ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2016

Decizia nr. 1774/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a respins memoriile formulate de mai mulți judecători, printre care și contestatoarea, privind rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, desfășurat la data de 29 martie 2015 (art. 1);

- a suplimentat locurile scoase la concursul pentru promovarea pe loc pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, respectiv: 11 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător curții de apel; 3 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător tribunalului; 1 post pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal (art. 3);

- a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la nota a Direcției de specialitate (art. 6);

- a aplicat prevederile art. 20 alin. (8) din Regulament față de membrii comisiei de elaborare a subiectelor la disciplinele drept financiar și fiscal - judecători, drept procesual civil - judecători, drept penal - procurori, dreptul familiei - judecători, drept comercial - judecători, drept administrativ - judecători (art. 5);

- a aplicat criteriile de departajare prevăzute de Regulament pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare pe loc, candidați nominalizați la art. 9 din hotărâre.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, argumentele în continuare prezentate.

Prin memoriile formulate, petenții au solicitat:

- invalidarea totală sau parțială a rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție;

- sancționarea membrilor comisiilor de elaborarea subiectelor și a membrilor comisiilor de soluționare a contestațiilor, judecători și procurori;

- reformarea sistemului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cu obligativitatea organizării anuale a concursului de promovare pentru toate gradele de jurisdicție.

(i) În opinia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și art. 28 din Regulament nu rezultă obligativitatea împărțirii posturilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc pe specializări, după cum susțin petenții.

(ii) În raport de prevederile art. 20 alin. (4) din Regulament, Comisia de soluționare a contestațiilor este singura competentă a constata încălcarea dispozițiilor regulamentare referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor.

Conform proceselor-verbale întocmite, comisiile de soluționare a contestațiilor au apreciat că se impune anularea sau modificarea unui număr de 32 de întrebări contestate de candidați.

Actualul cadru normativ nu stabilește posibilitatea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a se substitui atribuțiilor comisiilor de soluționare a contestațiilor în aprecierea legalității și temeiniciei baremului definitiv de evaluare și notare, a modului de elaborare a subiectelor, neputând cenzura activitatea membrilor comisiilor.

(iii) Comisia de concurs a respectat prevederile art. 20 alin. (7) din Regulament, întrucât a acordat punctajul corespunzător întrebării anulate tuturor candidaților care au susținut proba la disciplina și gradul de jurisdicție respectiv.

(iv) Modificarea baremului inițial la disciplina drept comercial - curtea de apel fost făcută cu respectarea dispozițiilor regulamentare, iar soluțiile adoptate au fost motivate în drept de către membrii comisiei de soluționare a contestațiilor.

(v) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este oportună suplimentarea posturilor în situația în care candidații au aceeași medie cu ultimii clasați, în condițiile în care, prin adresa din 28 aprilie 2015, Ministerul Justiției a comunicat că există posibilitatea finanțării celor 150 de posturi de judecător scoase la concursul de promovare pe loc, precum și a celor 14 posturi ce urmează a fi suplimentate.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16 septembrie 2015, a fost înregistrată contestația formulată de A., judecător la Judecătoria Câmpulung, prin care aceasta a solicitat modificarea Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, postată la data de 18 august 2015 pe pagina de internet a intimatului, în sensul invalidării parțiale a rezultatelor concursului, cu consecința declarării sale ca admisă la concursul de promovare pe loc la Curtea de Apel, concurs organizat la data de 29 martie 2015, și cu acordarea drepturilor salariale aferente, începând cu data de 29 aprilie 2015.

Contestatoarea a arătat că a participat la concursul de promovare în funcții de execuție și pe loc organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 29 martie 2015, disciplina Dreptul familiei, obținând nota 9,37, respectiv nota 9 la proba teoretică și 9,50 la proba practică.

În esență, prin contestația formulată, contestatoarea a dezvoltat și susținut următoarele critici cu referire la hotărârea atacată:

• în organizarea concursului din data de 29 martie 2015 au fost încălcate mai multe prevederi ale dispozițiilor cuprinse în Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, întrucât parte din subiectele la probele teoretică și practică au fost elaborate cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) pct. 1 lit. d

1

) care impun regula de a nu fi incluse în grilele de concurs subiecte care să conțină probleme controversate în doctrină sau practică;

• încălcarea regulamentului în sensul arătat a rezultat din chiar baremele stabilite de comisia de elaborare subiecte și respectiv de soluționare contestații la barem, care au adoptat soluții fundamental diferite în ceea ce privește soluționarea întrebărilor, (contestatoarea a prezentat și exemple); anularea unor întrebări și modificarea punctajului a condus, în mod evident, la defavorizarea a parte dintre candidați;

