ÎCCJ, decizie (scj.ro #148178)

Cariera magistraților. Concurs de promovare în funcție de execuție. Constestarea în fața instanței a modului de soluționare a contestațiilor la barem la una din disciplinele de concurs. Identificarea limitelor de competență a instanței de contencios administrativ.

Legea nr. 317/2004, art. 29 alin. (7)

Din conținutul art. 28 alin. (1) și (1

1

) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006, modificată, rezultă că în exercitarea competențelor sale legale, Consiliul Superior al Magistraturii poate, atunci când constată, din oficiu sau la cerere, nerespectarea condițiilor prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârșirii unei fraude, să-l invalideze. În mod corespunzător, controlul judecătoresc de legalitate efectuat ulterior, se circumscrie acelorași coordonate.

Comisiile de concurs (comisiile de elaborare a subiectelor, comisiile de soluționare a contestațiilor ori de mediere) au drept de apreciere discreționar în domeniul sau în disciplina lor de specialitate, astfel încât nici Consiliul Superior al Magistraturii și nici instanța de control judiciar nu sunt îndreptățiți a stabili răspunsul corect sau soluția la contestația la barem (admitere sau respingere).Cu toate acestea, controlul de legalitate – atât cel administrativ efectuat de Consiliul Superior al Magistraturii, cât și cel judiciar efectuat de către instanța de judecată - nu exclude verificarea respectării competențelor, termenelor și condițiilor legale ori regulamentare de către aceste comisii atunci când au întocmit subiectele de concurs, când au soluționat contestațiile la barem și au stabilit baremul definitiv.

Decizia nr. 2027 din 17 mai 2018

Circumstanțele cauzei și contestația formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.02.2018, contestatorii A, B și C, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19.12.2017 a Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea, în parte, a acestei hotărâri prin care a fost validat examenul pe loc din 26 noiembrie 2017 pentru gradul Parchetul de pe lângă ÎCCJ, anularea proceselor-verbal ale comisiilor de contestații cu privire la subiectele de examen menționate în contestație și refacerea acestora cu respectarea legii și regulamentului, cu eliminarea oricărei forme de exces de putere.

Au mai solicitat, în subsidiar, ca instanța să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza actului de validare, respectiv procesele-verbale de soluționare a contestațiilor, și să înlăture efectele definitive în raport de vătămarea efectivă produsă reclamanților și să oblige Comisia de organizare a examenului să întocmească clasamentul potrivit baremului inițial ca operațiune administrativă necesară pentru a înlătura excesul de putere concretizat în baremul definitiv, cu obligarea subsecventă a Consiliului Național al Magistraturii de suplimenta locurile la concurs, sub rezerva finanțării, corespunzător numărului de candidați care potrivit baremului inițial ar fi fost declarați admiși.

În motivarea demersului lor procesual contestatorii au învederat următoarele:

Contestatorii au participat la la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, organizat la data de 26.11.2017, optând pentru promovarea pe loc în vederea obținerii gradului profesional de corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se declară, în prealabil, că nu se solicită să se stabilească care ar fi răspunsul corect în grilele de concurs, aspect care depășește atribuțiile instanței de contencios administrativ, și se evidențiază soluția Consiliului Superior al Magistraturii, care a dispus comisiilor competente din cadrul aparatului său administrativ modificarea Regulamentului adoptat prin Hotărârea nr. 621/21.09.2006, în așa fel încât dispozițiile acestei comisii de contestații să nu mai aibă efect dirimant și disuasiv în condițiile în care se constată încălcări ale Regulamantului de organizare a concursului și chiar ale legii.

În continuare contestatorii exemplifică măsurile discreționare ale comisiilor de contestații, în parte și ale comisiilor de elaborare chemate la acord sau la mediere, considerate ca forme ale excesului de putere prin care s-au vătămat drepturile acestora, fiindu-le afectat dreptul la carieră al magistraților pe care Consiliul Național al Magistraturii are obligația legală a-l proteja în mod efectiv și nu doar formal.

Astfel, la materia Drept penal, grila nr. 1, întrebarea nr. 8 comisia de contestații a dispus anularea întrebării menționate, anihilând punctajul obținut de către candidații care au răspuns conform baremului inițial, motivând că există o controversă în doctrină între variantele de răspuns A și C, aspect care le-a profitat și candidaților care au dat răspunsul B.

