ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 decembrie 2017, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare Contestațiilor:

- suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015 emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere;

- anularea în parte a Deciziei de soluționare a contestației nr. 93 din 30 martie 2016 privind soluționarea contestației formulate de către A. S.R.L., înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. x din 9 februarie 2016;

- anularea Deciziei de impunere x din 30 decembrie 2015 emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, prin valorizarea argumentelor de natură procedurală respinse prin Decizia de soluționare a contestației nr. 93 din 30 martie 2016;

- obligarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la soluționarea contestației formulată de către A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală persoane juridice nr. x din 30 decembrie 2015;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea nr. 49 din data de 13 iulie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea Deciziei de impunere x din 30 decembrie 2015 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.1. Împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

2.2. În ședința din 12 februarie 2012, intimata-reclamantă a invocat excepția puterii de lucru judecat, în raport cu soluția definitivă de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 prin Decizia civilă nr. 460 din 5 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.3. Prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., a admis recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat încheierea recurată și, rejudecând, a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

A menținut celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

În considerentele deciziei, a apreciat instanța, în ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat invocată în raport cu dispozițiile art. 430 C. proc. civ., calificată ca o apărare pe fond, că nu sunt îndeplinite condițiile puterii de lucru judecat a suspendării admise în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că recursul este fondat, în parte, în ceea ce privește soluția de admitere a suspendării dispusă în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 14 alin. (1) din lege. A mai reținut că, la data soluționării recursului, a fost soluționată definitiv prin respingere acțiunea de fond în raport cu care s-a dispus suspendarea, respectiv acțiunea care a format obiectul Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia.

A considerat instanța că nu poate fi reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al Sentinței nr. 30/2016, deoarece există o diferență de cauză, respectiv de temei juridic al cererii de suspendare, prima cerere fiind întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prezenta cerere de suspendare fiind întemeiată pe art. 15 alin. (1) din lege.

Astfel, prima cerere de suspendare admisă a operat până la data pronunțării instanței de fond, conform art. 14 alin. (1) din lege, respectiv până la data pronunțării Sentinței civile nr. 226 din 5 octombrie 2016 prin care s-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 93 din 30 martie 2016.

În cauză, suspendarea dispusă în baza art. 15 alin. (1) operează până la data soluționării definitive a Dosarului nr. x/2016, respectiv până la 29 mai 2018.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire cu consecința anulării Deciziei civile nr. 624 din 12 februarie 2019 și, în rejudecare, respingerea recursului declarat împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, cu consecința menținerii încheierii recurate.

Susține revizuenta, în cadrul motivării cererii de revizuire, admisibilitatea acestei cereri întemeiate pe existența unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat, precum și îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima condiție impusă, existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin acestea nu se evocă fondul cauzei, este întrunită.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 460 din 5 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a decis în sensul respingerii recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva Sentinței nr. 30 din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, menținând suspendarea întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Aceeași instanță, prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016/a1, a respins excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă, a admis recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva Încheierii nr. 49 din 13 iulie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte încheierea recurată, și rejudecând a respins cererea de suspendare ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale încheierii recurate, cererea de suspendare fiind întemeiată pe disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Revizuentul susține că există contrarietate între cele două hotărâri definitive, contrarietate ce stă la baza admiterii cererii de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cea de-a doua condiție, existența triplei identități de părți, obiect și cauză este îndeplinită, întrucât cererile vizează suspendarea pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 și respectiv, pe dispozițiile art. 15 din aceeași lege, urmărindu-se aceeași finalitate.

De asemenea, este întrunită și condiția ca hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces a fost invocată excepția puterii de lucru judecat, însă instanța nu a soluționat excepția.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L., întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității revizuirii prin raportare la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, reținându-se că prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, ce face obiectul cererii de față, a fost tranșată această chestiune.

Din cuprinsul actelor Dosarului nr. x/2016/a1, în care s-a pronunțat de către Înalta Curte Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, ce face obiectul revizuirii, se constată că societatea A. S.R.L., intimata-reclamantă în acea cauză a invocat puterea de lucru judecat, și îndeplinirea condițiilor impuse de disp. art. 430 C. proc. civ.

În continuare, intimata-reclamantă din Dosarul nr. x/2016/a1 a arătat că, deopotrivă, puterea de lucru judecat și autoritatea de lucru judecat, presupun întrunirea condițiilor referitoare la identitatea de subiect, obiect și cauză, ce sunt îndeplinite în dosar, întrucât vizează suspendarea întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Instanța de recurs a apreciat că excepția puterii de lucru judecat este o apărare de fond și s-a pronunțat asupra acesteia în conținutul considerentelor nefiind necesar să existe mențiunea respingerii cererii și în dispozitivul hotărârii.

Concret, instanța de recurs a reținut că între cele două dosare există o diferență de cauză, respectiv de temei juridic al cererii de suspendare, prima cerere a fost întemeiată pe disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cea de-a doua cerere a fost întemeiată pe disp. art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima cerere admisă a operat până la data pronunțării instanței de fond, care a respins cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat, iar cea de-a doua cerere de suspendare admisă de instanța de fond operează până la data pronunțării definitive în Dosarul nr. x/2016, respectiv până la 29 mai 2018.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constată astfel că prin Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019, instanța de recurs a analizat excepția puterii de lucru judecat și s-a pronunțat asupra acesteia, nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru admisibilitatea sus-menționatei cereri.

Înalta Curte apreciază că nu are relevanță dacă în dispozitivul Deciziei nr. 624 din 12 februarie 2019 nu este precizată expres soluția de respingere a excepției puterii de lucru judecat, deoarece, pe de o parte, completul de judecată a calificat cererea ca fiind o apărare, iar pe de altă parte, potrivit disp. art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În ceea ce privește susținerea revizuentei conform căreia, în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 624 din 12 februarie 2019 nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului judecat, Înalta Curte observă că, partea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. .430 C. proc. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat, a susținut că, atât pentru autoritatea de lucru judecat, cât și pentru puterea de lucru judecat, este necesară întrunirea condițiilor referitoare la identitatea de subiect, obiect și cauză, iar instanța de recurs a analizat cererea și din această perspectivă.

Prin urmare, în cadrul cererii de revizuire, aceeași chestiune deja tranșată de instanța de recurs, nu mai poate fi reiterată, ceea ce conduce la constatarea neîndeplinirii cumulative a disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., revizuirea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la invocarea Deciziei nr. 2545 din 14 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, se constată că prin această hotărâre, Înalta Curte a arătat că excepțiile procesuale nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de disp.art. 444 alin. (1) C. proc. civ. și, prin urmare, nepronunțarea instanței asupra unei excepții procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătorești, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri ce poate fi invocată prin calea de atac exercitată împotriva acesteia.

În dosarul sus-menționat, Înalta Curte a avut în vedere nepronunțarea asupra unei excepții în cuprinsul hotărârii, respectiv atât prin considerente, cât și prin dispozitiv.

În prezenta cauză, instanța de recurs s-a pronunțat asupra excepției puterii de lucru judecat, calificând-o însă ca un mijloc de apărare, nefiind necesar ca soluția să fie evidențiată și în dispozitivul deciziei.

Față de acestea, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 624 din 12 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2016/a1, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM