ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3229/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul contestației

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iulie 2016, contestatoarea A. judecător în cadrul Tribunalului București, a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 710 din 16.06.2016 pronuțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, admiterea cererii sale de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor sale obținute la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru recunoașterea gradului profesional de curte de apel, începând cu data de 01.07.2016.

În fapt, arată că a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 41 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obține gradul profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, obținând nota finală mai mare de 7, respectiv 5, la fiecare dintre cele două probe de concurs, conform art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Ulterior, a formulat cerere de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, iar, prin Hotărârea nr. 710 din 16.06.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cererea i-a fost respinsă.

Recunoașterea gradului profesional de curte de apel obținut prin promovare pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o nu se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept civil, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016, important, pentru validarea rezultatului, fiind îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Astfel, stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Națioanl de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii asimilat magistraților, inclusiv sub acest aspect.

Apreciază contestatoarea că modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât categoria profesională a judecătorilor, precum și cea a procurorilor, este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor are posibilitatea de a promova în funcții de execuție, în cadrul instituțiilor unde își desfășoară activitatea, prin participarea la examenele organizate în baza regulamentelor edictate la nivelul acelor instituți, fără, însă, a concura pe un număr limitat de locuri, promovare depinzând, exclusiv, de atingerea notei minime la concurs. Prin instituirea, în cazul magistraților, a unui concurs pentru promovarea pe loc se creează o discriminare față de categoria asimilaților, adică a celor care copiază statutul magistraților.

Legea folosește noțiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurență pe loc, și noțiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraților în funcții de conducere sau în funcții de execuție, însă, analizând comparativ definițiile celor două noțiuni, se constată că diferența o face nu modalitatea de examinare, ci concurența, examenul nepresupunând o competiție între participanți.

Din modul consecvent în care legiuitorul a folosit noțiunea de examen, respectiv la situațiile care nu impun o concurență, reiese că acesta, în mod voit, a acordat personalului de specialitate juridică asimilat un drept la promovare mai favorabil decât magistraților cu care se asimilează.

Reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu impun competiția pentru promovarea în funcții de execuție, în vreme ce magistrații sunt obligați să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza regulamentului adoptat prin HCSM nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de ÎCCJ.

Astfel, statutul profesional al magistraților este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, însă cel asimilat beneficiază de un drept în condiții mai favorabile.

Face trimitere contestatoarea la considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, unde s-a reținut că "tipul de activitate desfășurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administrației Prezidențiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicțională".

În cazul magistraților, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari, medicii, cadrele didactice, militarii, funcționarii publici, care pot promova în funcții de execuție fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Categoria magistraților care obțin gradul de tribunal/curte de apel prin promovarea pe loc nu poate accede la ocuparea efectivă a posturilor la instanța superioară corespunzătoare gradului lor decât în urma transferurilor și ca urmare a parcurgerii unui alt filtru bazat pe criterii de selecție reglementate prin regulamente.

În ceea ce privește argumentele pârâtului, în sensul că prin acordarea gradului profesional tuturor magistraților care susțin concursul de promovare pe loc s-ar obține o supradimensionare a schemelor instanțelor pe diferitele grade de jurisdicție sau că s-ar crea un dezechilibru bugetar în acest sens, nu sunt întemeiate pentru că schema instanțelor ar rămâne neschimbată și obținerea, de către toți judecătorii, care obțin nota minimă de 7 la concursul de promovare pe loc, ar asigura un fond consistent de judecători cu grad profesional corespunzător din care ar putea fi ocupate, la nevoie, locurile libere după criteriile reglementate.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea pârâtului referitoare la drepturile salariale ce ar trebuie acordate, așa cum există fonduri pentru plata drepturilor salariale pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistraților în mod nelimitativ, în aceeași măsură trebuie să existe fonduri pentru plata drepturilor salariale ale judecătorilor.

Mai arată contestatoarea că relevant este și faptul că, prin Hotărârea nr. 892 din 14.07.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a însușit punctul de vedere al Direcției legislaței, documentare și contencios prin care se propune reglementarea a două proceduri distincte de concurs/examen de promovare a judecătorilor și procurorilor, una pentru obținerea gradului ierarhic superior, iar cealalată pentru promovarea efectivă la instanțele sau parchetele superioare.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, intimatul a arătat că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 710 din 16 iunie 2016 s-a constatat că rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție organizat la 03.04.2016 au fost validate prin Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016.