• procesul-verbal de soluționare a contestațiilor a fost emis fără respectarea dispozițiilor art. 14 din Regulament, intimatul nefăcând vreo dovadă că s-ar fi realizat o consultare a comisiilor de elaborare a subiectelor;

• comisia de organizare a concursului a încălcat prevederile art. 9 pct. 17 din Regulament, situația anulării unui număr însemnat de întrebări la mai multe materii de concurs reprezentând în opinia contestatoarei o situație ce impunea informarea "de îndată" a Plenului CSM;

• prin hotărârea criticată, CSM a procedat într-o manieră vădit discriminatorie față de candidații care, potrivit rezultatelor obținute, raportat la dispozițiile regulamentului, nu puteau fi declarați admiși, cu referire la aplicarea criteriilor de departajare și la încadrarea în numărul de posturi aprobate.

În final, contestatoarea arătând că deși, în adevăr, nu se poate vorbi despre existența unei fraude, concursul în cauză a fost totuși organizat cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului, viciile de procedură conducând la o răsturnare a ierarhiilor, la defavorizarea unor candidați în favoarea altora, fapt recunoscut implicit de intimatul-pârât care a decis, din acest motiv, să sancționeze aproape toate comisiile de elaborare a subiectelor, deși avea posibilitatea de a invalida concursul, prejudicierea sa fiind astfel directă urmare a vicierii rezultatelor concursului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la contestația introdusă de dna. A., invocând, în principal, excepția tardivității formulării contestației și excepția lipsei calități procesuale pasive a sa cu privire la capătul de cerere nr. 3, vizând acordarea drepturilor salariale, în sensul solicitat și, ca atare, solicitând respingerea acestui petit ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În subsidiar, CSM a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Excepția tardivității formulării contestației a fost invocată prin raportare la prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit cu care hotărârile Plenului CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor "pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție", intimatul susținând că termenul, în prezenta cauză, a curs de la publicarea hotărârii pe pagina de internet, la data de 18 august 2015, astfel că s-a împlinit la 3 septembrie 2015, în vreme ce contestația a fost înregistrată la 16 septembrie 2015.

Excepția lipsei calității procesuale pasive s-a întemeiat pe prevederile art. 32 și 36 C. proc. civ., în raport de care intimatul a arătat că nu poate fi obligat la acordarea și plata unor eventuale drepturi salariale către contestatoare, începând cu 29 aprilie 2015, cum s-a solicitat, întrucât aceasta nu este angajată la CSM, ci își desfășoară activitatea la Judecătoria Câmpulung, ordonatori de credite fiind Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției, instituții cărora le incumbă obligația de plată a drepturilor salariale.

În fine, cu privire la temeinicia cererii, intimatul CSM a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând în esență că, legislația în forma sa actuală nu prevede posibilitatea Plenului CSM de a se substitui atribuțiilor comisiilor de soluționarea contestațiilor, în aprecierea legalității și temeiniciei baremului definitiv de evaluare sau notare ori a modului de elaborare a subiectelor, neputând astfel cenzura activitatea membrilor comisiilor, după cum nici instanța de judecată nu are o atare abilitare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată, în ceea ce privește etapa soluționării contestației dnei A. că, prin Încheierea de la 12 februarie 2016, Înalta Curte a respins cererea sa distinctă, de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, formulată la data de 4 noiembrie 2015, în esență, pe considerentul că prezentul litigiu, respectiv solicitarea de anulare a actului atacat, emis de Plenul CSM, nu se subsumează acțiunilor prevăzute de art. 27 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000, cu modificări.

La același termen de judecată, instanța a unit cele două excepții invocate de intimatul CSM cu soluționarea contestației pe fondul său.

Soluționând așadar, cu prioritate, excepțiile invocate, conform art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

4.1. Excepția tardivității invocată în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004 nu este în opinia instanței întemeiată.

În acord cu cele susținute și de contestatoare, se impune analiza coroborată a prevederilor art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificări, ce conduce la concluzia că intimatul CSM are obligația de a "comunica de îndată" hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor procurorilor, ceea ce însă în cazul prezentei contestații nu s-a realizat.

Stabilind două momente de la care începe să curgă termenul pentru promovarea contestației, legea a avut în vedere două categorii de persoane, pentru care termenul începe să curgă de la momente diferite: persoanele direct vizate de către hotărâre, pentru care există obligativitatea de a se comunica hotărârea adoptată și persoane interesate să o atace, dar care nu s-au adresat cu o cerere Plenului.

