Decizia nr. 2033/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 1252/2022 a Curții de Apel Alba Iulia

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă la 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, în legătură cu care a susținut că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017. În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia Prin decizia nr. 1252 din 8 iunie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Arad.

Recursul Împotriva deciziei nr. 1252 din 8 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuentul a susținut că este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe cele conținute de art. 29 din același cod, din care se desprind elementele acțiunii civile (părțile, obiectul și cauza). Recurentul a afirmat că instanța, făcând referire la faptul că prin prima hotărâre s-a tranșat aspectul referitor la cheltuielile de executare silită, iar prin cea de-a doua s-a analizat întinderea debitului, a concluzionat greșit că nu există identitate de obiect și cauză între cele două hotărâri (respectiv contestații la executare). Însă, dacă instanța de revizuire s-ar fi raportat la semnificația obiectului și a cauzei acțiunii, nu ar fi putut să ajungă la o astfel de concluzie, deoarece cheltuielile de executare nu au format obiect al acțiunii, ci anularea actelor de executare prin care s-au stabilit aceste cheltuieli. A arătat că, prin decizia civilă nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017, s-a dispus anularea în parte a încheierii executorului judecătoresc din 13 iulie 2017 privind stabilirea cheltuielilor de executare, fiind menținută partea din sentința nr. 2317 din 7 noiembrie 2017, pronunțată în același dosar de Judecătoria Deva, în care s-a consemnat că se anulează în parte formele de executare silită subsecvente încheierii din 13 iulie 2017, respectiv somația din 13 iulie 2017 și adresa de la aceeași dată, în măsura anulării în parte a cheltuielilor de executare silită, rămânând în obligația contestatorului de a plăti debitul restant. De asemenea, a menționat că, prin cea de-a doua contestație la executare, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare din același dosar execuțional, iar prin cea de-a doua hotărâre - decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020 - s-au anulat în întregime formele de executare din același dosar execuțional, nr. x/2017, deci și somația și încheierea din 13 iulie 2017, asupra cărora instanța a dispus prin decizia civilă nr. 231 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește reducerea cheltuielilor de executare. Astfel obiectul primei contestații la executare constă, în primul proces, în anularea în parte a încheierii, a adresei și a somației din 13 iulie 2017, în ceea ce privește cheltuielile de executare, iar în cel de-al doilea proces obiectul este reprezentat de anularea tuturor formelor de executare silită din același dosar execuțional, deci și a cheltuielilor de executare asupra cărora instanța a dispus prin prima decizie. Doar motivele invocate în cele două contestații la executare sunt diferite, în cea din urmă invocându-se că debitul supus executării silite nu există. Astfel, recurentul a susținut că cele două contestații la executare au același obiect și cauză, însă motivele și probele administrate au fost diferite, fiind incidentă autoritatea de lucru judecat, care a fost încălcată de Tribunalul Satu Mare prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Prin întâmpinarea depusă la 1 septembrie 2022, intimatul Tribunalul Arad a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora recurentul a subsumat motivele de recurs invocate, casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. Prin criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin1 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe cele conținute de art. 29 din același cod, din care se desprind elementele acțiunii civile (părțile, obiectul și cauza). Totodată, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire a solicitat-o, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017, putând fi reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză. Înalta Curte, analizând aceste susțineri ale recurentului prin raportare la modalitatea de soluționare a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Alba Iulia, constată că, prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis apelul declarat de intimatul A. împotriva sentinței civile nr. 2317 din 7 noiembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Deva, pe care a schimbat-o în parte, dispunând anularea în parte a încheierii executorului judecătoresc din 13 iulie 2017 privind stabilirea cheltuielilor de executare, menținând, în rest, dispozițiile sentinței atacate. Dosarul nr. x/2017, finalizat prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Arad împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 13 iulie 2017 și a somației de la aceeași dată, emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2017, aceste două acte contestate vizând, exclusiv, cheltuielile de executare și actele subsecvente care au fost anulate în parte. Prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire a solicitat-o recurentul, a fost admis apelul exercitat de contestatorul Tribunalul Arad împotriva sentinței civile nr. 778 din 8 martie 2021 a Judecătoriei Satu Mare, care a fost anulată, fiind respinsă excepția de tardivitate a contestației la executare formulată în cauză și, după evocarea fondul litigiului în apel, a fost admisă contestația la executare a contestatorului Tribunalul Arad, anulându-se în întregime formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 124/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B.. Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Arad, în contradictoriu cu intimatul A., prin care s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroul Executorului Judecătoresc B.. Față de aspectele anterior expuse, se constată că cele două procese în care au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii nu au identitatea de obiect și cauză cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, deși contestațiile la executare s-au purtat între aceleași părți, prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost tranșată, exclusiv, chestiunea referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare față de încheierea și somația din 13 iulie 2017 emise de organul de executare în dosarul nr. x/2017, iar prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Satu Mare s-a pronunțat asupra cuantumului creanței executate silit în dosarul de executare menționat, prin raportare la încheierea din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Oradea (dosar nr. x/2014), prin care a fost respinsă cererea de lămurire a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 153/2017 a aceleiași instanțe. Se constată, de asemenea, contrar susținerilor recurentului, că nu se pune problema încălcării, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă. Astfel, prin decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, Tribunalul Satu Mare a anulat în întregime formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 124/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B. pe motiv că suma de 45.490 RON net, solicitată de creditor prin cererea de lămurire a titlului executoriu nu era datorată, de vreme ce cadrul procesual din dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei lămurire s-a solicitat era precis stabilit, iar creanța a fost irevocabil stabilită prin sentințele nr. 388/2008 și nr. 798/2008 ale Tribunalului Caraș-Severin. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (1) și ale art. 29 C. proc. civ., pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod și a se dispune casarea hotărârii recurate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1252 din 8 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.