ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2021

HOTĂRÂRE
14.01.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4355 din 1 octombrie 2019, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Totodată, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 151 din 17 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, că la data emiterii celui de-al doilea ordin de trecere în rezervă, ce formează obiectul prezentului litigiu, reclamantul se afla în raporturi de serviciu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prima instanță rețnând în mod corect că emiterea Ordinului MAI nr. II/2624/21.03.2014, prin care s-a operat trecerea în rezervă a recurentului, s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 80/1995.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut, în esență, că la termenul stabilit pentru judecata recursului procedura de citare nu a fost îndeplinită.

În continuare, a făcut referire la fondul litigiului, cu trimitere la situația de fapt și considerentele reținute de instanța de recurs, solicitând suplimentarea probatoriului.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocate excepția tardivității demersului judiciar, care ulterior nu a mai fost susținută, iar pe fond a solicitat respingerea contestaței în anulare, ca neîntemeiată.

În esență, a apreciat că, în ciuda caracteristicilor generale ale căii de atac exercitate, motivul invocat de contestator este unul pur formal, ceea ce se urmărește fiind rejudecarea cauzei, contrar principiului securității raporturilor juridice, iar în cazul în care s-ar apreicia că nu a foist legal îndeplinită procedura șise impune rejudecarea recursului, aceasta să se realizeze în limitele formulate inițial de parte.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., text pe care s-a întemeiat contestația în anulare de față, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile contestatorului, întrucât la data de 1 octombrie 2019, când a avut loc judecata recursului care a format obiectul Dosarului nr. x/2015, părțile au fost legal citate, contestatorul fiind citat la adresa din municipiul Alba Iulia, strada x nr. 6, bl. M2c, județ Alba, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, din data de 21 mai 2019, aflate la dosarul de recurs, din care rezultă că respectivul că act de procedură a fost depus la cutia poștală.

Prin urmare, nu se poate reține că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul la data când au avut loc dezbaterile asupra recursului și nici că s-a încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care partea a fost legal citată, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

Respinge contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4355 din 01 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-04-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2022
de pârâții Direcția Generală de Protecție Internă și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca neîntemeiată. A admis sesizarea din oficiu și, pe cale de consecință, a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamant ca ina
ÎCCJ 2021-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2021
fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. În esență, a solicitat recurentul-reclamant admiterea recursului și suspendarea textelor de lege din actele administrative invocate, susținând că instanța de fonda f
ÎCCJ 2023-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2023
instanțe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței
ÎCCJ 2020-03-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2020
Ședința publică din data de 11 martie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.05.2016, rec
ÎCCJ 2021-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1265/2021
. 3, 4 și 8 C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția tardivității recursului, iar în subsidiar, a so
Sursă