Decizia nr. 914/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1941/2019 a Judecătoriei Deva

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Deva, sub nr. x/2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu creditorii B., C. și D., anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 397/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc E.. Prin sentința civilă nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Deva, a fost respinsă cererea de suspendare a executarii silite, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații D., C. și B., a fost obligat contestatorul la plata, către intimata B., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 148/A din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Deva și a fost obligat apelantul contestator să achite intimatei B. suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat o cerere de revizuire. Prin decizia civilă nr. 273/A din 15 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara și a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B.. Prin decizia civilă nr. 253 din 24 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 și a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020. Petentul A. a formulat cerere de îndreptare și lămurire a deciziei civile nr. 253 din 24 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, înregistrată sub nr. x/2020*/a1. Prin decizia nr. 327 din 14 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă excepția tardivității cererii de completare a hotărârii, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială și cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Prin decizia civilă nr. 65 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 327 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins cererea intimaților de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului și a obligat recurentul la plata, către intimați, a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, A. a formulat cerere de revizuire, prin care solicită o nouă judecată întrucât instanțele au săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârile nr. 148/2020 și nr. 273/2020, atât în raport cu materialul existent la data pronunțării acestora cât și în raport cu împrejurările apărute ulterior. Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia supusă controlului judiciar, a reținut incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., din care rezultă că Instanța Supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege. Aceeași idee se desprinde și din conținutul art. 483 alin. (3) din același act normativ. Însă, speța supusă judecății nu se regăsește în niciuna din ipotezele menționate, fiind vorba de decizii ale Tribunalului Hunedoara, pronunțate în apel. Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., ar fi trebuit să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat deciziile recurate. Pe de altă parte, în opinia revizuentului, hotărârile pronunțate sunt netemeinice și trebuie revizuite cu privire la latura penală, potrivit situațiilor ce fac obiect al dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia. Hotărârile recurate se întemeiază pe prevederi legale care, după ce aceste hotărâri au devenit definitive, au fost declarate neconstituționale, iar greșelile pot fi remediate doar prin revizuirea hotărârilor pronunțate în cauză. Pentru toate aceste considerente, revizuentul solicită admiterea cererii și declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Ulterior, la data de 5 mai 2023, revizuentul a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat revizuirea hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, în baza căreia s-a demarat executarea silită.

Apărări formulate în cauză În termen procedural, intimații B., C. și D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și respingerea acesteia, ca inadmisibilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire, sub aspect formal, din perspectiva excepției de inadmisibilitate invocate de intimați, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale, care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute, în mod expres, de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Astfel, acest text de lege fixează limitele, în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire, pe care se fundamentează aceasta. Instanța este obligată să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire, pornind de la cerințele stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă…". Din interpretarea literală a textului procedural citat, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire rezidă în faptul că este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, obiectul revizuirii în unul din cele 11 cazuri enumerate de același articol constituindu-l, așadar, o hotărâre, care vizează fondul pricinii, cu excepțiile prevăzute la alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. Evocarea fondului de către instanța de recurs, expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune aplicarea dispozițiilor legale la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite, cu consecința adoptării altei dezlegări a raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. Or, această consecință nu poate avea loc, decât în urma admiterii căii de atac. Obiectul prezentei revizuiri este reprezentat de decizia civilă nr. 2520 din data de 15 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. În speța dedusă judecății, prin hotărârea instanței de recurs supusă revizuirii, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză. Soluționând recursul, pe cale de excepție, nu a fost evocat fondul pricinii. Întrucât prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decizia atacată nu întrunește cerințele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, deoarece, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul, împrejurare care conduce la soluția de respingere a cererii, ca inadmisibilă. Enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ., deoarece, în sens contrar, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta. Distinct de acest aspect, revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice, care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele, pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate. Astfel, revizuirea poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 din C. proc. civ.. Or, prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reține că motivele invocate în cererea de revizuire nu îndeplinesc această cerință. Revizuentul solicită declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, motiv care nu face parte din cele enumerate limitativ de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire. În ceea ce privește argumentele de care înțelege să se folosească, acestea nu au o coerență juridică și nici nu justifică demersul revizuentului. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în calitate de administrator al F. S.R.L., împotriva deciziei nr. 2520 din 15 decembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Reținând culpa procesuală a revizuentului, în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimații B., C. și D., în cuantum de 1.000 RON, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, reprezentând onorariu apărător.