ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1904/2016

Decizia nr. 1904/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că situația de fapt potrivit căreia contestatoarea A. a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea din data de 29 martie 2015, opțiunea sa fiind aceea de promovare pe loc în gradul de judecător de curte de apel, iar în urma parcurgerii probelor de concurs, partea a obținut media 9,70.

Contestatoarea a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cu o cerere de verificare a legalității Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 343 din 29 aprilie 2015 prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă și pe loc, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la notă a Direcției de specialitate (art. 6).

Pentru forma de promovare la care a optat contestatoarea, având în vedere numărul de locuri scos la concurs, media ultimului candidat declarat admis a fost de 9.850.

Prin aceeași hotărâre, s-a dispus suplimentarea numărului de locuri scoase la concursul de promovare pe loc pentru candidații care au obținut media egală cu cea a candidatului care s-a clasat pe ultimul loc, fiind suplimentat numărul de locuri pentru gradul profesional de curte de apel cu 11 posturi.

Înalta Curte a reținut că modalitatea de soluționare a contestațiilor la baremele de evaluare și notare, precum și atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în această privință sunt prevăzute la art. 20 alin. (4) - (8) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare.

A reținut, de asemenea, că nici normele cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nici prevederile regulamentare anterior menționate nu prevăd posibilitatea reevaluării contestațiilor la barem de către Plenul CSM sau de către instanța de contencios administrativ.

Dacă s-ar accepta o astfel de soluție, s-ar crea pentru unii candidați posibilitatea reevaluării contestațiilor la baremele definitive, ceea ce ar deschide calea unei contestații la contestația inițială și posibilitatea substituirii instanței comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem, ceea ce nu are bază legală.

Aspectul criticat de către contestatoare, referitor la anularea unor întrebări la unele materii de concurs, cu consecința acordării unor puncte își găsește suportul legal în prevederile normative anterior arătate.

De altfel, contestatoarea avea cunoștință de faptul că notarea este definitivă doar la momentul publicării baremului definitiv, iar aceasta nu a negat faptul că au fost respectate dispozițiile art. 20 alin. (7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării unor întrebări s-a acordat punctajul aferent acestora tuturor candidaților care au susținut probă la disciplină și gradul de jurisdicție respectiv.

În ceea ce privește critica contestatoarei referitoare la pretinsa neregularitate a concursului analizat determinată de aplicarea de către Plenul CSM a prevederilor art. 20 alin. (8) din Regulament, Înalta Curte a reținut că, într-adevăr, textul normativ instituie, ca sancțiune, pentru membrii comisiilor elaborarea subiectelor sau de soluționarea contestațiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credință sau gravă neglijență, reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată.

Însă, adoptarea unei asemenea măsuri prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015 nu poate fi considerată ca echivalând cu nerespectarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului de promovare și nu este aptă să determine nelegalitatea acestuia.

În consonanță cu dispozițiile art. 28 alin. (11) din Regulament, invalidarea totală sau parțială a unui concurs de promovare a judecătorilor și procurorilor se poate face doar în cazurile în care se constată că nu au fost respectate cerințele prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau în ipoteza dovedirii unei fraude.

Or, în speța de față, niciuna din cele două ipoteze anterior enunțate nu se confirmă, concursul analizat derulându-se, după cum s-a precizat anterior, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare incidente în materie, fără a se putea pune problema existenței unei fraude.

Calea de atac extraordinară exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire contestatoarea A., invocând dispozițiile art. 509 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 4 C. proc. civ., revizuenta a arătat faptul că doi dintre membrii Comisiei de elaborare a subiectelor, la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 29 martie 2015, au fost membri în Completul de judecată C4, care a pronunțat soluția în prezența cauză, respectiv decizia a cărei revizuire o solicită.

Aceste neregularități în organizarea concursului și a evaluării candidaților au fost semnalate și de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea din data de 29 aprilie 2014, motiv pentru care s-a dispus sancționarea membrilor comisiilor pentru rea credință și gravă neglijență, respectiv "aplicarea dispozițiilor art. 20 alin 8 din Regulamentul de concurs, pentru Comisiile de elaborare a subiectelor".

Astfel, a susținut revizuenta că împrejurările pentru care a intervenit sancționarea membrilor comisiilor de concurs din care au făcut parte cei doi magistrați ai completului C4, sunt de natură să influențeze soluția pronunțată în cauză.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a susținut că înscrisul doveditor, descoperit după pronunțarea hotărârii judecătorești, îl reprezintă hotărârea CNCD, cuprinsă în adresa din 12 februarie 2016 înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la concursul pentru promovare în funcții de execuție din 29 martie 2016, prin care CNCD constată că a existat un tratament diferențiat aplicat candidaților la concursul de promovare prin prisma stabilirii sistemelor de notare diferite, în funcție de disciplină, ceea ce a dus la favorizarea unora dintre candidați și implicit la defavorizarea celorlalți.

În opinia revizuentei, acesta este un înscris nou, doveditor, determinant în cauză și care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunțării deciziei atacate cu revizuire, ar fi putut conduce la o altă soluție pe fond decât aceea de respingere a contestației adoptată de instanța supremă.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii a constatat nerespectarea dispozițiilor regulamentare în ceea ce privește procedura de concurs, atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor la barem și punctajele acordate candidaților, precum și modalitatea de stabilire a rezultatelor finale, prin Hotărârea din 29 aprilie 2015, a validat rezultatelor finale ale concursului, de promovare organizat la data de 29 martie 2015, hotărâre pe care o consideră nelegală, fiind dată cu încălcarea flagrantă a legii.

La dosar, intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

În termenul de amânare a pronunțării revizuenta a depus concluzii scrise și acte.

Curtea, pe excepția inadmisibilității o va respinge apreciind că Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015, care formează obiectul cererii de revizuire este admisibil a fi contestată prin prezenta cale extraordinară de atac.

Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015 este admisibil a fi contestată potrivit art. 509 (1) C. proc. civ., fiind o hotărâre prin care "se evocă fondul". Aceasta deoarece prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a soluționat în baza legii speciale - art. 29 (7) din Legea nr. 317/2004 contestația formulată de revizuentă împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 20105 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a respins memoriile formulate de mai mulți judecători, printre care și revizuenta, privind rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, desfășurat la data de 29 martie 2015 (art. 1);

- a suplimentat locurile scoase la concursul pentru promovarea pe loc pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, respectiv: 11 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător curții de apel; 3 posturi pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător tribunalului; 1 post pentru promovarea pe loc în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal (art. 3);

- a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la notă a Direcției de specialitate (art. 6);

- a aplicat prevederile art. 20 alin. (8) din Regulament față de membrii comisiei de elaborare a subiectelor la disciplinele drept financiar și fiscal - judecători, drept procesual civil - judecători, drept penal - procurori, dreptul familiei - judecători, drept comercial - judecători, drept administrativ - judecători (art. 5);

- a aplicat criteriile de departajare prevăzute de Regulament pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare pe loc, candidați nominalizați la art. 9 din hotărâre.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin memoriile formulate, petenții au solicitat:

- invalidarea totală sau parțială a rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție;

- sancționarea membrilor comisiilor de elaborarea subiectelor și a membrilor comisiilor de soluționare a contestațiilor, judecători și procurori;

- reformarea sistemului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cu obligativitatea organizării anuale a concursului de promovare pentru toate gradele de jurisdicție.

(i) În opinia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și art. 28 din Regulament nu rezultă obligativitatea împărțirii posturilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc pe specializări, după cum susțin petenții.

(ii) În raport de prevederile art. 20 alin. (4) din Regulament, Comisia de soluționare a contestațiilor este singura competentă a constata încălcarea dispozițiilor regulamentare referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor.

Conform proceselor-verbale întocmite, comisiile de soluționare a contestațiilor au apreciat că se impune anularea sau modificarea unui număr de 32 de întrebări contestate de candidați.

Actualul cadru normativ nu stabilește posibilitatea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a se substitui atribuțiilor comisiilor de soluționare a contestațiilor în aprecierea legalității și temeiniciei baremului definitiv de evaluare și notare, a modului de elaborare a subiectelor, neputând cenzura activitatea membrilor comisiilor.