Actul administrativ care produce consecințe juridice, în ceea ce privește concursul de promovare în funcții de execuție din aprilie 2016, este Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016 prin care au fost validate rezultatele acestui concurs.

Hotărârea ce face obiectul contestației este un răspuns dat petentei în urma solicitării sale prin care tinde, de fapt, la revocarea Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016.

De asemenea, motivele de nelegalitate invocate, privind o pretinsă discriminare legislativă derivată din existența unui număr limitat de posturi scoase la concurs, nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016, care a produs efecte juridice.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ nu poate fi decât anularea unui act tipic sau asimilat, act care să producă efecte juridice prin el însuși, de natură să afecteze drepturile și interesele reclamantului printr-o modificare a situației sale juridice.

Astfel, solicitarea contestatoarei de invalidare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție pe loc a judecătorilor, cu consecința promovării sale în grad de judecător de curte de apel, este inadmisibilă.

Pe fondul contestației, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților sunt două categorii socio-profesionale distincte, ceea ce determină reglementări diferite în procedura de promovare în funcții de execuție, iar finanțarea posturilor scoase la concurs revine Ministerului Justiției, spre deosebire de ordonatorii principali de credite diferiți pentru personalul asimilat magistraților.

Între alte diferențieri incidente celor două categorii comparate de către contestatori, intimatul CSM a evidențiat unele referitoare la frecvența organizării concursurilor/examenelor în cursul unui an calendaristic sau la nevoie, schemele de personal de la nivelul instanțelor și parchetelor, posibilitatea de exercitare a profesiei la instanța sau parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, modul de organizare a examenului de capacitate.

În privința discriminării invocate în contestație, intimatul CSM a făcut trimitere la hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-310/10 Agafiței și alții și la jurisprudența CEDO.

După parcurgerea procedurii de regularizare a contestației, prevăzută de art. 201 C. proc. civ., pentru termenul stabilit la 3 noiembrie 2016, contestatoarea a depus note de ședință prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 45, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri pentru concursul de promovare în funcții de execuție, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 și art. 16 din Constituție.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, contestatoarea, în esență, a reiterat argumentele expuse în contestație, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată ambilor intimați cu mențiunea de a-și formula punctul de vedere.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivând că norma vizată de excepție nu are legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, în principal, a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

În subsidiar, în măsura în care se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, intimatul CSM a opinat că excepția invocată are un caracter nefondat, fiind pe deplin aplicabile argumentele expuse pentru respingerea contestației ca neîntemeiată.

4.1. Instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Obiectul contestației privește anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 710 din 16 iunie 2016 prin care a fost respinsă cererea contestatoarei A. de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovarea pe loc în funcții de execuție din data de 03.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel.

Contestatoarea a participat la concursul menționat și a obținut media generală peste 7.

Aspect necontestat în cauză, rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26 aprilie 2016, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări și completări, contestatoarea fiind declarată respinsă, ca urmare a faptului că, deși a obținut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curțile de apel.

După validarea rezultatelor concursului, contestatoarea A. a formulat cerere de validare a rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din 03.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, apreciind că promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat.

Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 710 din 16 iunie 2016, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Hotărârea Plenului CSM nr. 710/2016 ce face obiectul prezentei contestații nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, nefiind altceva decât un răspuns la cererea contestatoarei prin care se constată că rezultatele finale la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

Prin urmare, cererea de examinare a legalității acestei hotărâri, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoașterea gradului profesional de curte de apel și promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel, în afara locurilor stabilite pentru concurs -, are un caracter inadmisibil, cât timp contestatoarea nu a atacat și Hotărârea nr. 420/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obținute la concurs și care a produs efecte juridice în ceea ce o privește.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 710/2016 va fi respinsă, ca inadmisibilă.

4.2. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45, în ceea ce privește sintagma "în limita numărului de locuri aprobat anual de CSM", și art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, invocată de contestatoare, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Condiția legăturii cu cauza nu este îndeplinită, dată fiind soluția pronunțată asupra contestației, cea de respingere a acesteia ca inadmisibilă. Mai mult, excepția vizată presupune analiza pe fond a susținerilor de fapt și de drept în legătură directă cu Hotărârea nr. 420/2016, care nu formează obiectul cauzei deduse judecății.

Pentru aceste considerente, în cauza de față, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele textului de lege care reglementează sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, va fi respinsă această sesizare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 710 din 16 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2016.