ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2015

Decizia nr. 2112/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. și lichidator judiciar C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, anularea Deciziei de impunere J-MM nr. 6 din 11 iunie 2013 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș având ca obiect obligații fiscale de plată de 1044854 lei stabilite în sarcina societății SC A. SRL în urma inspecției fiscale; anularea Raportului de inspecție fiscală J-MM nr. 9 din 11 iunie 2013 emis de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere J-MM 7 din 11 iunie 2013 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, anularea Deciziei nr. 12 din 03 septembrie 2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj; anularea obligației de plată instituită în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere J-MM nr. 6 din 11 iunie 2013 întocmită de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș, pentru suma de 1.044.854 lei din care: 118846,04 lei reprezentând acciza calculată pentru cantitatea aflată în stoc de 3.650 litri de alcool cu concentrație alcoolică de 96%; 499.853 lei reprezentând acciza calculată pentru cantitatea de alcool aflată în stoc de 16.195 litri de alcool cu concentrație alcoolică de 91%; 426.154,64 reprezentând acciza calculată pentru cantitatea de alcool aflată în stoc de 14.442 litri de alcool cu concentrație alcoolică de 87%.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 52 din 10 februarie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator special B. și lichidator judiciar C. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 206

7

alin. (9) și art. 206

28

alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. coroborat cu art. 45 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Astfel, în speță, au fost încălcate normele de drept material cu privire la data exigibilității accizei, în condițiile în care deși instanța fondului reține că efectele măsurii revocării autorizației se produc la comunicarea ei, acest lucru întâmplându-se în anul 2011, menține decizia de impunere care stabilește accize în funcție de data casării Încheierii din 15 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/35/2011 al Curții de Apel Oradea, fapt care s-a întâmplat în anul 2013.

Recurenta invocă jurisprudența Înaltei Curți care aplică regula exigibilității accizei de la data revocării autorizației de antrepozit fiscal, urmând ca acciza pentru cantitatea de 14.448 litri alcool să se calculeze în funcție de cursul valutar din anul 2011, pentru faptul că această cantitate se afla în stoc la data revocării autorizației.

Mai susține recurenta că instanța de fond a respins nelegal cererea de efectuare a unei expertize fiscale care să aibă ca obiect calcularea accizei în funcție de data corectă a exigibilității ei, iar la declarația rectificativă nu s-au avut în vedere normele cu privire la exigibilitate, astfel cum a arătat în motivele de recurs.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 11 februarie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analiza motivelor de casare

1.1. Cu privire la data exigibilității accizei, din actele dosarului, precum și din cuprinsul argumentației primei instanțe, aflate la filele 236 - 237 din dosarul de fond, rezultă că aceasta este legată de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Susținerile reclamantei referitoare la incidența disp. art. 206

7

coroborate cu art. 206

28

C. fisc., în raport de care data exigibilității accizei este 29 decembrie 2011, au fost respinse de către judecătorul fondului.

1.2. Jurisprudența Înaltei Curți exemplificată prin Decizia nr. 77 din 14 ianuarie 2010, nu este aplicabilă în prezentul dosar, având în vedere obiectul diferit al cauzelor și inexistența unor hotărâri de suspendare a efectelor deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.

1.3. Referitor la respingerea de către prima instanță a probei cu expertiză fiscală, se constată că susținerea nu poate fi încadrată în cuprinsul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere numai încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material.

În plus, obiectivele expertizei solicitate, fie nu aveau relevanță în cauză, fie solicitau interpretarea unei norme de drept, atribuție ce aparține judecătorului și nu expertului.

1.4. Susținerile ce privesc declarația rectificativă nr. 858 din 31 mai 2013 reprezintă, în realitate, o justificare a recurentei legată de anumite afirmații contradictorii făcute în fața instanței de fond, astfel că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat SC A. SRL prin administrator judiciar C. împotriva Sentinței nr. 52 din 10 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - ED