În ceea ce o privește pe contestatoare, aceasta se încadrează în mod evident în prima categorie, respectiv acea a persoanelor care s-au adresat cu o cerere Plenului, cerere soluționată prin hotărârea atacată, astfel că intimatul avea obligația să-i comunice actul procedural pentru ca apoi să poată invoca tardivitatea introducerii cererii.

Deși s-a pronunțat în mod expres pe cererea sa, intimatul nu s-a conformat cerințelor legale de a-i comunica hotărârea și nici nu a explicat de ce a ales să realizeze doar publicarea pe site-ul propriu.

Art. 184 C. proc. civ. prevede că "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel."

Întrucât actul de procedură contestat trebuia să fie comunicat, iar până la acest moment o asemenea comunicare nu a fost făcută, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității.

4.2. Cu referire la lipsa calității procesule pasive a intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Înalta Curte urmează a admite însă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la capătul de cerere din contestație vizând acordarea drepturilor salariale aferente, începând cu data de 29 aprilie 2015.

Se reține astfel că, independent de soluția ce se va pronunța asupra fondului contestației, o atare solicitare nu poate fi soluționată în contradictoriu cu intimatul CSM care nu-i poate acorda contestatoarei eventuale drepturi salariale neexistând raporturi juridice de acest tip între părți și ca atare nicio obligație de plată din partea CSM a unor astfel de drepturi.

4.3. Cu referire la fondul contestației

Contestatoarea A., a investit instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/20014, cu cererea de invalidare parțială, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 343 din 20 aprilie 2015, a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție și pe loc, organizat la data de 29 martie 2015 de către intimatul CSM, cu consecința declarării sale ca admisă la concursul de promovare pe loc la curtea de apel, la care contestatoarea a obținut media generală 9,375.

Prin hotărârea de plen contestată, printre alte dispoziții, s-a dispus la art. 6, validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare efectivă și pe loc, în cazul promovării pe loc la curte de apel, ultima medie fiind 9,85.

Analizând actul atacat prin prisma criticilor ce i-au fost aduse de către contestatoare, sumarizate la pct. 2 din prezenta decizie, raportat la prevederile regulamentare incidente și la conținutul înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate.

A susținut contestatoarea că au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (1) pct. 1 lit. d

1

) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "comisiile de elaborare a subiectelor au, în principal, următoarele atribuiții: (...) să nu conțină probleme controversate în doctrină sau practică". Într-o asemenea situație există însă posibilitatea pentru candidați de a formula contestații la barem, conform art. 20 alin. (4) din Regulament, Comisia de soluționare a contestațiilor fiind astfel singura competentă să constate încălcarea prevederilor regulamentare referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor, cu consecința anulării întrebărilor respective.

Modalitatea de soluționare a contestațiilor la baremele de evaluare și notare, precum și atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în această privință sunt prevăzute la art. 20 alin. (4) - (8) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"(4) Baremele de evaluare și notare se afișează la centrele de concurs la încheierea probei scrise. În termen de 48 de ore de la publicarea baremelor pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii candidații pot face contestații la bareme, care se depun la Institutul Național al Magistraturii și se soluționează în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare, potrivit art. 14 alin. (1). Soluția se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru soluționarea contestațiilor. Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii.

(5) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este altul decât cel indicat în barem, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă numai candidaților care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.

(6) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect indicat în baremul inițial nu este singurul răspuns corect, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă pentru oricare dintre cele două variante de răspuns stabilite ca fiind corecte prin baremul definitiv.

(7) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.

(8) Plenul Consiliul Superior al Magistraturii poate să dispună sancționarea, cu reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată, membrilor comisiilor de elaborare a subiectelor sau de soluționare a contestațiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credință sau gravă neglijență".

În raport de prevederea regulamentară menționată se reține, așadar, că nu poate fi primită critica contestatoarei pe acest aspect, în sensul susținerii nelegalității hotărârii de validare a rezultatelor concursului în discuție în condițiile în care legislația actuală nu stabilește posibilitatea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a se substitui atribuțiilor Comisiilor de soluționare a contestațiilor, în aprecierea legalității și temeiniciei baremului definitiv de evaluare sau notare ori a modului de elaborare a subiectelor, neputând cenzura nici activitatea membrilor Comisiilor.

În plus, nici instanța de judecată nu are abilitarea legală de a interveni și cenzura baremele definitiv stabilite de comisiile de soluționare a contestațiilor, ci numai de a verifica legalitatea actului administrativ atacat, prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente, norme care și în cazul concursului a cărui invalidare s-a solicitat au fost pe deplin respectate.