Regulamentul nu prevede sub nicio formă că în acest caz, de o așa zisă controversă, se anulează întrebarea, cum de fapt nu prevede în niciun fel de alt caz când se anulează întrebarea ori când se punctează ambele răspunsuri. În aceeași ordine de idei, rațiunea reclamă ca o întrebare să fie anulată când niciunul dintre răspunsuri nu este corect, nu când două răspunsuri ar fi corecte.

Se mai menționează că termenul de controversă este o noțiune vagă și imprecisă, nedefinită de lege și nu se poate naște dintr-o singură lucrare de doctorat a unui magistrat, care a avut o opinie diferită, care nu se poate subsuma noțiunii de doctrină, întrucât o asemena cerință ar face orice subiect de examen impredictibil și supus arbitrariului, în condițiile în care asemena lucrări, numeroase de altfel, nu au fost menționate în tematica de examen.

Tot la materia Dreptului penal, la întrebarea nr. 9, grila 1, s-a ajuns la mediere potrivi Regulamentului, contestația fiind respinsă cu majoritate.

În aceast privință se susține că nu a fost realizată a reală mediere, cum ar sugera această noțiune, întrucât dacă s-ar fi optat pentru această metodă s-ar fi validat ambele variante de răspuns ca fiind corecte și care au făcut obiectul divergenței între membrii comisiei de soluționare a contestațiilor. Acceptarea necesității medierii demonstrează că problema este una controversată, însă spre deosebire de soluția adoptată la prima întrebare, de această dată este păstrată o singură variantă de răspuns, aspect care demonstrează excesul de putere constând în dubla măsură la situații identice.

La întrebarea nr. 16, grila 1, comisia de contestații a admis contestația, punctând deopotrivă și răspunsul B pe lângă C, menționând în motivarea aferentă, că „există practică neunitară”, fără a fi indicate exemple de hotărâri judecătorești în acest sens.

Decizia nr. 554/2016 a Înaltei Curți de Justiție și Casație în materie penală, care stă la baza răspunsului B, avertizează că nu se aplică măsura cealaltă care a fost ratificată drept răspuns alternativ cu așa zisa motivare, astfel că varianta decisă suplimentar ca fiind în egală măsură corectă o exclude pe cea inițială în mod absolut fiind în primul rând un nonsens logic până la a fi unul juridic, deoarece în varianta inițială de răspuns decizia apărea ca una legală, în timp ce în varianta a doua, alternativă, decizia este enunțată ca fiind nelegală.

În legătură cu această soluție a Comisiei de contestații se mai susține că motivarea lipsește cu desăvârșire.

Relativ la întrebarea nr. 11, grila 1, comisia de contestații admițând contestația nu a aplicat sancțiunea anulării întrebării sau oferirea unui alt răspuns pentru întrebare, privite ca singurele măsuri care intră în competențele sale potrivit art. 14 din regulament, ci a adaptat enunțul întrebării cât și a răspunsurilor, formulând teoretic și practic un nou enunț după examen, enunț care nu s-a aflat în fața candidaților la momentul examinării și pe care ulterior, tot ca 1-a .soluționat cu acordarea deopotrivă a variantelor B și C de răspuns, acest ultim aspect survenind după ce la aceste variante a anulat teza a doua a răspunsurilor în cauză.

Pe lângă faptul că în speță comisia de contestații a încălcat articolul 14 în privința competențelor, s-a și subrogat în competențele comisiei de elaborare a subiectelor prevăzute la art. 13 din Regulament modificând discreționar enunțul întrebării și răspunsurilor după cum a binevoit.

În acest fel însă, comisia de contestații a încălcat și regulamentul în ceea ce privește obligativitatea ca răspunsurile examinate să fie diferite, variantele de răspuns B și C după ștergerea tezei a doua ajungând să fie identice, iar punctarea acestora deopotrivă golind de conținut întru totul proba examinată. În aceeași ordine de idei, răspunsurile B și C devenite identice s-au comasat practic într-un singur răspuns, proba de examen ajungând să aibă două variante de răspuns în loc de trei, în speță varianta A și variantele B și C, care au devenit practic unul singur, prin urmare s-au încălcat în mod direct și dispozițiile ale art. 13 litera e).