Comisia de concurs a respectat prevederile art. 20 alin. (7) din Regulament, întrucât a acordat punctajul corespunzător întrebării anulate tuturor candidaților care au susținut probă la disciplină și gradul de jurisdicție respectiv.

Modificarea baremului inițial la disciplina drept comercial - curtea de apel, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor regulamentare, iar soluțiile adoptate au fost motivate în drept de către membrii comisiei de soluționare a contestațiilor.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este oportună suplimentarea posturilor în situația în care candidații au aceeași medie cu ultimii clasați, în condițiile în care, prin adresa din 28 aprilie 2015, Ministerul Justiției a comunicat că există posibilitatea finanțării celor 150 de posturi de judecător scoase la concursul de promovare pe loc, precum și a celor 14 posturi ce urmează a fi suplimentate.

Decizia a cărei revizuire se solicită prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de revizuentă "evocă fondul" în raport de dispozițiile art. 509 (1) C. proc. civ.

În consecință, Curtea va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire urmând a se verifica "pe fond" îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ., care constituie temeiurile formulării prezentei căi extraordinare de atac.

În raport de actele depuse și de susținerile părților, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ., neexistând o sancțiune disciplinară a judecătorilor de natură a influența soluția de respingere a contestației și cele prevăzute de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ., în cauză înscrisul nou invocat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și completat prin Hotărârea nr. 386 din  6 iunie 2016 nefiind "înscrisuri noi" care să determine revizuirea pe fond a Deciziei nr. 3839/2015 în sensul admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de doamna A., judecător la Tribunalul Argeș, împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de promovare în funcții de execuție vacante a judecătorilor și procurorilor susținut la data de 29 martie 2015.

Instanța supremă a reținut, în esență, că în jurisprudența să consolidată s-a stabilit că abilitarea instanței constă numai în verificarea legalității actului administrativ contestat prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente care dispun cu privire la procedura de concurs, nu și sub aspectul stabilirii baremelor finale de notare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că nu există posibilitatea legală de reevaluare a contestațiilor la barem de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de către instanța de judecată, că regulamentul de desfășurare a concursului prevede posibilitatea anulării unor întrebări, cu consecința acordării unor puncte și că notarea rezultată ca urmare a analizării contestațiilor la baremele inițiale este definitivă.

S-a mai reținut că normele din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, referitoare la etapele desfășurării concursului. îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate.

Primul motiv de revizuire prevăzut de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ. care are în vedere situația sancționării disciplinare definitive a judecătorului pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, împrejurare de natură a influența soluția de respingere a contestației dată prin Decizia nr. 3829 din 27 noiembrie 2015, nu este fondat.

În cauză nu există o sancționare disciplinară definitivă a doi dintre membrii completului de judecată care a pronunțat Decizia nr. 3829/2015 în sensul dispozițiilor art. 991 din Legea nr. 303/2004 pentru exercitarea cu rea credință sau gravă neglijență a funcției de natură a determina îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ.

Faptul că doi membrii ai completului au fost sancționați în condițiile art. 20 alin. (8) din Regulamentul de concurs aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului CSM nu poate fi circumscrisă că situație premisă a ipotezei reglementate de art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ., deoarece sancționarea ca membrii ai unei comisii de concurs prin diminuarea unor drepturi bănești nu reprezintă o sancționare disciplinară definitivă pentru rea-credință sau gravă neglijență.

Cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 C. proc. civ. republicat sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse prin analogie la alte situații, cum este, de exemplu, situația descrisă de revizuentă.

Art. 20 alin. (8) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, instituie ca sancțiune pentru membrii comisiilor de elaborare a subiectelor sau de soluționare a contestațiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credință sau gravă neglijență, reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată.

Textul nu reglementează un caz de răspundere disciplinară a judecătorului ce face parte din comisiile de elaborare a subiectelor sau de soluționare a contestațiilor, care să se adauge celor reglementate la art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci o formă particulară de sancționare prin reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată în cadrul unor asemenea comisii de concurs.

