privind execuția construcției" în care a concluzionat faptul că:

"toate lucrările s-au realizat cu respectarea proiectului și normelor în vigoare privind protecția muncii și mediului înconjurător, P.S.I. și sunt de bună calitate." Astfel, proiectantul a confirmat faptul că lucrările sunt de bună calitate și au fost executate cu respectarea proiectului tehnic pus la dispoziție.

Prin urmare, solicită să se aibă în vedere Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar ing. B. și să se constate că aplicarea corecțiilor este nelegală.

Pentru aceste motive apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii deduse judecății.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 63/12.05.2017, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017 și restituirea sumei reprezentând creanță bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON + 396.619,86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecății reținând în esență că, cheltuielile efectuate de reclamantă nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, acestea fiind contrare legislației naționale.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Faptul că în cuprinsul hotărârii, prima instanță a descris în amănunt situația de fapt și pe baza probatoriului administrat a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, se poate concluziona că hotărârea instanței de fond este clară, precisă și inteligibilă, conține referiri la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Principalul motiv de recurs se referă la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 din Hotărârea nr. 759/2007 potrivit cărora, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general: să fie efectiv plătită de către beneficiar, să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate, să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă susține că agregatele naturale - piatră brută din roca de natură sedimentară și bolovanii de râu, care au fost utilizate la execuția de gabioane îndeplinesc criteriile de performantă standardizate pentru a fi utilizate în lucrările de inginerie civilă și construcția de drumuri, respectiv pentru lucrările de umplere a compartimentelor gabioanelor realizate în lucrări de apărare de mal, fiind însoțite de certificate de performanță CE pentru roca de proveniență.

Aceste critici nu pot fi primite având în vedere, pe de o parte, că la art. 4 din Caietul de Sarcini - secțiunea Lucrări de susținere din gabioane, se prevede execuția elevației, descrierea modului de confecționare a gabioanelor, respectiv:

"umplerea gabioanelor se face cu piatră brută negelivă sau piatră de râu cu dimensiuni cuprinse între 120 - 250 mm zidită, uscată, bine împănată", la Capitolul II din Caietul de Sarcini - art. 11 Materiale utilizate, se precizează că "la execuția zidăriei se va folosi piatră provenită din roci cu structura omogenă, compactă. Nu se admite folosirea pietrei din roci argiloase sau mărnoase. Pentru execuția zidăriilor uscate se va folosi numai piatră de carieră. Forma pietrei brute este neregulată, apropiată de cea paralelipipedică", iar pe de altă parte că recurenta-reclamantă a atașat Cererii de rambursare nr. x/29.12.2015, Certificatul de conformitate nr. DPC-98/598/EC/187/2-08 pentru agregate de carieră din care rezultă că materialul folosit la umplerea gabioanelor se referă la următoarele sorturi: 0-4 mm, 4-8 mm, 8-16 mm, 16-25 mm, 16-31,5 mm, 31,5-63 mm, 0-63 mm.

Chiar dacă aceste certificate atestă conformitatea cu standardele de calitate a produselor din agregate naturale obținută din stațiile de sortare specificate, sorturile utilizate, respectiv faptul că piatra brută produs natural obținut din sfărâmarea rocii, îndeplinește aceleași caracteristici ca și roca de proveniență obținută de executant, aceste produse nu pot înlocui sortul prevăzut în proiectul tehnic pentru umplerea gabioanelor, cu atât mai mult cu cât potrivit Normativului SR 667 - 2001 piatra brută este definită ca produs natural obținut prin sfărâmarea artificială a rocilor cu dimensiuni mai mari de 80 mm.

Faptul că, la finalul execuției lucrărilor, în 07.06.2016, proiectantul a întocmit și semnat documentul "Punct de vedere al Proiectantului privind execuția construcției" în care a concluzionat faptul că:

"toate lucrările s-au realizat cu respectarea proiectului și normelor în vigoare privind protecția muncii și mediului înconjurător, P.S.I. și sunt de bună calitate", nu poate acoperi încălcarea prevederilor art. 23 din Secțiunea 3 - Obligații și răspunderi ale executanților, din cadrul Legii nr. 10/1995 potrivit cărora în execuția lucrărilor se vor utiliza numai produsele și procedeele prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor, precum și gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor și a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate se va putea realiza numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului. De asemenea, este obligatorie respectarea proiectelor și a detaliilor de execuție pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerințelor, precum și supunerea la recepție numai a construcțiilor care corespund cerințelor de calitate și pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției.

Astfel, nu prezintă relevanță faptul că proiectantul a confirmat că lucrările sunt de bună calitate și au fost executate cu respectarea proiectului tehnic pus la dispoziție atât timp cât umplutura gabioanelor s-a realizat cu piatră de balastieră, adică piatră și bolovani de râu, în loc de piatră brută negelivă sau piatră de râu cu dimensiuni cuprinse între 120 - 250 mm zidită, uscată, bine împănată.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că potrivit art. 5 alin. (1) din Contractul de finanțare cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, și cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 607/25.07.2007 și al ministrului finanțelor publice nr. 914/13.08.2007 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, străzi urbane - inclusiv construcția/reabilitarea șoselelor de centură" în cadrul axei prioritare "îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale", cu modificările și completările ulterioare. În aliniatul 2 se prevede că sunt eligibile Cheltuielile prevăzute la alin. (1) cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului Contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract.

Concluzionând, Înalta Curte reține că cheltuielile efectuate de recurenta-reclamantă nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, acestea fiind contrare legislației naționale.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara împotriva sentinței nr. 251 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.