Sub aspectul temeiniciei demersului comisiei de contestații, se susține că teza principală a întrebării și a răspunsurilor viza situația magistratului care nu este anchetat într-o cauză penală, care însă domiciliază împreună cu o persoană fără calitate specială care este suspect, și dacă în această situație este necesar avizul conform al secției din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, aspect evident din enunțul răspunsurilor, nu ridica o problemă de dificultate în contextul examenului, vechimii în profesie a candidaților și a parchetului la care doreau să acceadă.

Se mai arată că, în ipoteza anulării întrebării, deși două răspunsuri erau corecte, iar unul incorect, în schimb, în cazul acesta, deși întrebarea cuprindea date care nu ar fi fost în tematică, în speță Legea nr. 303/2004 care în parte chiar guverna examenul, comisia de contestații nu a anulat întrebarea, deși ar fi fost un atare caz, a păstrat un răspuns, în speță varianta a, ca fiind greșit, deși și acesta cuprindea date ce nu erau în tematică, iar la variantele b și c, a anulat în parte răspunsurile (deși potrivit Regulamentului la articolul 14 alin. 2 se poate anula doar întrebarea, nu și răspunsurile) și a oferit două variante de răspuns identice ca fiind corecte.

Procedându-se în acest mod, s-a ajuns prin acest examen să se acorde practic până la un punct 1,125 de sutimi din nota finală, existând candidați care de la o note cuprinse între 8,025 - 8,30 au acces la acest examen la poziții de notare în detrimentul contestatorilor și nu numai, existând candidați care au beneficiat de întregul punctaj de 1,125 (prin cumularea anihilării răspunsului corect de la întrebarea anulată cu 0,750 de la celelalte două întrebări) pentru a nu se mai puncta și aceia care au beneficiat prin manoperele expuse de un punctaj între 0,375 - 0,750 sutimi în condițiile în care marja de departajare este între 0,025 - 0,5 sutimi între candidați, deci echivalentul a 25-40 de poziții în clasificarea concursului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În motivarea opțiunii sale procesuale s-a susținut că, posibilitatea reanalizării contestațiilor la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate de către comisiile de soluționare a contestațiilor la bareme și, respectiv cu substituirea instanței, acestor comisii, ceea ce nu este admisibil.

Se mai arată că nici dispozițiile legale care reglementează procedura de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea, cuprinse în Legea nr. 303/2004, nici prevederile regulamentare, nu prevăd posibilitatea reevaluării contestațiilor la barem de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de către instanța de judecată.

Consiliul Superior al Magistraturii, având rolul său legal de a veghea la respectarea cerințelor prevăzute în normele juridice edictate pentru organizarea și desfășurarea examenului de promovare al judecătorilor și procurorilor, nu poate interveni în sfera de activitate a comisiilor de concurs, având prerogative conferite de lege doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuții specifice, soluțiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor și rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Contestatorii A, B și C au participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea din data de 26.11.2017, concurs aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Național al Magistraturii nr. 941/21.09.2017, opțiunea exercitată de contestatori fiind aceea de promovare pe loc în vederea obținerii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În  urma parcurgerii probelor de concurs, contestatorii au obținut mediile de 9,125, 9,100 și respectiv 9,050, iar în urma stabilirii ierarhiei candidaților la acest concurs, nu au fost declarați admiși.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317/19 decembrie 2017, a cărei legalitate a fost supusă cenzurii instanței judecătorești competente de către contestatari, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, s-au dispus următoarele:

Art. 1 - Respingerea plângerilor prealabile formulate de domnii procurori A, B, C, D, E și de doamna judecător F, candidați la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor.

Art. 2 – S-a luat act de memoriile formulate de mai mulți candidați și s-a dispus sesizarea Comisiei nr. 2 în vederea modificării dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006 modificată.

Art. 3- Suplimentarea locurilor pentru promovarea pe loc pentru toți candidații care au obținut medii egale cu cea a ultimului candidat, (...).

Art. 4 - Respingerea redistribuirii diferenței de 4 locuri rămase neocupate la nivel de tribunal - drept comercial și drept financiar fiscal.

Art. 5- Respingerea memoriilor privind suplimentarea formulate de către ceilalți candidați care nu au obținut medii egale cu cea a ultimului candidat declarat admis.

Art. 6 - Aplicarea criteriilor de departajare prevăzute de Regulament, pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare efectivă.

Art. 7 - Validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare, efectivă și pe loc, a judecătorilor și procurorilor, conform Anexei nr. 1, parte integrantă din hotărâre.

Criticile formulate de contestatori vizează în esență modul de soluționare al contestațiilor la barem formulate la disciplina

Drept penal și Drept procesual penal - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

, de către unii candidați la Concursul de promovare efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, susținut la data de 26 noiembrie 2017, conduita adoptată prin soluțiile date contestațiilor constiuind, în opinia contestatorilor, încălcări ale prevederilor legale care guvernează acest concurs.

Modalitatea de soluționare a contestațiilor la baremele de evaluare și notare, precum și atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în această privință sunt prevăzute la art. 20 alin. (4) - (8) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

„(4) Baremele de evaluare și notare se afișează la centrele de concurs la încheierea probei scrise. În termen de 48 de ore de la publicarea baremelor pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii candidații pot face contestații la bareme, care se depun la Institutul Național al Magistraturii și se soluționează în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare, potrivit art.14 alin. (1). Soluția se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru soluționarea contestațiilor. Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii.

(5) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este altul decât cel indicat în barem, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă numai candidaților care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.

(6) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect indicat în baremul inițial nu este singurul răspuns corect, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă pentru oricare dintre cele două variante de răspuns stabilite ca fiind corecte prin baremul definitiv.

(7) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.

(8) Plenul Consiliul Superior al Magistraturii poate să dispună sancționarea, cu reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată, membrilor comisiilor de elaborare a subiectelor sau de soluționare a contestațiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credință sau gravă neglijență”

.

Potrivit art. 28 din regulament – „(1) Rezultatele finale se prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. în vederea validării.

(1

1

) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârșirii unei fraude.”

Din cele expuse în precedent rezultă că în exercitarea competențelor sale legale, Consiliul Superior al Magistraturii poate, atunci când constată, din oficiu sau la cerere, nerespectarea condițiilor prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că exista dovada săvârșirii unei fraude, să-l invalideze. În mod corespunzător, controlul judecătoresc de legalitate efectuat ulterior, se circumscrie acelorași coordonate.

Cercetarea și constatarea validității oricărui concurs de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție de către Consiliul Național al Magistraturii exclude, cum se susține de intimat, verificarea baremului inițial sau a celui definitiv, pentru că comisiile de elaborare a subiectelor și comisiile de soluționare a contestațiilor ori de mediere au drept de apreciere discreționar în domeniul sau în disciplina sa de specialitate, astfel încât nici Consiliul și nici instanța de control judiciar nu sunt îndreptățiți a stabili răspunsul corect sau soluția la contestația la barem (admitere sau respingere).

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de Consiliul Superior al Magistraturii nu exclude verificarea respectării competențelor, termenelor și condițiilor legale ori regulamentare de către cele trei comisii atunci când au întocmit subiectele de concurs, când au soluționat contestațiile la barem și au stabilit baremul definitiv.

Procedând la o analiză în acești parametri, instanța reține că o primă critică formulată de contestatori a fost cea referitoare la soluția adoptată de comisia de soluționare a contestațiilor la barem în legătură cu baremul definitiv la întrebarea nr. 8 din grila nr. 1, considerând că este nelegală anularea întregii întrebări și punctarea tuturor răspunsurilor, în condițiile în care s-a reținut o controversă în literatura juridică referitor la variantele de răspuns A și C.

Instanța de control judiciar constată, pe baza celor arătate mai sus, că nu este în căderea și competența sa a analiza în ce măsură o problemă juridică este controversată în literatura de specialitate, dacă o lucrare de doctorat, cu o opinie contrară majorității celorlalți autori în domeniul de drept respectiv, poate fi un reper doctrinar pentru acest concurs. Relevantă este însă concluzia suverană și motivată a comisiei potrivit căreia problema de drept este un controversată, astfel că se impune anularea grilei, conduită care se circumscrie prescripțiilor art. 20 alin. (7) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în sensul punctării tuturor variantelor de răspuns, cum a procedat de altfel și comisia de soluționare a contestațiilor.

Referitor la întrebarea nr. 8 din grila nr. 1 se susține că, contestația la barem a fost soluționată în comisia de mediere, aspect care demonstrează că era vorba de o problemă controversată, ceea ce în opinia contestatorilor justifica o soluție similară celei anterior analizate, respectiv de anulare a grilei de răspuns și de punctare a tuturor răspunsurilor menționate.