O atare aplicare și interpretare a dispozițiilor incidente, sus evocate, se regăsește de altfel în jurisprudența consolidată a Înaltei Curți în sensul statuării că abilitarea instanței constă numai în verificarea legalității actului administrativ contestat prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente care dispun cu privire la procedura de concurs, nu și sub aspectul stabilirii baremelor finale (e.g.: Decizia nr. 2945 din 20 iunie 2014, Decizia nr. 3756 din 10 octombrie 2014, Decizia nr. 3386 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 579 din 12 februarie 2015, Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015).

Aspectul criticat de către contestatoare, referitor la anularea unor întrebări la unele materii de concurs, cu consecință acordării unor puncte își găsește suportul legal în prevederile normative anterior arătate, clare și previzibile.

De altfel, contestatoarea avea cunoștință de faptul că notarea este definitivă doar la momentul publicării baremului definitiv, iar aceasta nu a negat faptul că au fost respectate dispozițiile art. 20 alin. (7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării unor întrebări s-a acordat punctajul aferent acestora tuturor candidaților care au susținut proba la disciplina și gradul de jurisdicție respectiv.

Ca atare, nu există motive de nelegalitate formală a proceselor-verbale întocmite de comisia de soluționarea contestațiilor, situație ce a fost reținută ca atare de către intimat care a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului prin hotărârea dedusă judecății.

Totodată, se impune a se menționa că posibilitatea anulării unor întrebări la o parte din disciplinele de concurs, cu ocazia soluționării contestațiilor, este prevăzută de Regulament în art. 24 și 25 iar invalidarea totală sau parțială a rezultatelor concursului poate fi dispusă doar în două situații, reglementate de art. 28 alin. (11) din Hotărârea nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, și anume, în cazul nerespectării condițiilor prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului, sau, în cazul existenței dovezii săvârșirii unei fraude.

Cum niciuna dintre cele două situații anterior menționate nu se regăsește în speță, și în condițiile în care, după cum s-a arătat, cu ocazia soluționării contestațiilor, legislația permite anularea uneia sau a mai multor întrebări la disciplinele de concurs, având în vedere că au fost respectate în totalitate dispozițiile referitoare la organizarea și desfășurarea concursului, nefiind incidentă situația intervenirii unei fraude, și Înalta Curte reține că nu subzistă nici un motiv pentru invalidarea totală sau parțială a concursului.

Înalta Curte constată că nici susținerile critice privind încălcarea prevederilor art. 14 din Regulament nu pot fi primite întrucât a rezultat din înscrisurile depuse că respectivele comisii de soluționare a contestațiilor au procedat la soluționarea acestora sub coordonarea președinților comisiilor și cu consultarea comisiilor de elaborare a subiectelor, anularea unor întrebări sau schimbarea răspunsurilor la parte din subiecte înscriindu-se în competențele comisiei și nefiind nicidecum rezultatul neconsultării comisiei de elaborare a subiectelor, astfel cum susține contestatoarea.

Înalta Curte apreciază că neîntemeiată este și critica contestatoarei referitoare la pretinsa nesocotire de către comisia de organizare a concursului a prevederilor art. 9 pct. 17 din Regulament în sensul că nu a informat intimatul de îndată cu privire la situația creată, în sensul anulării unui număr important de întrebări la mai multe materii de concurs.

Cum textul în discuție face trimitere la "orice situație deosebită a cărei rezolvare nu este prevăzută în regulament" și Înalta Curte apreciază că atâta timp cât procedura de soluționare a contestațiilor la baremele inițiale și de stabilire a celor definitive era expres prevăzută și reglementată, aceasta nu se circumscrie noțiunii de "situație deosebită" a cărei rezolvare "nu este prevăzută".

În fine, nici susținerile contestatoarei vizând maniera discriminatorie în care ar fi procedat intimatul CSM față de candidații care, potrivit rezultatelor obținute nu puteau fi declarați admiși, nu poate fi primită, în condițiile în care, ca urmare a finanțării obținute măsura suplimentării posturilor a fost dispusă în mod nediscriminatoriu, doar pentru toți candidații care au obținut media ultimului candidat admis.

Prin această măsură, contestatoarea, care a obținut media de 9,375 nu poate susține vătămarea într-un interes propriu, situațiile nefiind identice și nici similare întrucât media pentru care s-a realizat suplimentarea numărului de posturi a fost cea de 9,850.

Înalta Curte arată și faptul că precedentul judiciar invocat de contestatoare, respectiv Decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nu are incidentă în cauză în condițiile în care, respectiva hotărâre, pe lângă împrejurarea că vizează legalitatea organizării unui alt concurs de promovare (4 februarie 2007) a rămas singulară, raportat la jurisprudența consolidată sus-menționată.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 343 din 29 aprilie 2015, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale aferente începând cu data de 29 aprilie 2015.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL