ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Deva, a fost respinsă cererea de suspendare a executarii silite. A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., C. și D.. A fost obligat contestatorul la plata catre intimata D. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 148/A/2020 din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Deva. A fost obligat apelantul contestator să achite intimatei D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 273/A/2020 din 15 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în apel către intimata D..

Prin decizia civilă nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, în dosar x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 și a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020.

Petentul A. a formulat cerere de îndreptare și lămurire a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, înregistrată sub dosar nr. x/2020.

Prin decizia nr. 327/2021 din 14 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iuli – secția I civilă, a fost respinsă excepția tardivității cererii de completare a hotărârii. A fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială și cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar x/2020

Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 327/2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 08 iunie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea intimaților la întoarcerea executării silite și la plata sumei de 16500 RON/lună de la data executării silite și până la data întoarcerii executării silite, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 495.000 RON.

În data de 6 octombrie 2022, recurentul a depus precizări, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziilor civile nr. 148/2020 și nr. 273/2020, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția civilă în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În data de 13 decembrie 2022, intimații au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât decizia atacată este definitivă și nu este suspectibilă de a fi atacată cu recurs. Au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON, conform chitanței nr. 1096/12.12.202, precum și sancționarea acestuia cu amendă judiciară în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport cu excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Cu titlu, preliminar, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurent prin precizările din 6 octombrie 2022, se constată că excepția invocată nu vizează litigiul pendinte și nici decizia recurată, întrucât din cuprinsul precizărilor rezultă cu evidență că recurentul a solicitat declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziilor civile nr. 148/2020 și nr. 273/2020, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția civilă în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, întrucât excepția nu este formulată în raport cu obiectul recursului dedus judecății, Înalta Curte nu o va examina.

Analizând în continuare excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați, se rețin următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În cauză, prin decizia civilă nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 327/2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială și cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020. Prin decizia civilă nr. 253/2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Ilulia – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 și a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar x/2020

Prin hotărârea recurată, în motivarea soluției de respingere a cererii de revizuire, curtea de apel a reținut, în esență, că cererea de revizuire a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o cerere de îndreptare eroare materială, respectiv de completare a dispozitivului în legătură cu o decizie prin care recursul petentului a fost respins ca inadmisibil, ipoteză în care hotărârea atacată nu satisface cerința de admisibilitate în sensul ca în cuprinsul acesteia să se fi evocat fondul, iar motivele enunțate în cuprinsul cererii de revizuire nu au legătură cu soluția pronunțată prin decizia contestată și nici nu se circumscriu cazurilor de revizuire.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuent a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ. și a fost îndreptată împotriva unei decizii definitive.

Prin urmare, decizia recurată, fiind o hotărâre definitivă, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât nu se încadrează în categoria de hotărâri prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și nici în situația de excepție prevăzută de art. 513 alin. (6) din același cod, situație în care recursul declarat de revizuent este inadmisibil.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat revizuent.

În ceea ce privește cererea intimaților de sancționare a recurentului cu amendă judiciară pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, Înalta Curte constată că, deși calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credință a recurentului în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

În raport cu soluția pronunțată în cauză, instanța de recurs va admite cererea intimaților de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat justificat cu chitanța nr. x/12.12.2022 și îl va obliga pe recurent la plata către intimați a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă.

Respinge cererea intimaților de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului.

Obligă recurentul la plata către intimați a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.