Decizia nr. 3095/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 133/2015 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iulie 2011, sub nr. x/57/2015, reclamanta societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-HD 53 din 23 februarie 2015 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 133 din 29 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 133 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. SRL a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, ca nelegală și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva achitării de către recurentă a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului. Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. 5.2. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., republicat Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Astfel, prin adresa emisă la 30 august 2015, comunicată recurentei societatea A. SRL la data de 4 septembrie 15, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, obligație stabilită conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013. În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., republicat, prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva achitării de către recurentă a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului (de la data comunicării raportului și până la data analizării admisibilității în principiu a recursului). Prin încheierea din 28.09.2016, completul de filtru a pus în vedere recurentei-reclamante societatea A. SRL ca, până la termenul acordat în cauză la data de 9.11.2016, să timbreze recursul cu taxă judiciară de timbru de 200 lei, reținând că obligația legalei timbrări nu a fost îndeplinită de către recurentă, nici în procedura de filtrare a recursului (astfel cum i s-a pus în vedere prin intermediul adresei comunicată la 4.09.2015), nici până la termenul fixat pentru examinarea recursului. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. și va anula recursul. 5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta societatea A. SRL.