ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2018

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Prin Hotârârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 s-a dispus:

Art. l - Respingerea plângerilor prealabile formulate de domnii procurori A., B., C., D., E. și de doamna judecător F., candidați la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor.

Art. 2 - S-a luat act de memoriile formulate de mai mulți candidați și s-a dispus sesizarea Comisiei nr. 2 în vederea modificării dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006 modificată.

Art. 3 - Suplimentarea locurilor pentru promovarea pe loc pentru toți candidații care au obținut medii egale cu cea a ultimului candidat, (...).

Art. 4 - Respingerea redistribuirii diferenței de 4 locuri rămase neocupate la nivel de tribunal - drept comercial și drept financiar fiscal.

Art. 5 - Respingerea memoriilor privind suplimentarea formulate de către ceilalți candidați care nu au obținut medii egale cu cea a ultimului candidat declarat admis.

Art. 6 - Aplicarea criteriilor de departajare prevăzute de Regulament, pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare efectivă.

Art. 7 - Validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare, efectivă și pe loc, a judecătorilor și procurorilor, conform Anexei nr. 1, parte integrantă din hotărâre.

Astfel, prin Hotărârea contestată s-a respins memoriul formulat de doamna judecător G., prin care solicita suplimentarea posturilor de judecător/procuror scoase la concurs pentru promovarea pe loc, validarea rezultatului și promovarea prin recunoașterea gradului profesional de curte de apel, invocând discriminarea față de modalitatea de promovare a personalului specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii.

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a formulat contestație doamna judecător G., solicitând, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în conformitate cu art. 27 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000, anularea dispoziției de respingere a cererii pe care a formulat-o, de validare a rezultatului concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat- la data de 26.11.2017, și obligarea intimatului CSM de a emite o hotărâre de validare a rezultatului concursului și promovare a sa pe loc, în rang profesional de judecător de Curte de Apel.

Susține contestatoarea că acțiunea este admisibilă și a fost formulată în termenul legal.

În motivarea contestației, contestatoarea arată că a obținut nota 9.10 la concursul de promovare pe loc, peste media generală 7, fiecare notă fiind peste nota 5, potrivit art. 27 alin. (2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare aprobat prin Hotărârea CSM nr. 621/2006, astfel că promovarea pe loc se impune, indiferent dacă nota se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia Dreptul Muncii, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri constituie o măsură discriminatorie prin raportare la modul în care promovează personalul de specialitate juridică, asimilat magistraților.

În acest sens, arată că art. 45 din Legea nr. 303/2004 prevede posibilitatea organizării unui concurs de promovare pe loc pentru magistrați, ceea ce presupune o concurență, o competiție, conform definiției termenului din DEX, pe când art. 87 din Legea nr. 303/2004, reglementează drepturile și îndatoririle personalului de specialitate juridică asimilat magistraților în ceea ce privește examenul de promovare, ceea ce, în accepțiunea proprie a termenului, nu presupune concurență, ci reprezintă doar un mijloc de verificare a cunoștințelor, instituind astfel, în favoarea acestora, un drept la promovare pe loc mai favorabil decât al magistraților cu care se asimilează, în condițiile în care promovarea pe loc nu presupune a priori existența unor locuri vacante la instanțele superioare.

În sensul celor susținute, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a tezei finale a art. 45 din Legea nr. 303/2004, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri pentru concursul de promovare pe loc în funcții de execuție, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 și art. 16 din Constituție.

În continuare, contestatoarea a exemplificat situația de discriminare pretinsă cu articole din Regulamentul de organizare a concursului, adoptat prin hotărârea CSM nr. 621/2006, comparativ cu cele care reglementează organizarea examenului de promovare, cuprinse în Regulamentul adoptat prin Ordinul MJ nr. 663/2007, susținând, în plus, că, spre deosebire de judecători, personalul asimilat poate promova pe loc în grad profesional echivalent inclusiv celui de ICCJ.

Contestatoarea apreciază că astfel se creează o diferențiere ce nu poate fi justificată nici pe considerente administrative și se instituire un privilegiu în favoarea personalului asimilat. Precizează și faptul că pentru nicio altă categorie profesională promovarea pe loc nu impune un număr de locuri, ci reglementează organizarea de examene, menționând, cu titlu de exemplu, pe medici, profesori, militari, funcționari publici, personal silvic, polițiști.

Invocă O.G. nr. 137/200 și Directivele 2000/43/CE și2000/78/CE, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 1038/14.09.2010, în susținerea discriminării indirecte de jure la care susține că sunt supuși magistrații în condițiile în care sunt tratate diferit două categorii de persoane atunci când nu există nicio distincție relevantă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 27 aprilie 2018, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată cu motivarea că, potrivit legislației primare și secundare, promovarea efectivă și pe loc a magistraților se face în limita unui număr de locuri, pentru promovarea pe loc acestea stabilindu-se prin aprobarea anuală a CSM, de asemenea fiind necesară asigurarea finanțării posturilor de către Ministerul Justiției.

Invocă jurisprudența ICCJ în ceea ce privește motivul de contestație privind discriminarea referitoare la forma de promovare pe loc a magistraților, aplicabilă și în acest litigiu și susține că, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, instanța de judecată nu ar putea constata existența unei situații discriminatorii care își are izvorul direct în conținutul unor norme legale.

Precizează că situația celor două categorii socio-profesionale nu este identică, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție, în cazul judecătorilor, principala formă de promovare fiind cea efectivă, pe linie verticală, cei promovați pe loc având posibilitatea de a se transfera la instanța corespunzătoare gradului profesional dobândit.

Invocă hotărârea CJUE în cauza C310/10 Agafiței și alții, susținând și faptul că, dacă nu s-ar prevedea un număr de locuri, s-ar ajunge la situația în care ar fi discriminați candidații înscriși la concursul de promovare efectivă, la care concurența este foarte mare și șansele de reușită mai reduse.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin contestația formulată de contestatoare la hotărârea CSM, se susține că stabilirea unui număr limitat de locuri la concursul de promovare pe loc este discriminatorie față de situația personalului asimilat magistraților care susține doar un examen de verificare a cunoștințelor.

În primul rând, instanța constată că stabilirea numărului de locuri a fost făcută prin Hotărârea CSM nr. 941/21.09.2017 a Plenului CSM, și nu prin hotărârea atacată în prezenta cauză.

Cu toate acestea, presupunând că interesul direct, personal, actual al contestatoarei de a ataca procedura de desfășurare a concursului s-a născut la momentul la care aceasta a îndeplinit condițiile de notă și medie necesare pentru promovare, condiții ce au fost atestate la momentul validării concursului prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, motivul de nelegalitate invocat, respectiv instituirea unei situații discriminatorii, poate fi analizat în cadrul unei contestații formulate împotriva acestei hotărâri.

Asupra acestui aspect, Înalta Curte reține că reglementarea diferită a condițiilor în care poate fi dobândit un grad profesional superior, respectiv prin concurs cu limitarea numărului de locuri în cazul magistraților și prin examen în cazul personalului asimilat magistraților, este conținută în dispozițiile Legii nr. 303/2004, ca reglementare primară, prin acte administrative subsecvente, respectiv Hotărâre a Plenului CSM/Ordin de Ministru, fiind dezvoltat modul de organizare efectivă a concursului/examenului.

Este pertinentă invocarea de către intimatul CSM a jurisprudenței Curții Constituționale, exprimată prin Decizia nr. 1325/4.12.2008, conform căreia instanța judecătorească nu poate să înlăture sau să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, pe motiv că este discriminatoriu, și să îl înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu un alt text de lege în vigoare.

Prin urmare, a înlătura dispozițiile art. 45 teza ultimă din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii", pe motiv că sunt discriminatorii excedează limitelor de competență ale puterii judecătorești, reprezentând o ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare de a edicta conținutul respectivei norme juridice.

În consecință, având în vedere faptul că Înalta Curte nu poate să considere neaplicabil textul de lege, calificându-l drept o măsură discriminatorie, și cum în speță acesta a fost aplicat în cazul contestatoarei, constatându-se că aceasta nu se încadrează în limita locurilor aprobate pentru disciplina la care a concurat, prin urmare, nefiind îndeplinite astfel în totalitate condițiile care să îi permită accederea la gradul profesional superior, contestația urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Concluzia formulată are în vedere și faptul că, astfel cum sunt reglementate cele două categorii socio-profesionale, rezultă că ele au un regim distinct, căruia i s-au atribuit reguli distincte de organizare și funcționare, inclusiv sub aspectul recunoașterii gradelor profesionale. Este adevărat că personalul asimilat se bucură de aceleași drepturi cu magistrații, însă această asimilare nu este de natură a determina o identitate de situații comparabilă într-o verificare a caracterului discriminatoriu al unei norme.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea G. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2018.