Neînțelegerile inițiale ale membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor la barem, aspect care a dus la soluționarea contestației în comisia de mediere, conform principiului majorității, în lipsa unor dispoziții legale contrare, nu califică problema de drept expusă în ipoteza subiectului, ca fiind una controversată.

Prin procesul verbal de mediere pentru disciplina Drept penal – procurori s-au respins motivat contestațiile la baremul inițial la această întrebare, așa încât nu este susținută afirmația contestatorilor, opinia majoritară, ale cărei dispoziții produc efecte juridice, fiind aceea că aspectele contestate sunt neîntemeiate. Întinderea interpretării unor expresii legale, utilizată de membrii comisiei excede, așa cum s-a mai arătat, controlului instanței de contencios administrativ.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la soluția dată de comisia de soluționare a contestațiilor la barem contestației la întrebarea nr. 16, grila 1. Aprecierea comisiei în sensul existenței unei practici neunitare în materie, practică care justifica alături de răspunsul C și varianta de răspuns B, înscrie conduita comisiei în ipoteza normei prevăzută de art. 20 alin. (6) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, dispoziție care prescrie notarea ambelor răspunsuri corecte.

Neindicarea unei hotărâri judecătorești, cum susțin contestatorii, de natură a demonstra existenței unei practici neunitare în materie, nu invalidează aprecierea comisiei de soluționare a contestațiilor la barem în sensul arătat. De asemenea, cu riscul repetării, excluderea logică și, implicit, juridică, a uneia dintre soluțiile considerate ca fiind corecte de cealalaltă variantă de răspuns, nu reprezintă elemente de analiză a instanței de contencios în cercetarea legalității operațiunilor administrative contestate.

Referitor la soluția adoptată de comisia de soluționare a contestațiilor la barem în legătură cu contestațiile formulate împotriva baremului inițial la întrebarea nr. 11, grila 1, instanța de control judiciar o consideră legală, criticile contestatorilor fiind de asemenea nefondate.

Comisia a admis contestațiile formulate, acordând punctaj corespunzător acestei întrebări atât candidaților care au indicat varianta de răspuns B, cât și celor care au indicat varianta de răspuns C. În soluționarea acestora, comisia de soluționare a contestațiilor nu s-a substituit comisiei de elaborare a subiectelor, ci a exclus din varianta de răspuns circumstanțierea faptică a celor două răspunsuri, care nu se înscria în tematica de concurs, având astfel în vedere, la evaluarea răspunsului corect, numai prima parte a acestuia. Prin această operațiune, răspunsurile de la literele B și C au devenit identice, având același conținut, se înscriau în tematica de concurs și reprezentau variantele corecte.

Afirmația conform căreia concurenții la acest examen, știau sau trebuiau să știe normele referitoare la încuviințarea percheziției domiciliare la domiciliul unui magistrat de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii din Legea nr. 303/2004, chiar dacă ar fi reală, nu este de natură a demonstra nelegalitatea conduitei comisiei, care, prin cenzura efectuată, în limitele criticilor formulate, a suplinit conduita comisiei de elaborare a subiectelor care conform art. 14 din Regulament era ținută a elabora subiectele pentru testele-grilă în concordanță cu tematica și bibliografia aprobate și publicate de Consiliul Superior al Magistraturii și de Institutul National al Magistraturii.

În fine, împrejurarea că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat act de memoriile unor candidați și a sesizat Comisia nr. 2 din cadrul aparatului său administrativ în vederea modificării dispozițiilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, modificată, nu demonstrează decât existenta unor imperfecțiuni firești ale actului administrativ normativ arătat, care se tind a fi înlăturate pe această cale, fără a influența validitatea procedurilor de concurs derulate cu respectarea dispozițiilor sale legale, în forma la data concursului.

Ca atare, nu există motive de nelegalitate formală a proceselor-verbale întocmite de comisia de soluționarea contestațiilor, situație care a fost reținută ca atare de către intimat, care a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului prin hotărârea dedusă judecății.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate concluziona decât că, Hotărârea nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală prin prisma criticilor formulate de contestatori, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte a respins contestația ca neîntemeiată.