Aceste susțineri au fost invocate de revizuentă și în cadrul contestației îndreptate împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, fiind supuse cenzurii instanței de judecată.

Curtea nu va reține ca incidente susținerile revizuentei privind existența unei lipse de obiectivitate a judecătorilor care au pronunțat Decizia nr. 3839/2015.

În primul rând pretinsa lipsă de obiectivitate nu constituie temei pentru susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ. și pe de altă parte ea nu a existat deoarece nu a existat o legătură între calitatea celor doi magistrați de membrii într-o comisie de concurs și soluția pronunțată de complet în soluționarea contestației formulate.

Aceasta deoarece contestația a fost analizată în mod obiectiv sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege și de regulamentul de concurs și al ipotezei existenței unei fraude.

În cauză concursul de promovare s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art. 20 (7) și (8) din Regulament, fără a se putea proba existența unei fraude de natură a infirma legalitatea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare, în condițiile în care instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită nu avea competența legală de a reevalua contestațiile la barem în sensul solicitat de către revizuentă.

Verificarea dată prin Decizia nr. 3839/2015 a fost una obiectivă în raport de normele legale cu privire la procedura de concurs neexistând o legătură de natură a influența soluția între calitatea unor membrii ai completului de judecată și soluția dispusă de aceștia prin Decizia nr. 3839/2015.

În opinia Curții nu a existat o legătură între sancționarea unor membrii din comisia de examen și judecătorii care au pronunțat Decizia nr. 3839/2015, nefiind o sancțiune disciplinară în sensul dispozițiilor art. 509 (1) pct. 4 C. proc. civ.

Al doilea motiv de revizuire prevăzut de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză înscrisul invocat în susținerea cererii neîndeplinind condițiile cumulative prevăzute strict de dispozițiile art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Astfel, revizuirea unei hotărâri în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi cerută numai dacă înscrisul doveditor exista, în materialitatea să la data judecării cauzei și nu ulterior, cum este cazul înscrisului de care se prevalează revizuentă.

Nu poate constitui un astfel de înscris, cel emis după pronunțarea hotărârii care se atacă pe această cale.

După cum se poate observa, înscrisul nou la care face referire revizuenta este adresa din 12 februarie 2016 a Consiliului național pentru combaterea discriminării.

Această adresă este ulterioară momentului la care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, aspect ce conduce la neîndeplinirea cerinței privind anterioritatea înscrisului.

Or, anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibil de interpretare.

Prin urmare, nu ne aflăm în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind întrunite cerințele impuse de acest text, înscrisul de care se prevalează revizuenta neexistând la data pronunțării hotărârii atacate.

Totodată, înscrisul trebuie să fie reținut de partea adversă sau să nu poată fi depus din împrejurări independente și mai presus de voința părților, respectiv o împrejurare de forță majoră, ipoteze, de asemenea, neîndeplinite în cauză.

Pe de altă parte înscrisul invocat de revizuentă, respectiv adresa din 12 februarie 2016 a CNCD, Hotărârea CNCD din 6 iunie 2016 invocată în concluziile scrise, în completarea actului depus în susținerea cererii nu sunt de natură a determina o altă soluție pe contestația formulată, respectiv o soluție de admitere. Aceasta deoarece instanța de judecată nu avea competența de a cenzura aspecte referitoare la modul de concepere a subiectelor unui concurs sau de rezolvare a unor contestații la barem, având competența de a verifica legalitatea procedurii de concurs.

Iar existența unei forme de discriminare poate determina, pentru viitor modificarea Regulamentului de concurs nefiind incidente cele constatate în ceea ce privește concursul din 29 martie 2015.

Strict cu privire la acest concurs, în considerentele deciziei supuse revizuirii s-au analizat aspectele invocate reținând că regulamentul de concurs permitea anularea unor întrebări la unele materii din concurs, cu consecința acordării unor puncte din oficiu. În lipsa modificării regulamentului instanța de judecată nu se putea substitui comisiei de examen, iar discriminarea constatată ulterior nu poate reprezenta înscris nou de natură a schimba soluția pe contestația formulată dispusă prin Decizia nr. 3839/2015, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 513 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL